ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5668/2011

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

instanțe.

Prin sentința nr. 475

din 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în

contradictoriu cu pârâtul T.G., prin care solicita să se constatate calitatea

de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Pârâtul a semnat la 1

iunie 1981 angajamentul de colaborare cu Securitatea.

Prin nota informativă

furnizată de pârât la data de 28 august 1981 acesta declară următoarele despre colegul

său, M.N.: „În ceea ce privește relațiile cu colegii subordonați este un om foarte

distant, creând intrigi între colegi pentru a-și urmări unele scopuri, cum ar fi:

reputație și problema materială. Are proprietate personală în București și apartament

în Brăila plătit de către institut cu toate că detașarea este depășită cu circa

4 ani. /.../ Nu are relații apropiate cu persoane din institut sau din cadrul colectivului,

tocmai datorită faptului că este o fire retrasă și ascunsă. Mai menționez că este

un om foarte bine pus la punct cu toate știrile externe, având afecțiune pentru

Uniunea Sovietică.”

Prima instanță constată

că informațiile ce fac obiectul notei sus menționate

nu privesc activități

sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și nu se poate reține că au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, așa cum prevăd

dispozițiile art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008.

Faptul că în raportul

cu propunerea de recrutare s-a reținut de organele de Securitate că T.G. „a informat

organele noastre verbal și scris cu unele informații, care s-au verificat integral,

sau altele sunt în curs de verificare, parțial fiind cunoscute de către ofițer”

nu poate sta, în opinia instanței de fond, la baza admiterii acțiunii, aceste mențiuni

fiind simple susțineri, nedovedite; or, verificarea îndeplinirii condițiilor legale,

sus menționate, presupune analizarea de către instanță a elementelor de fapt particulare,

conținutul concret al informației furnizate.

2.Recursul declarat de

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, invocând dispozițiile

art. 299 și art. 304

1

din C. proc. civ.

Recurentul solicită admiterea

recursului, modificarea în tot a hotărârii și admiterea acțiunii în sensul constatării

calității de colaborator a intimatului-pârât T.G.

Prin memoriul de recurs

s-a reluat situația de fapt expusă prin cererea de chemare în judecată, recurentul-reclamant

motivând că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea întemeiată pe conținutul

art. 2 lit. b) și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, precum și pe împrejurarea că domnul

T.G. a informat autoritățile represive ale regimului comunist, sub acoperirea numelor

conspirative „Constantin" și „Constantinescu", printre altele, despre

faptul că o persoană, caracterizată de intimat chiar în cuprinsul notei informative

drept „retrasă și ascunsă”, dovedea „afecțiune față de Uniunea Sovietică".

Susține recurentul că

în perioada când a fost furnizată nota informativă o

persoană care admira,

indiferent din ce motive, politica guvernului de la Moscova era tratată cu suspiciune

de Securitate, întrucât o astfel de „afecțiune față de Uniunea Sovietică" ar

fi putut să însemne implicit o aversiune față de regimul președintelui țării. Motivează

recurentul că în speță este îndeplinită și a doua condiție, care se referă la vizarea

încălcării unor drepturi fundamentale, și nu neapărat la încălcarea propriu-zisă

a acestor drepturi, în sensul că intimatul putea și trebuia să conștientizeze posibilele

urmări ale informației furnizate.

Dezvoltând critica enunțată,

recurentul a arătat că exclude ideea că intimatul să nu fi conștientizat posibilele

urmări ale informațiilor furnizate, respectiv că persoanele vizate vor fi investigate

de Securitate.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma recursului declarat, precum și sub toate aspectele, în temeiul art.

304 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că rezolvarea dată de judecătorul fondului

este legală, fiind în acord cu înscrisurile administrate.

de drept relevante

Intimatul-pârât T.G. ocupă

funcția de consilier local al comunei T. județul Tulcea și, în această calitate,

a fost verificat sub aspectul posibilei calități de colaborator sau lucrător al

Securității, în temeiul art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008.

Analizând nota informativă

furnizată de pârât la data de 28 august 1981, Curtea de apel a ajuns la concluzia

că informațiile furnizate de acesta nu se referă la activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist, nefiind apte să îngrădească drepturile și libertățile

fundamentale ale omului.

Această concluzie este

împărtășită și de instanța de recurs.

Cele două critici formulate

de recurent se circumscriu condițiilor impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, pentru constatarea

calității de colaborator al Securității.

Potrivit reglementării

indicate, prin colaborator al Securității se înțelege „persoana care a furnizat

informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale

consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile

potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului. (…). Colaborator al Securității este și

persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea

voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea,

precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea

informatorilor”.

Din întreaga documentație

furnizată de recurent nu s-a putut identifica nici măcar o singură informație care

să îndeplinească cerințele legii și să atragă constatarea calității de colaborator

al Securității în persoana intimatului.

Prin respectiva notă de

care se prevalează recurentul se indica faptul că o persoană era caracterizată de

intimat drept „retrasă și ascunsă” și că dovedea afecțiune față de Uniunea Sovietică,

or după cum corect a apreciat și prima instanță, o astfel de informare, prin conținutul

său nu dezvăluia o atitudine potrivnică regimului comunist, după cum nu se poate

reține nici că ar fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

unei persoane determinate.

Mai mult așa cum a susținut

intimatul-pârât la fondul cauzei „afecțiunea față de Uniunea Sovietică” cuprinsă

în nota informativă menționată, ar fi destul de greu de echivalat o astfel de atitudine

cu una potrivnică regimului totalitar comunist din moment ce și Uniunea Sovietică

facea parte din același bloc al țărilor comuniste.

Înalta Curte reține așadar,

raportat la conținutul și substanța notei și dosarului examinat că nu sunt întrunite

cumulativ cerințele textului de lege incident pentru a se putea reține calitatea

intimatului-pârât de colaborator al Securității.

adoptate

Pentru toate considerentele

expuse la pct. 11.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) –(3) din

C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și la art. 11

alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva

sentinței nr. 475 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 noiembrie 2011