ÎCCJ, decizie (scj.ro #84654)

Administrarea probelor. Determinare la săvârșirea unor fapte penale în scopul obținerii unei probe. Flagrant delict Folosirea unui investigator sub acoperire în scopul surprinderii în flagrant delict de trafic de droguri a făptuitorului nu constituie o încălcare a prevederilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora este oprit a determina o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe. De vreme ce o persoană, consumatoare de droguri, a comis în mod repetat acțiuni specifice traficului ilicit de droguri, nu agentul sub acoperire este cel care o determină să săvârșească sau să continue săvârșirea acestora, rezoluția în acest sens fiind luată anterior de făptuitor.

În atare caz, investigatorul acoperit acționează, în temeiul art. 224 1 și art. 224 2 C. proc. pen., precum și a art. 21 și art. 22 din Legea nr. 143/2000, numai în vederea strângerii datelor privind existența infracțiunii și identificarea făptuitorilor, între care și prin participarea sa la surprinderea acestora în flagrant delict. Secția penală, decizia nr.5169 din 12 noiembrie 2003 Prin sentința nr. 175 din 20 februarie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, inculpații S.M., C.G. și F.N. au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic și de consum de stupefiante prevăzute în art. 2 alin. (2) și în art. 4 din Legea nr. 143/2000. Instanța a reținut că, în luna noiembroe 2002, inculpații au procurat 39 de pastile Extasy, drog de mare risc și 0,61 g canabis ce urmau să fie în parte revândute și în parte consumate de ei.

Prin decizia nr. 360 din 3 iulie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul procurorului și a majorat pedepsele aplicate inculpaților. Recursurile declarate de inculpați, între altele cu motivarea că au fost determinați de organele de poliție să comită infracțiunile, sunt nefondate. Inculpații au fost surprinși în flagrant delict în timp ce săvârșeau acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri prevăzută în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, așa cum rezultă din procesul verbal de constatare încheiat în cauză și din declarațiile martorilor, probe ce se coroborează cu declarațiile inculpaților care au recunoscut că, ocazional, consumau droguri și se ocupau cu procurarea și vânzarea acestora.

Este adevărat că, potrivit art. 68 alin. (2) C. proc. pen., este oprit a determina o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale în scopul obținerii unei probe. În interpretarea literală a textului a determina înseamnă a face ca cineva să ia o anumită hotărâre. Or, în cauză s-a stabilit că hotărârea inculpaților legată de operațiuni privind circulația și consumul drogurilor era luată mai înainte ca aceștia să se fi întâlnit cu investigatorii sub acoperire care au fost legal folosiți în cauză, potrivit prevederilor art. 21 și următoarele din Legea nr. 143/2000. Prin urmare, nu acești investigatori au determinat pe inculpați să comită faptele. Cum nici celelalte critici formulate de inculpați nu sunt fondate, recursurile au fost respinse.