ÎCCJ, decizie (scj.ro #86764)

Răspunderea pentru fapta prepusului. Temeiurile

nașterii raportului de

prepușenie

.

Cuprins pe materii

:

Drept civil. Obligații. Răspundere civilă

delictuală. Răspunderea pentru fapta altei persoane.

Index alfabetic :

Obligații.

- răspundere civilă.

- faptă ilicită.

- prejudiciu.

- raport de

prepușenie

.

- despăgubiri.

C.civ

., art. 1000 alin.(3)

R

aportul de

prepușenie

nu este dat numai de relațiile de muncă ori de prestări servicii materializate

prin contracte specifice, ci și de raporturile efective din momentul săvârșirii

faptei ilicite.

Astfel, esențial

este ca în acel moment făptuitorul să se afle sub îndrumarea și autoritatea

persoanei a cărei răspundere în garanție va fi angajată în înțelesul art. 1000

alin.(3) Cod civil, chiar dacă acea persoană era alta decât cea la care acel

făptuitor era angajat din punct de vedere formal.

ICCJ, Secția civilă

și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 1529 din

6 martie 2008

La 27 iulie 2004 G.C.

a chemat în judecată pe pârâții S.G.S. și S.C. A. S.R.L. pentru a fi obligați

la plata sumei de 3.000 Euro daune materiale, 300 Euro lunar cu titlu de

despăgubiri civile periodice cu începere de la 10 iunie 2004 și 350.000 Euro

daune morale.

Ulterior reclamanta a

majorat câtimea daunelor materiale la 300 milioane lei, a despăgubirilor

periodice la 15 milioane lei și a daunelor morale la 14 miliarde lei.

Tribunalul

Brașov a recunoscut prin încheiere, pe cale incidentală, sentința penală

definitivă pronunțată de Judecătoria orașului

Gyor

din Ungaria la 18 iunie 2004, prin care s-a constatat că pârâtul S.G.S. s-a

făcut vinovat pentru infracțiunea de accident rutier din culpă săvârșită în

localitatea

Hegyeshalom

din Ungaria, având ca

rezultat invaliditatea perenă cauzată reclamantei G.C. Pârâtul, în calitate de

șofer, a pornit autobuzul tip

Volvo

cu ușile deschise

fără a se asigura că a luat sfârșit urcarea și coborârea pasagerilor, condiții

în care reclamanta G.C. a căzut din autobuz, ale cărui roți din spate au trecut

peste piciorul stâng al reclamantei, ceea ce a determinat

amputarea ulterioară a acelui picior la nivelul treimii mijlocii a

coapsei.

Tribunalul

Brașov, prin sentința civilă nr. 15/S/2006, a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de pârâta S.C. A. S.R.L. și a admis în parte

acțiunea civilă introdusă de reclamanta G.C., obligând în solidar pe pârâții

S.G.S. și S.C. A. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 215.354.000 lei ROL

și echivalentul a 20.000 forinți cu titlu de daune materiale, suma de

15.000.000 lei ROL lunar cu începere de la 10 iunie 2004 cu titlu de

despăgubiri civile periodice, suma de 2 miliarde lei ROL cu titlu de daune

morale.

Toate părțile

au declarat apel.

Curtea de

Apel Brașov, a pronunțat decizia civilă nr. 273/AP din 12 decembrie 2006, prin

care a admis apelurile și a schimbat în parte sentința primei instanțe în

sensul că, păstrând celelalte dispoziții ale sentinței atacate, a redus

cuantumul despăgubirilor periodice lunare de la 1500 RON la 800 RON și a

majorat cuantumul daunelor morale de la 200.000 RON la 1.000.000 RON.

Împotriva

deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanta

și pârâta S.C. A. S.R.L.

Reclamanta a

cerut modificarea deciziei

recurate

în sensul

stabilirii daunelor morale la cuantumul cerut, scop în care a susținut că suma

acordată în apel este consecința unei

nelegalități

în

sensul definit prin art. 304 pct. 9

C.proc.civ

.

Pârâta S.C.

A. S.R.L. a invocat cazul de

nelegalitate

prevăzut de

art. 304 pct.9

C.proc.civ

., susținând că instanțele

au încălcat prevederile art. 1000 alin.(3) din

C.civ

.,

care definește

prepușenia

prin criteriul raportului

de subordonare dintre comitent și prepus, raport care nu a existat între pârâți

la data producerii faptului cauzator de prejudicii. La acel moment, pârâtul

S.G.S. era angajatul S.C. T. S.A., care a efectuat transportul în cauză în

calitatea sa de prestator către S.C. A. S.R.L., calitate izvorâtă din

contractul de prestări servicii intervenit între menționatele societăți comerciale.

Ca urmare,

calitatea procesuală pasivă aparține angajatorului persoanei care a săvârșit

fapta delictuală, astfel că S.C. A. S.R.L. nu poate fi parte în acest proces.

Recursurile au fost respinse în temeiul art. 312

alin.(1)

C.proc.civ

.

Cu privire la recursul formulat de reclamantă,

Curtea a reținut următoarele :

Majorând

cuantumul daunelor morale

,

instanța de apel a avut în vedere, așa cum rezultă explicit din motivarea

hotărârii atacate, prejudiciul moral deosebit constând în dureri fizice și

suferințe psihice cu greu cuantificabile, generate reclamantei de accident și

consecințele acestuia: renunțarea la o viață de familie normală,

imposibilitatea de a avea copii, dificultățile în participarea la evenimente

normale în viața unei persoane, incluzând importantul prejudiciu de agrement și

estetic.

Diferența dintre valoarea acordată a daunelor morale

și cea susținută de reclamantă nu este rezultatul lipsei temeiului legal,

încălcării legii ori greșitei aplicări a legii în sensul reglementat prin art.

304 pct. 9

C.proc.civ

., ci sunt consecința exclusivă

a interpretării probelor și evaluării întinderii prejudiciului de către

instanța de apel ca operațiuni de introspecție și voință psihologică ale

judecătorilor din apel.

Cu alte cuvinte, cuantificarea reparației daunelor

morale pe baza unor criterii corecte constituie chestiuni de fapt, iar

criticile în contra acesteia, sunt critici de netemeinicie, care însă nu mai

constituie motiv de recurs după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 138/2000, dată

la care a fost abrogat pct. 11 al art. 304

C.proc.civ

.

În ceea ce

privește recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L., s-au

reținut următoarele :

Este

adevărat că pârâtul S.G.S. era angajatul S.C. T. S.A., firmă care, în raport cu

pârâta S.C. A. S.R.L., avea calitate de cărăuș, izvorâtă dintr-un contract de

prestări servicii intervenit între cele două societăți.

Invocata

inexistență a raportului de

prepușenie

este numai un

aspect pur formal.

În

realitate,

prepușenia

nu este dată numai de relațiile

de muncă ori de prestări servicii materializate

prin

contracte

specifice,

ci

și

de

raporturile

efective din momentul săvârșirii faptei ilicite.

Astfel,

esențial este ca în acel moment făptuitorul să se afle sub îndrumarea și

autoritatea persoanei a cărei răspundere în garanție va fi angajată în

înțelesul art. 1000 alin.(3) Cod civil, chiar dacă acea persoană era alta decât

cea la care acel făptuitor era angajat din punct de vedere formal.

Este ceea ce

instanțele au constatat în cauza de față în urma administrării și analizării

unui probatoriu pe deplin lămuritor, care atestă clar existența unor raporturi

dintre pârâți, similare raporturilor de muncă.

Ca urmare, nu este întemeiată susținerea referitoare

la lipsa calității procesuale a S.C. A. S.R.L.

În raport cu toate cele ce

preced, în temeiul art. 312 alin.(1)

C.proc.civ

.,

recursurile au fost respinse ca nefondate.