ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 505/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC I.R. SRL Arad, în contradictoriu

cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad și Ministerul Finanțelor

Publice, a solicitat anularea, ca nelegale, a procesului-verbal nr. 1 din 18

noiembrie 2001, încheiat de prima pârâtă și a deciziei nr. 1895 din 23 noiembrie

2001, emisă de cea de a doua pârâtă, prin care s-a stabilit obligația plății

către bugetul de stat, a sumei de 723.386.859 lei T.V.A. și majorări aferente.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că organul de control a reținut eronat că pentru transporturile

internaționale de marfă nu beneficiază de cota 0 T.V.A., pentru că ar fi

încasat valută în numerar, pentru că beneficiarul străin al transporturilor a

achitat valuta, direct în contul reclamantei de la B.C.R., sucursala Arad,

astfel că a respectat prevederile pct. 9.2 din Normele de aplicare a O.U.G. nr.

17/2002 și art. 17 lit. b) din aceiași normă.

S-a mai arătat că H.G. nr. 401/2000

nu poate fi aplicat pe toată perioada verificată, pentru că a intrat în vigoare

doar la data de 26 mai 2000 și că încasarea valutei prin casieria societății,

s-a realizat din dispoziția organului de control fiscal, deși plata era deja

efectuată de partenerul străin.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 202 din 25 iunie

2002, a admis în parte acțiunea și a anulat actele contestate, cu privire la

obligarea reclamantei de a plăti suma de 193.675.132 lei și majotări aferente,

în sumă de 69.875.314.66 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că pentru perioada reglementată de O.G. nr. 3/1992 și H.G. nr. 512/1998

și anume, la 26 mai , când a intrat în vigoare H.G. nr. 401/2000, legislația

specială pentru T.V.A. nu a impus nici o condiție specifică pentru încasarea

valutei, stabilind doar obligația de a se face dovada încasării acesteia în

contul bancar al celui care se prevalează de cota 0 lei la T.V.A.

Că, reclamanta a încasat valuta în

numerar și apoi a depus-o în contul său bancar, astfel că pentru aceste

operațiuni derulate în perioada 1 ianuarie 2000 – 26 mai 2000, nu trebuie să

plătească T.V.A. și majorări aferente.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Arad, în nume

propriu și în reprezentarea Ministerului Finanțelor, a declarat recurs și a

solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii,

actele contestate fiind legale și temeinice.

S-a arătat că instanța a divizat

perioada, în două perioade 1 ianu 2000 – 26 mai 2000 și 27 mai 2000 – 31 iulie

2001, admițând acțiunea pentru prima perioadă și respingând-o pentru a doua, cu

motivarea că H.G. nr. 401/2000, pentru aprobarea Normelor de aplicare a O.U.G.

nr. 17/2000, privind T.V.A., a intrat în vigoare la 26 mai 2000.

Instanța a interpretat greșit

dispozițiile legii, întrucât în prima perioadă era în vigoare O.U.G. nr.

215/1999 și pentru a beneficia de aplicarea cotei 0 de T.V.A. pentru

transporturile internaționale de mărfuri, reclamanta avea obligația de a face

dovada încasării valutei în conturi bancare deschise la băncii autorizate.

Recursul este fondat.

În urma controlului efectuat la

reclamantă, în perioada 1 ianuarie 2000 – 31 iulie 2001, s-a constatat că în

mod greșit aceasta a aplicat cota zero lei T.V.A., pentru transporturile

internaționale de mărfuri, pentru că a încasat valuta în numerar, astfel că

organul de control a aplicat cota de T.V.A., de 19% și a stabilit că datorează

către stat, 723.386.859 lei, aceasta, prin procesul-verbal încheiat la 18

septembrie 2001 de Direcția Controlului Fiscal Arad.

Prin decizia nr. 1895 din 23

noiembrie 2001, Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generală de Soluționare a

Contestațiilor, a respins contestația, iar instanța, prin sentință, a admis

acțiunea în parte, exonerând societatea de plata sumelor de 193.675.132 lei și

majorări aferente, de 69.875.314,66 lei, pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 26

mai 2000.

Soluția instanței a avut în vedere o

interpretare greșită a dispozițiilor legale, întrucât își găsesc aplicarea art.

17 lit. B) din O.U.G. nr. 215/1999, privind modificarea și copletarea unor

reglementări referitoare la T.V.A., care prevedea că se beneficiază de cota 0

de T.V.A. pentru : „exportul de bunuri efectuate de contribuabili cu sediul în

România, a căror contravaloare se încasează în valută în conturi bancare

deschise la bănci autorizate de Banca Națională a României. Prin derogare de la

aceste prevederi, beneficiază de cota 0, exporturile de bunurile care se

derulează în sistem barter”.

Aceleași dispozițiii rezultă și din

Normele privind controlul valutar asupra încasărilor din exporturi și din

celelalte operțiuni cu străinătatea, N.R.V. 9, respectiv societatea avea

obligația de a face dovada încasării valutei în conturi bancare deschise la

bănci autorizate, adică avea obligația de a derula operațiunile de încasare în

valută a contravalorii transporturilor internaționale de mărfuri, doar prin

conturi deschise la bănci monitorizate de Banca Națională a României.

În speță, societatea nu a respectat

aceste dispoziții legale, astfel că recursul fiind fondat, urmează a fi admis

în baza art. 312 C. proc. civ., se va casa sentința și în fond, se va respinge

acțiunea, întrucât actele financiar-contabile sunt legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Arad, în nume propriu și în reprezentarea

Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 202 din 25

iunie 2002, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 februarie 2003.