ÎCCJ, decizie (scj.ro #84654)

Administrarea probelor. Determinare la săvârșirea unor fapte

penale în scopul obținerii unei probe. Flagrant delict

Folosirea unui investigator

sub acoperire în scopul surprinderii în flagrant delict de trafic de droguri a

făptuitorului nu constituie o încălcare a prevederilor art. 68 alin. (2) C.

proc. pen., potrivit cărora este oprit a determina o persoană să săvârșească

sau să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe.

De vreme ce o persoană,

consumatoare de droguri, a comis în mod repetat acțiuni specifice traficului

ilicit de droguri, nu agentul sub acoperire este cel care o determină să

săvârșească sau să continue săvârșirea acestora, rezoluția în acest sens fiind

luată anterior de făptuitor.

În atare caz, investigatorul

acoperit acționează, în temeiul art. 224

1

și art. 224

2

C.

proc. pen., precum și a art. 21 și art. 22 din Legea nr. 143/2000, numai în

vederea strângerii datelor privind existența infracțiunii și identificarea

făptuitorilor, între care și prin participarea sa la surprinderea acestora în

flagrant delict.

Secția

penală, decizia nr.5169 din 12 noiembrie 2003

Prin sentința nr. 175 din 20 februarie 2003 a Tribunalului București, secția I

penală, inculpații S.M., C.G. și F.N. au fost condamnați pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic și de consum de stupefiante prevăzute în art. 2 alin.

(2) și în art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Instanța a reținut că, în luna noiembroe 2002, inculpații au

procurat 39 de pastile Extasy, drog de mare risc și 0,61 g canabis ce urmau să

fie în parte revândute și în parte consumate de ei.

Prin decizia nr. 360 din 3 iulie 2003, Curtea de Apel

București,  secția I penală, a admis apelul procurorului și a majorat

pedepsele aplicate inculpaților.

Recursurile declarate de inculpați, între altele cu motivarea că

au fost determinați de organele de poliție să comită infracțiunile, sunt

nefondate.

Inculpații au fost surprinși în flagrant delict în timp ce

săvârșeau acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de

droguri prevăzută în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, așa cum rezultă

din procesul verbal de constatare încheiat în cauză și din declarațiile

martorilor, probe ce se coroborează cu declarațiile inculpaților care au

recunoscut că, ocazional, consumau droguri și se ocupau cu procurarea și

vânzarea acestora.

Este adevărat că, potrivit art. 68 alin. (2) C. proc. pen., este

oprit a determina o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea unei

fapte penale în scopul obținerii unei probe.

În interpretarea literală a textului a determina înseamnă a face

ca cineva să ia o anumită hotărâre.

Or, în cauză s-a stabilit că hotărârea inculpaților legată de

operațiuni privind circulația și consumul drogurilor era luată mai înainte ca

aceștia să se fi întâlnit cu investigatorii sub acoperire care au fost legal

folosiți în cauză, potrivit prevederilor art. 21 și următoarele din Legea nr.

143/2000. Prin urmare, nu acești investigatori au determinat pe inculpați să

comită faptele.

Cum nici celelalte critici formulate de inculpați nu sunt

fondate, recursurile au fost respinse.