ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5668/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 475 din 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul T.G., prin care solicita să se constatate calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Pârâtul a semnat la 1 iunie 1981 angajamentul de colaborare cu Securitatea.

Prin nota informativă furnizată de pârât la data de 28 august 1981 acesta declară următoarele despre colegul său, M.N.: „În ceea ce privește relațiile cu colegii subordonați este un om foarte distant, creând intrigi între colegi pentru a-și urmări unele scopuri, cum ar fi: reputație și problema materială. Are proprietate personală în București și apartament în Brăila plătit de către institut cu toate că detașarea este depășită cu circa 4 ani. /.../ Nu are relații apropiate cu persoane din institut sau din cadrul colectivului, tocmai datorită faptului că este o fire retrasă și ascunsă.

Mai menționez că este un om foarte bine pus la punct cu toate știrile externe, având afecțiune pentru Uniunea Sovietică.” Prima instanță constată că informațiile ce fac obiectul notei sus menționate nu privesc activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și nu se poate reține că au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, așa cum prevăd dispozițiile art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008. Faptul că în raportul cu propunerea de recrutare s-a reținut de organele de Securitate că T.G.

„a informat organele noastre verbal și scris cu unele informații, care s-au verificat integral, sau altele sunt în curs de verificare, parțial fiind cunoscute de către ofițer” nu poate sta, în opinia instanței de fond, la baza admiterii acțiunii, aceste mențiuni fiind simple susțineri, nedovedite; or, verificarea îndeplinirii condițiilor legale, sus menționate, presupune analizarea de către instanță a elementelor de fapt particulare, conținutul concret al informației furnizate. 2.Recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, invocând dispozițiile art. 299 și art. 304 1 din C. proc.

civ. Recurentul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii și admiterea acțiunii în sensul constatării calității de colaborator a intimatului-pârât T.G. Prin memoriul de recurs s-a reluat situația de fapt expusă prin cererea de chemare în judecată, recurentul-reclamant motivând că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea întemeiată pe conținutul art. 2 lit. b) și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, precum și pe împrejurarea că domnul T.G.

a informat autoritățile represive ale regimului comunist, sub acoperirea numelor conspirative „Constantin" și „Constantinescu", printre altele, despre faptul că o persoană, caracterizată de intimat chiar în cuprinsul notei informative drept „retrasă și ascunsă”, dovedea „afecțiune față de Uniunea Sovietică". Susține recurentul că în perioada când a fost furnizată nota informativă o persoană care admira, indiferent din ce motive, politica guvernului de la Moscova era tratată cu suspiciune de Securitate, întrucât o astfel de „afecțiune față de Uniunea Sovietică" ar fi putut să însemne implicit o aversiune față de regimul președintelui țării. Motivează recurentul că în speță este îndeplinită și a doua condiție, care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale, și nu neapărat la încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi, în sensul că intimatul putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informației furnizate.

Dezvoltând critica enunțată, recurentul a arătat că exclude ideea că intimatul să nu fi conștientizat posibilele urmări ale informațiilor furnizate, respectiv că persoanele vizate vor fi investigate de Securitate. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma recursului declarat, precum și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că rezolvarea dată de judecătorul fondului este legală, fiind în acord cu înscrisurile administrate. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimatul-pârât T.G. ocupă funcția de consilier local al comunei T. județul Tulcea și, în această calitate, a fost verificat sub aspectul posibilei calități de colaborator sau lucrător al Securității, în temeiul art. 3 lit. g) din O.U.G.

nr. 24/2008. Analizând nota informativă furnizată de pârât la data de 28 august 1981, Curtea de apel a ajuns la concluzia că informațiile furnizate de acesta nu se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, nefiind apte să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Această concluzie este împărtășită și de instanța de recurs. Cele două critici formulate de recurent se circumscriu condițiilor impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, pentru constatarea calității de colaborator al Securității.

Potrivit reglementării indicate, prin colaborator al Securității se înțelege „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (…). Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor”.

Din întreaga documentație furnizată de recurent nu s-a putut identifica nici măcar o singură informație care să îndeplinească cerințele legii și să atragă constatarea calității de colaborator al Securității în persoana intimatului. Prin respectiva notă de care se prevalează recurentul se indica faptul că o persoană era caracterizată de intimat drept „retrasă și ascunsă” și că dovedea afecțiune față de Uniunea Sovietică, or după cum corect a apreciat și prima instanță, o astfel de informare, prin conținutul său nu dezvăluia o atitudine potrivnică regimului comunist, după cum nu se poate reține nici că ar fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale unei persoane determinate.

Mai mult așa cum a susținut intimatul-pârât la fondul cauzei „afecțiunea față de Uniunea Sovietică” cuprinsă în nota informativă menționată, ar fi destul de greu de echivalat o astfel de atitudine cu una potrivnică regimului totalitar comunist din moment ce și Uniunea Sovietică facea parte din același bloc al țărilor comuniste. Înalta Curte reține așadar, raportat la conținutul și substanța notei și dosarului examinat că nu sunt întrunite cumulativ cerințele textului de lege incident pentru a se putea reține calitatea intimatului-pârât de colaborator al Securității. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru toate considerentele expuse la pct. 11.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) –(3) din C. proc.

civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și la art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 475 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2011