ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4213/2011

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte constată următoarele:

Prin contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC M. SRL Timișoara s-a solicitat anularea deciziei

civile nr. 731 din 8 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr.

1373/59/2009 și în baza art. 318 alin. (1) C. proc. civ. s-a solicitat

admiterea recursului și casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în vederea admiterii expertizei contabile necesare lămuririi

fondului cauzei.

În motivarea contestației

în anulare se reține următoarele:

Prin decizia nr. 731 din

data de 8 februarie 2011 s-a respins ca nefondat recursul declarat de societatea

contestatoare împotriva sentinței civile nr. 233 din 29 aprilie 2010 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara.

Motivul contestației în

anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. constă în faptul

că instanța de recurs a comis o greșeală materială esențială în ceea ce privește

dezlegarea dată recursului prin aprecierea acestuia ca nefondat și respingerea ca

atare.

Eroarea materială invocată

constă în aprecierea că recurenta contestatoare nu ar fi solicitat admiterea probei

cu expertiză contabilă în fața instanței de fond și pe cale de consecință instanța

de recurs nu a analizat legalitatea acestui motiv de recurs esențial care privea

necesitatea admiterii probei cu expertiza contabilă necesară pentru dezlegarea și

soluționarea corectă a recursului.

Contestatoarea arată că

această eroare materială esențială a determinat soluția nelegală a respingerii recursului

în condițiile în care se impunea în baza art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ. casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe

pentru administrarea probei cu expertiza contabilă necesară soluționării contestației

formulate.

În susținerea contestației

contestatoarea a depus acte și s-a atașat dosarul în care s-a pronunțat decizia

contestată.

La dosar intimata Administrația

Finanțelor Publice Timișoara a formulat întâmpinare în care a invocat în principal

excepția tardivității formulării contestației și în subsidiar a solicitat respingerea

contestației în anulare ca nefondată.

În ședința publică din

20 septembrie 2011, motivat Înalta Curte de Casație și Justiție, a respins excepția

tardivității formulării contestației și a rămas în pronunțare pe fondul contestației

în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ..

Analizând contestația

în anulare formulată Înalta Curte de Casație și Justiție va aprecia pentru următoarele

considerente că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 alin.

(1) teza I și teza a II-a C. proc. civ. atât sub aspectul existenței unei greșeli

materiale cât și sub aspectul nepronunțării instanței de recurs asupra unui motiv

de recursa invocat dar necercetat cu ocazia soluționării recursului.

Curtea apreciază că ambele

aspecte invocate nu pot fi reținute ca motive speciale ale contestației în anulare

formulată. Considerentele expuse reprezentând motive de recurs, aspecte privind

aprecierea probelor și nu erorii materiale în sensul dispozițiilor art. 318

alin. (1) C. proc. civ..

În ceea ce privește greșeala

invocată, în sensul că în mod greșit s-a apreciat de instanța de recurs că nu se

impune efectuarea în cauză a unui raport de expertiză contabilă pe motiv că recurenta

nu a solicitat această probă la instanța de fond, aceasta nu se încadrează în categoriile

de erori materiale avute în vedere de dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

și anume erorile procedurale.

Recursul declarat de contestatoare

a fost respins ca nefondat prin decizia contestată și nu în baza unei excepții procedurale.

Aprecierea utilității administrării în cauză a unei probe nu reprezintă o eroare

materială, iar instanța de recurs a apreciat, în soluționarea recursului că nu se

impune casarea cu trimitere a cauzei pentru efectuarea unei expertize contabile.

Indiferent dacă a fost sau nu solicitată proba cu expertiză contabilă nu a fost

apreciată ca necesară și utilă pentru soluționarea recursului, iar aceasta reprezintă

o apreciere a probelor de către instanța de recurs și nu o greșeală materială în

sensul dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ..

În ceea ce privește al

doilea aspect privind nepronunțarea pe un motiv de recurs Curtea constată că prin

decizia nr. 731 din 8 februarie 2011, cu ocazia analizării legalității și temeiniciei

sunt atacate instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate conform

art. 304 C. proc. civ., făcând aplicarea art. 304

1

C. proc. civ. și pe

cale de consecință nu se poate reține că din „greșeală” nu a verificat vreun motiv

de recurs esențial în soluționarea cauzei care ar fi determinat o altă soluție decât

cea a respingerii recursului ca nefondat.

Față de cele expuse mai

sus Curtea în baza art. 320 alin. (1) C. proc. civ. va respinge contestația în anulare

ca nefondată în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 alin.

(1) C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de SC

M. SRL Timișoara împotriva deciziei nr. 731 din 8 februarie 2011 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 septembrie

2011.