Durak împotriva Turciei

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 469/03 de Mustafa DURAK împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 8 ianuarie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președintele, Ireneu Cabral Barreto, Riza Türmen, Mindia Ugrekhelidze, Vladimiro Zagrebelsky, Antonella Mularoni, Dragoljub Popović, judecători și grefierul secțiunii Sally Dolle Având în vedere cererea depusă la 2 octombrie 2002, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Reclamantul, dl Mustafa Durak, este un cetățen turc născut în 1943 și trăiește în Izmir.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Durak, un avocat practicant în Izmir. Guvernul turc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 mai 1983, Comisia de Registrul Terenului din Van a efectuat un sondaj de înregistrare a terenurilor și a stabilit că două parcele de teren din districtul Erciș din Van aparțineau tatălui reclamantului, împreună cu alte trei persoane. Trezoreria și un anumit Ș.Y. au contestat decizia Comisiei de înregistrare a terenurilor. La 27 iulie 1983, Comisia de înregistrare a terenurilor a respins obiecțiile lor. La 18 august 1983, Trezoreria și Ș.Y. au interzis un caz în fața Curții Erciș Cadastre și au solicitat anularea hotărârii din 27 iulie 1983. La 29 august 1983, Curtea Erciș Cadastre a desfășurat prima audiere cu privire la fondurile cazului.

La 29 iunie 1987 tatăl reclamantului a murit. Reclamantul, mama și frații săi au solicitat să participe la procedura. La 27 octombrie 1987, instanța de primă instanță și-a permis cererea. Potrivit informațiilor transmise Curții de către reprezentantul reclamantului la 27 octombrie 2003, procedurile erau încă în așteptare în fața Curții Erciș Cadastre. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că procedurile în fața Curții Erciș Cadastre nu au fost încheiate într-un timp rezonabil. HOTĂRÂREA Curții a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească ex grație 15.000 de euro în favoarea dlui Mustafa Durak, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lira turcă nouă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Perioada lunii, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant și de reprezentantul său: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească ex-gratie suma de 15.000 de euro (cincăzeci mii) către dl Mustafa Durak, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lira turcă nouă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea art. 29 § 3 și să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa. Președintele grefierului Sally Dolle Françoise Tulkens

SECOND SECTION

DECISION Application no. 469/03 by Mustafa DURAK against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 8 January 2008 as a Chamber composed of: Françoise Tulkens, President, Ireneu Cabral Barreto, Riza Türmen, Mindia Ugrekhelidze, Vladimiro Zagrebelsky, Antonella Mularoni, Dragoljub Popović, judges, and Sally Dollé Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 2 October 2002, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Mustafa Durak, is a Turkish national who was born in 1943 and lives in Izmir.

He was represented before the Court by Mr Y. Durak, a lawyer practising in Izmir. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 6 May 1983 the Land Registry Commission in Van conducted a land registry survey and established that two plots of land in the Erciș district of Van belonged to the applicant’s father, along with three other persons. The Treasury and a certain Ș.Y. challenged the Land Registry Commission’s decision. On 27 July 1983 the Land Registry Commission dismissed their objections. On 18 August 1983 the Treasury and Ș.Y. brought a case before the Erciș Cadastre Court and requested the annulment of the decision of 27 July 1983. On 29 August 1983 the Erciș Cadastre Court held the first hearing on the merits of the case.

On 29 June 1987 the applicant’s father died. The applicant, his mother and his siblings requested to take part in the proceedings. On 27 October 1987 the first-instance court allowed their request. According to the information submitted to the Court by the applicant’s representative on 27 October 2003, the proceedings were still pending before the Erciș Cadastre Court. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 of the Convention that the proceedings before the Erciș Cadastre Court were not concluded within a reasonable time. THE LAW The Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Turkey offer to pay ex gratia 15,000 (fifteen thousand) euros to Mr Mustafa Durak with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into new Turkish liras at the rate applicable on the date of payment and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three ‑ month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court received the following declaration signed by the applicant and his representative: “I note that the Government of Turkey are prepared to pay ex gratia the sum of 15,000 (fifteen thousand) euros to Mr Mustafa Durak with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into new Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Sally Dollé Françoise Tulkens Registrar President