ÎCCJ, decizie (scj.ro #82468)

Persoană fizică. Punerea sub interdicție. Curatelă

Cuprins pe materii

: Drept civil.

Persoane. Persoană fizică.

Punerea sub interdicție

Index alfabetic

: Drept civil

-

Persoană fizică

-

Interdicție

-

Curatelă

Codul familiei

: art. 142, art. 152

și urm.

Dacă o persoană, deși capabilă, deci cu discernământ, nu poate să-și

administreze bunurile și să-și apere interesele, din cauza bătrâneții, a bolii

sau a unei infirmități fizice, nu sunt întrunite condițiile pentru punerea sub

interdicție, ci cele pentru instituirea curatelei, de către autoritatea

tutelară, conform art. 152 și urm. din Codul familiei.

Î.C.C.J., secția civilă, decizia nr. 3653

din 18 mai 2004

O.F. a solicitat punerea sub interdicție a fiului său O.M. în vârstă de 40 de

ani, pe motiv că acesta, fiind bolnav psihic de 10 ani, nu poate să-și

administreze singur bunurile și se manifestă violent atât față de părinți cât

și față de alte persoane.

Tribunalul Sibiu, secția civilă, prin sentința  nr. 233 din

9 aprilie 2003, a respins acțiunea, reținând, pe baza certificatului medical

nr. 837 din 20 februarie 2003 eliberat de ISTPH Sibiu – comisia de expertiză

medicală a persoanelor cu handicap, a expertizei medico-legale psihiatrice nr.

184/IV/a/54 din 20 martie 2003 și a depozițiilor martorilor audiați, că O.M.,

cu diagnosticul alcoolism cronic, sindrom de dependență etanolică,

personalitate dizarmonică, nu este cazul să fie pus sub interdicție deoarece

este capabil să-și exprime liber voința și să-și administreze bunurile.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 369/A

din 17 iunie 2003, a respins apelul declarat de reclamant.

Recursul declarat de reclamant nu este întemeiat.

Punerea sub interdicție este o instituție menită să ocrotească

persoana care, din cauza alienației sau debilității mintale, nu are

discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale.

Prevederea legală înscrisă în art. 142 C. fam. condiționează

punerea sub interdicție de existența unei stări de tulburare mintală cu

caracter general și permanent. Aceasta înseamnă că slăbirea trecătoare a

facultăților mintale, inconștiența generată de beție, hipnoză, de unele decepții

trecătoare, etc. nu sunt de natură să determine luarea unei asemenea măsuri.

În speță, se constată că au fost respectate cerințele impuse de

prevederile legale incidente – art. 30 și 31 și 33 alin. (2) și ultim din

Decretul nr. 32/1954 în sensul că, în prima fază procedurală, procurorul, care

a efectuat cercetările, a cerut și a obținut părerea unei comisii de medici

specialiști concretizată într-un raport de expertiză medico-legală-psihiatrică,

iar, în faza a doua procedurală, instanța de judecată a ascultat pe cel a cărui

punere sub interdicție  s-a cerut.

Au fost audiați martori atât de procuror – în faza cercetărilor

– cât și de instanță – în faza de judecată.

Concluzia instanței în sensul că cel în cauză, deși bolnav – cu

diagnosticul de specialitate alcoolism cronic, sindrom de dependență etanolică,

personalitate dizarmonică – nu trebuie pus sub interdicție are la bază întregul

material probator.

Diagnosticul inițial pus celui în cauză de către comisia de

expertiză medicală din cadrul ISTPH Sibiu – tulburarea de personalitate

polimorfă cu afectarea comportamentului,  pentru care s-a recomandat

dispensarizarea – este în concordanță cu diagnosticul pus de comisia de medici

specialiști care au întocmit raportul de expertiză medico-legală-psihiatrică –

alcoolism cronic, sindrom de dependință etanolică, personalitate dizarmonică.

Instanțele nu au exclus faptul că O.M. se comportă adesea

violent, fizic și verbal, că nu-și îngrijește corespunzător bunurile, că

risipește banii pe alcool - susțineri făcute de către tatăl reclamant și de

martorii audiați - dar au reținut o împrejurare esențială și anume că acesta

trimite regulat o sumă de bani fiicei sale, care urmează cursurile școlare.

Concluzia instanțelor, trasă din întregul material probator, a

fost că diagnosticul celui în cauză nu este ireversibil.

Dacă o persoană, deși capabilă,  deci cu discernământ, nu

poate să-și administreze bunurile și să-și apere interesele în codiții

mulțumitoare din cauza bătrâneții, a bolii sau a unei infirmități fizice, nu

sunt întrunite condițiile pentru punerea sub interdicție, ci cele pentru

instituirea curatelei de către autoritatea tutelară.

În

consecință, recursul a fost respins.