ÎCCJ, decizie (scj.ro #83540)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83540) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Competență
materială
. Contract de asigurare a
riscului
de
neplată la termen. Clauză
compromisorie
. Acțiune în
anularea
hotărârii arbitrale
C.proc.civ.,
art.364
;
art.365
Întrucât acțiunea
asigurătorului, de recuperare a daunei plătită beneficiarului asigurării,
se întemeiază pe convenția de asigurare a riscului de neplată la termen,
în care este înscrisă clauza compromisorie, competența materială
revine Curții de arbitraj comercial.
(Secția comercială, decizia nr.475 din 9
februarie 2004)
Curtea de Arbitraj
Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași, prin hotărârea
arbitrală nr.5 din 21 februarie 2003, a admis, în parte, acțiunea reclamantei
SC U SA Timișoara și a obligat pârâta, SC MT SA Iași, la plata sumei asigurate,
reținând că reclamanta și-a asumat riscul pentru neplata prețului iar nu
pentru imposibilitate de plată și în temeiul convenției de asigurare,
pârâta a fost obligată la plata sumei echivalentă cu prețul neachitat,
datorând suma solicitată prin acțiune.
În temeiul art.364 lit.a), b), g) i) și art.365 alin.(l) C. proc. civ., pârâta
a formulat acțiune în anularea hotărârii arbitrale, invocând necompetența
Curții de arbitraj, întrucât cererea constituie o acțiune în regres, competența
revenind instanței de drept comun; că, în mod greșit, s-a reținut temeiul
pretențiilor, convenția de asigurare a riscului de neplată la termen, încheiată
la 5 iulie 1999, în care este înscrisă clauza compromisorie; iar asigurătorul
nu putea fi făcut răspunzător față de asigurat, decât în condițiile de fraudă
la lege și neplata poliței de asigurare, așa că societatea de asigurare
trebuia să răspundă pentru suma asigurată.
Acțiunea în anularea hotărârii arbitrale a fost respinsă .
Cu privire la excepția de necompetență materială a Curții de Arbitraj,
susținerile sunt nefondate.
Convenția de asigurarea riscului de neplată la termen, din 5 iulie 1999,
încheiată între reclamanta asigurător și pârâta, în calitate de contractant al
asigurării, prevedea, în art.1.1, că beneficiara asigurării, în cazul neplății,
este S.C. P. S.A..
Acest contract s-a încheiat în folosul unui terț , ca o garanție la contractul
de comision de import de fire, tip bumbac, pentru beneficiara pârâtă.
În adenddum-ul la contract, pârâta se obliga să încheie o asigurare de risc
financiar pentru neplata fibrelor livrate.
Contractul de asigurare a fost și temeiul acțiunii vânzătoarei comisionare S.C.
P. S.A., beneficiară a asigurării, împotriva reclamantei și pârâtei, formulată
la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și
Industrie a României, soluționată cu hotărârea nr.309 din 3 iunie 2002.
Acțiunea în cauză își are temeiul în contractul de asigurare, care cuprinde la
pct.6, clauza compromisorie, în sensul soluționării eventualelor litigii pe
cale arbitrală.
Susținerea potrivit căreia, fiind o acțiune în regres, competența revine
instanței de drept comun, este nefondată, întrucât, acțiunea asigurătorului de
recuperare a daunei plătită beneficiarului asigurării se întemeiază pe
convenția de asigurare, pârâta fiind culpabilă de producerea riscului asigurat
și anume neplata prețului produselor primite din import și recepționate.
Instanța de arbitraj a reținut, întemeiat, că prin achitarea
despăgubirilor către beneficiara asigurării S.C. P. S.A., asigurătorul este
îndreptățit să recupereze dauna de la pârâta în culpă.
Susținerea pârâtei, în sensul că nu răspunde decât
pentru fraudă sau neplata poliței de asigurare, a fost
înlăturată
, cât timp, conform adenddum-ului la contractul de comision,
s-a obligat la asigurarea produselor de care a beneficiat, pentru cazul
neplății prețului mărfii.
În consecință, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, acțiunea în
anularea acesteia a fost respinsă ca nefondată.