ÎCCJ, decizie (scj.ro #83540)

Competență materială . Contract de asigurare a riscului de neplată la termen. Clauză compromisorie . Acțiune în anularea hotărârii arbitrale C.proc.civ., art.364 ; art.365 Întrucât acțiunea asigurătorului, de recuperare a daunei plătită beneficiarului asigurării, se întemeiază pe convenția de asigurare a riscului de neplată la termen, în care este înscrisă clauza compromisorie, competența materială revine Curții de arbitraj comercial.

(Secția comercială, decizia nr.475 din 9 februarie 2004) Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași, prin hotărârea arbitrală nr.5 din 21 februarie 2003, a admis, în parte, acțiunea reclamantei SC U SA Timișoara și a obligat pârâta, SC MT SA Iași, la plata sumei asigurate, reținând că reclamanta și-a asumat riscul pentru neplata prețului iar nu pentru imposibilitate de plată și în temeiul convenției de asigurare, pârâta a fost obligată la plata sumei echivalentă cu prețul neachitat, datorând suma solicitată prin acțiune. În temeiul art.364 lit.a), b), g) i) și art.365 alin.(l) C. proc.

civ., pârâta a formulat acțiune în anularea hotărârii arbitrale, invocând necompetența Curții de arbitraj, întrucât cererea constituie o acțiune în regres, competența revenind instanței de drept comun; că, în mod greșit, s-a reținut temeiul pretențiilor, convenția de asigurare a riscului de neplată la termen, încheiată la 5 iulie 1999, în care este înscrisă clauza compromisorie; iar asigurătorul nu putea fi făcut răspunzător față de asigurat, decât în condițiile de fraudă la lege și neplata poliței de asigurare, așa că societatea de asigurare trebuia să răspundă pentru suma asigurată. Acțiunea în anularea hotărârii arbitrale a fost respinsă . Cu privire la excepția de necompetență materială a Curții de Arbitraj, susținerile sunt nefondate.

Convenția de asigurarea riscului de neplată la termen, din 5 iulie 1999, încheiată între reclamanta asigurător și pârâta, în calitate de contractant al asigurării, prevedea, în art.1.1, că beneficiara asigurării, în cazul neplății, este S.C. P. S.A.. Acest contract s-a încheiat în folosul unui terț , ca o garanție la contractul de comision de import de fire, tip bumbac, pentru beneficiara pârâtă. În adenddum-ul la contract, pârâta se obliga să încheie o asigurare de risc financiar pentru neplata fibrelor livrate. Contractul de asigurare a fost și temeiul acțiunii vânzătoarei comisionare S.C.

P. S.A., beneficiară a asigurării, împotriva reclamantei și pârâtei, formulată la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, soluționată cu hotărârea nr.309 din 3 iunie 2002. Acțiunea în cauză își are temeiul în contractul de asigurare, care cuprinde la pct.6, clauza compromisorie, în sensul soluționării eventualelor litigii pe cale arbitrală. Susținerea potrivit căreia, fiind o acțiune în regres, competența revine instanței de drept comun, este nefondată, întrucât, acțiunea asigurătorului de recuperare a daunei plătită beneficiarului asigurării se întemeiază pe convenția de asigurare, pârâta fiind culpabilă de producerea riscului asigurat și anume neplata prețului produselor primite din import și recepționate.

Instanța de arbitraj a reținut, întemeiat, că prin achitarea despăgubirilor către beneficiara asigurării S.C. P. S.A., asigurătorul este îndreptățit să recupereze dauna de la pârâta în culpă. Susținerea pârâtei, în sensul că nu răspunde decât pentru fraudă sau neplata poliței de asigurare, a fost înlăturată , cât timp, conform adenddum-ului la contractul de comision, s-a obligat la asigurarea produselor de care a beneficiat, pentru cazul neplății prețului mărfii. În consecință, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, acțiunea în anularea acesteia a fost respinsă ca nefondată.