ÎCCJ, decizie (scj.ro #81893)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #81893) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Acțiune pentru

anularea unei dispoziții prin care se respinge notificarea formulată în baza

Legii

nr

. 10/2001.  Invocarea excepției de

nelegalitate

prevăzută de

art

.

4 din Legea

nr

. 554/2004.

Cuprins pe materii

. Drept procesual

civil. Judecata. Înfățișări și dezbateri

.

Invocarea excepției de

nelegalitate

prevăzută de

art

.

4 din Legea

nr

. 554/2004

Index alfabetic.

Drept procesual civil.

-

excepția

de

nelegalitate

.

Legea

nr

. 554/2004:

art

4

C.pr.civ

.

art

.

137,

art

. 316

Potrivit

art

. 4 din Legea

nr

. 554/2004,

legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetata oricând în

cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții

interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ

depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată

instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza.

Condiția rezultată din textul legal menționat pentru formularea unei excepții

de

nelegalitate

în temeiul acestei legi, este aceea

ca obiectul excepției să-l reprezinte un act administrativ.

Dispoziția sau decizia emisă de primar în procedura Legii

nr

.

10/2001 nu este însă un act administrativ a cărui legalitate să poată fi

cenzurată în condițiile

art

. 4 din Legea

nr

. 554/2004. Deciziile și dispoziții de restituire emise

în temeiul Legii

nr

. 10/2001 sunt acte juridice

civile, unilaterale, de dispoziție, cu caracter patrimonial

.

Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia

nr

.  1626 din 10 martie

2010.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta Z.G. a chemat în

judecată pe pârâții Primarul Municipiului Constanța, Municipiul Constanța prin

Primar și Consiliul Local Constanța și a solicitat instanței să dispună anularea

dispoziției nr.465 din 17 februarie 2006 emisă de Primarul Municipiului

Constanța și restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață

de 5 hectare situat în Constanța zona

Anadalchioi

sau

acordarea de măsurii reparatorii prin echivalent în cazul în care restituirea

în natură a imobilului nu este posibilă.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că imobilul respectiv a fost

proprietatea bunicului său, că a solicitat retrocedarea acestui imobil în

temeiul Legii

nr

. 10/2001, însă pârâtul Primarul

Municipiului Constanța, prin dispoziția contestată, a respins cererea

notificată cu motivarea că solicitarea nu face obiectul Legii

nr

. 10/2001.

Prin sentința civilă

nr

. 2123 din 27 noiembrie 2007

Tribunalul Constanța a respins ca

nefondată

acțiunea,

reținând, în esență, că reclamanta și ceilalți moștenitori ai fostului

proprietar, M.G., au solicitat retrocedarea întregii suprafețe de 5 hectare

teren în procedura Legii

nr

. 18/1991 și a Legii

nr

. 1/2000, procedură care a fost finalizată prin emiterea

titlurilor de proprietate în favoarea acestora, pentru întreaga suprafață care

a aparținut autorului lor.

Legea

nr

. 10/2001 privind regimul juridic al unor

imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este

o reglementare cu caracter reparatoriu general. Legiuitorul a dorit însă să

excludă din domeniul de aplicare al acesteia terenurile al căror regim juridic

este reglementat prin Legea fondului funciar

nr

.

18/1991, republicată, și prin Legea

nr

. 1/2000 pentru

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și asupra

celor forestiere.

Întrucât  această excludere este prevăzută în mod expres în

art

. 8 alin. (l) din Legea

nr

.

10/2001, reclamanta nu poate beneficia de masuri reparatorii în baza acestei

legi.

Împotriva  acestei sentințe a declarat apel  reclamanta, iar prin

decizia civilă

nr

. 118/C din 21 mai 2008, Curtea de

Apel Constanța a respins ca

nefondat

apelul declarat.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a avut în vedere

următoarele considerente:

Prin titlul de proprietate

nr

. 657505/1932, emis în

baza Legii reformei agrare, G.M. a fost împroprietărit cu suprafața de 5

hectare teren situat în comuna

Anadalchioi

Cocos,

fără a se menționa categoria din care terenul face parte.

Prin titlul de proprietate

nr

. 26274/1505 din 25

martie 2003, emis în baza Legii

nr

. 18/1991, s-a

reconstituit în favoarea moștenitorilor defunctului M.G., dreptul de

proprietate pentru suprafața de 5.000

m.p

. teren

extravilan.

Totodată, prin titlul de proprietate

nr

. 28416/1314

din 26 august 2003, emis tot în baza Legii

nr

.

18/1991 s-a reconstituit moștenitorilor lui M.G. dreptul de proprietate asupra

terenului extravilan în suprafață de 4 hectare.

Legalitatea acestor

titluri de proprietate a fost supusă controlului judiciar, iar prin decizia

civila

nr

. 721 din 16 august 2007, pronunțată de

Tribunalul Constanța s-a respins recursul declarat împotriva deciziei

Judecătoriei Constanța prin care a fost respinsă acțiunea în constatarea

nulității titlurilor menționate.

S-a reținut irevocabil, cu autoritate de lucru judecat, că titlurile de

proprietate prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului,

pe care

M.Gh

. l-a deținut în baza actului de

împroprietărire 657505/1932, au fost emise cu respectarea Legii

nr

. 18/1991, fiind vorba de un teren extravilan.

Prin urmare, reclamanta este titulara dreptului de proprietate recunoscut prin

titlurile sus arătate, titluri care,

nefiind

constatate nule, au intrat in circuitul civil și produc efecte juridice.

Legea

nr

. 10/2001, republicată, prevede și excepții

de la restituirea pe calea acestei legi reparatorii, respectiv, terenurile

situate in extravilanul localității la data preluării abuzive sau la data

notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea

fondului funciar

nr

. 18/1991.

Prin urmare, reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren agricol

se realizează conform Legii

nr

. 18/1991 și nu în

temeiul Legii

nr

. 10/2001.

În  cererea formulată în anul 1991 pentru stabilirea dreptului de

proprietate asupra terenului proprietatea defunctului

M.Gh

.,

moștenitorul acestuia, M.D., a solicitat reconstituirea dreptului de

proprietate pentru un hectar teren arabil. Din adresa

nr

.

23857/1991 emisă de Primăria Constanța rezultă că M.G. a figurat înscris în

Registrul agricol cu un hectar teren arabil în Constanța și patru hectare teren

arabil pe

mereaua

„

Cocoșu

".

De asemenea, din sentința civilă

nr

. 632/1957 rezultă

că părțile au tranzacționat și asupra lotului de 5 hectare teren, rămas de la

defunctul

M.Gh

., despre care se menționează că este

teren arabil.

Astfel, din înscrisurile depuse la dosar se reține că, terenul cu care a fost

împroprietărit autorul reclamantei era arabil și, ca urmare, face obiectul

Legii

nr

. 18/1991 și nicidecum al Legii

nr

. 10/2001.

Cum, în speță, apelanta reclamantă, a beneficiat de dispozițiile Legii

nr

. 18/1991, fiindu-i emis titlul de proprietate pentru

teren în temeiul acestei legi, titlu menținut ca valabil prin hotărâre

judecătorească irevocabilă, reclamanta nu are dreptul de a cere măsuri reparatorii

pentru același bun și în temeiul Legii

nr

. 10/2001.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs apelanta reclamantă Z.G.

Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici de

nelegalitate

în legătură cu decizia pronunțată de instanța

de apel:

observa că lotul 45 din

Anadalchioi

nu este unul și

același cu celelalte două suprafețe de teren, limitându-se să reia în

considerentele deciziei atacate motivul enunțat de instanța de fond, respectiv

că în cauză sunt incidente dispozițiile

art

. 8 din

Legea

nr

. 10/2001, fără a înlătura motivat

susținerile părților, așa cum impune

art

. 261

pct

. 5

Cpc

.

Soluția pronunțată trebuia dată în funcție de motivele invocate prin cererea de

apel, iar instanța trebuia sa stabilească dacă între terenul restituit în

echivalent potrivit Legii 18/1991 și cel ce face obiectul cererii de restituire

potrivit Legii

nr

. 10/2001, există identitate.

terenului ce forma lotul 45 din

Anadalchiol

ca fiind

extravilan, pe considerentul că acesta era teren arabil.

Recurenta arată că a solicitat în instanță constatarea nulității absolute a

adeverinței

nr

. 23857/1991 emisă de Primăria

Constanța din care rezultă că M.G. a figurat înscris în registrul agricol cu

teren arabil în Constanța și patru hectare de teren arabil pe

mereaua

„

Cocoșu

”, solicitare ce

face obiectul dosarului 14942/212/2008 la Judecătoria Constanța.

Se mai arată că, potrivit adresei 106871 din 10 septembrie 2003 emisă de

Serviciul

GIS

din cadrul Primăriei Constanta, prin care s-a

identificat lotul 45 din

Anadalchioi

, acest teren se

găsește in proprietatea Ministerului Apărării Naționale.

Conform

art

. 28 alin. (2) Legea

nr

. 10/2001, Primăria Constanța era „obligată” să comunice

datele de identificare ale deținătorului, și nu să se pronunțe asupra cererii

de restituire, întrucât nu are calitatea de deținător al bunului. În acest

sens, recurenta invocă excepția de

nelegalitate

prevăzută de

art

. 4 din Legea

nr

.

554/2004.

În drept, cererea de recurs este întemeiată pe prevederile

art

.

304

pct

. 8 și

pct

. 9

Cpc

Totodată, printr-o cerere depusă ulterior, recurenta a susținut

nelegalitatea

deciziei

recurate

pentru lipsa calității Primarului Municipiului Constanța în soluționarea pe

fond a notificării deoarece terenul nu se află în proprietatea Primăriei Municipiului

Constanța, ci a

M.Ap.N

.

Analizând decizia

recurată

în limita criticilor

formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este

fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Față de prevederile

art

. 316

Cpc

.

raportat la

art

. 137

Cpc

.,

Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția de

nelegalitate

formulată de recurentă în temeiul

art

. 4 din Legea

nr

. 554/2004 cu privire la dispoziția

nr

.

465 din 17 februarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Constanța, și va

constata că această excepție nu poate fi primită pentru următoarele motive:

Potrivit

art

. 4 din Legea

nr

.

554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetata

oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea

părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ

depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată

instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza.

Condiția rezultată din textul legal menționat pentru formularea unei excepții

de

nelegalitate

în temeiul acestei legi, este aceea

ca obiectul excepției să-l reprezinte un act administrativ.

Dispoziția

nr

. 465 din 17 februarie 2006 emisă de

Primarul Municipiului Constanța în procedura Legii

nr

.

10/2001 nu este însă un act administrativ a cărui legalitate să poată fi

cenzurată în condițiile

art

. 4 din Legea

nr

. 554/2004. Deciziile și dispoziții de restituire emise

în temeiul Legii

nr

. 10/2001 sunt acte juridice

civile, unilaterale, de dispoziție, cu caracter patrimonial

În plus, potrivit

art

. 26 alin. (3) din Legea

10/2001, decizia sau dispoziția motivată de respingere a notificării sau a

cererii de restituire în natură formulată în procedura Legii

nr

. 10/2001, poate fi atacată de persoana îndreptățită la

secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității

deținătoare.

Prin contestația cu

care persoana îndreptățită sesizează instanțele de judecată, se declanșează

procedura judiciară reglementată de Legea

nr

.

10/2001. În cadrul acestei proceduri, instanța civilă (potrivit

art

. 26 alin. (3) din Lege ) va analiza legalitatea actului

emis de unitatea notificată prin raportare la dispozițiile cuprinse în acest

act normativ. Prin urmare, cenzurarea legalității dispoziției emise în

procedura Legii

nr

. 10/2001 nu se va face de instanța

de contencios administrativ în temeiul Legii

nr

.

554/2004, ci de instanța civilă, prin verificarea respectării normelor cuprinse

în actul normativ în temeiul căruia a fost emis actul juridic contestat.

prin motivele de recurs că între terenul în litigiu și cel ce a făcut obiectul

litigiului finalizat prin sentința

nr

. 2992 din 16

martie 2007 a Judecătoriei Constanța rămasă irevocabilă prin decizia civilă

nr

. 721 din 16 august 2007 pronunțată de Tribunalul

Constanța, nu există identitate, invocând în acest sens și conținutul adresei

106871 din 10 septembrie 2003 emisă de Serviciul

GIS

din cadrul Primăriei

Constanța din care rezultă că terenul se găsește in proprietatea Ministerului

Apărării Naționale.

Sub același aspect,

printr-o cerere ulterioară, recurenta a declarat că formulează un motiv de

recurs nou, de ordine publică, și anume acela al lipsei calității intimatului

de a soluționa notificarea formulată, întrucât calitatea de unitate deținătoare

a imobilului revine

M.Ap.N

.

Înalta Curte a

constatat că, în realitate, prin această cerere nu s-a formulat un motiv nou de

recurs, ci s-au adus argumente noi în susținerea criticii vizând lipsa de

identitate între terenul în litigiu și cel ce a făcut obiectul criticilor

anterioare, recurenta susținând că din înscrisurile menționate în cuprinsul

cererii, rezultă că, în fapt, imobilul se află în deținerea altei persoane

juridice decât cea care a emis dispoziție contestată, ceea ce ar dovedi că

litigiul prezent poartă asupra unui alt bun decât cel ce a format obiectul

cauzei anterioare.

Înalta Curte a

apreciat că această critică vizează stabilirea de către instanța de apel a

situației de fapt, pe baza probelor administrate în cauză.

Însă, stabilirea

situației de fapt de către instanța de apel nu mai poate fi cenzurată pe calea

recursului, în condițiile în care

pct

. 11 al

art

. 304

Cpc

., care permitea

exercitarea controlului judiciar și sub acest aspect, a fost abrogat prin

art

. I pct.112 din O.U.G.

nr

.

138/2000.

Pe cale de consecință,

critica formulată sub acest aspect nu mai învestește în mod legal instanța de

recurs cu analiza argumentelor formulate în susținerea ei.

Pe de altă parte,

Înalta Curte a constatat că hotărârea instanței de apel cuprinde motivele de

fapt și de drept care au format convingerea instanței, Curtea de Apel arătând

care sunt argumentele pentru care a găsit neîntemeiate criticile formulate de

reclamantă prin calea de atac promovată, astfel încât nu se poate susține că

decizia

recurată

nu respectă prevederile

art

. 251

pct

. 5

Cpc

.

critica legată de greșita aplicare în cauză a prevederilor

art

.

8 din Legea 10/2001, atrasă de nelegala stabilire a regimului juridic aplicabil

imobilului în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Prin sentința civilă

nr

. 2992 din 16 martie 2007 a Judecătoriei Constanța rămasă

irevocabilă prin decizia civilă

nr

. 721 din 16 august

2007 pronunțată de Tribunalul Constanța a fost cenzurată legalitatea titlului

de proprietate

nr

. 26274/1505 din 25 martie 2003 și

cea a titlului de proprietate

nr

. 28416/1314 din 26

august 2003, ambele emise în baza Legii

nr

. 18/1991

în favoarea moștenitorilor defunctului M.G., M.D. și B.E.

În acel litigiu,

instanțele au reținut că prin titlurile de proprietate menționate, emise în

baza Legii

nr

. 18/1991, s-a reconstituit în favoarea

moștenitorilor defunctului

M.Gh

. dreptul de

proprietate pe care autorul lor l-a dobândit în baza actului de împroprietărire

nr

. 657505/1932, același titlu de proprietate pe care

reclamanta îl invocă în prezenta cauză, instanțele concluzionând în sensul

caracterului extravilan al terenului și al incidenței Legii

nr

.

18/1991 în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate.

A considera, în

prezentul litigiu, că același imobil are un alt regim juridic și este supus

aplicării unei alte legi reparatorii, înseamnă a nesocoti concluziile unei

hotărâri judecătorești definitive ce cuprinde o dezlegare sub acest aspect.

Recurenta mai arată că

a solicitat în instanță constatarea nulității absolute a adeverinței

nr

. 23857/1991 emisă de Primăria Constanța din care rezultă

că M.G. a figurat înscris în registrul agricol cu teren arabil în Constanța și

patru hectare de teren arabil pe

mereaua

„

Cocoșu

”, solicitare ce face obiectul dosarului

14942/212/2008 al Judecătoriei Constanța.

Înalta Curte apreciază că această împrejurare nu este de natură, prin ea

însăși, să influențeze legalitatea deciziei

recurate

.

Pe de altă parte, constată că, deși prin motivele de recurs, recurenta a

formulat și o cerere de suspendare a judecării prezentei cauze până la

soluționarea litigiului menționat, ulterior nu a mai susținut o astfel de

cerere, ci a solicitat judecarea prezentului recurs.

Totodată, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs au fost indicate și

prevederile

art

. 304

pct

. 8

Cpc

., însă

niciuna

din

criticile formulate nu poate fi circumscrisă acestui motiv de

nelegalitate

.

Decizia

recurată

nu s-a bazat pe o anumită interpretare a unui act

juridic dedus judecății și care, greșită fiind, să determine schimbarea naturii

ori a sensului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, astfel încât,

instanța de recurs nu poate exercita controlul de legalitate din perspectiva

acestui motiv de modificare a hotărârii

recurate

.

Pe cale de consecință,

pentru considerentele expuse, în baza

art

. 312 alin.

(1)

Cpc

., Înalta Curte a respins, ca

nefondat

, recursul declarat, iar în temeiul

art

. 274

Cpc

. a obligat recurenta

la 357 lei cheltuieli de judecată către intimații-pârâți.