ÎCCJ, decizie (scj.ro #82610)

Calitate procesuală pasivă în litigiile

care privesc imobile trecute în proprietatea statului

Instanțele judecătorești sunt competente să stabilească

valabilitatea titlului statului asupra bunurilor care au intrat în proprietatea

sa în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, conform art.6 alin.3 din

Legea nr.213/1998, iar în conformitate cu art.12, în litigiile care privesc

astfel de bunuri, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor, iar

unitățile administrativ-teritoriale de către consiliile județene, de Consiliul

General al Municipiului București sau, după caz, de consiliile locale care dau

mandat scris președintelui consiliului sau primarului.

Secția

civilă, decizia nr.1214 din 26 martie 2003

Reclamantul R.Y.I. a chemat în judecată

Consiliul General al Municipiului București, Primăria Sectorului 2 București și

Societatea Comercială „Iprolam” SA București solicitând obligarea acestora să-i

lase în deplină proprietate și folosință a unui imobil situat în

București,  constând din teren în suprafață de 740 mp.

Ulterior, față de precizarea făcută de

Societatea Comercială „Iprolam” SA București, că a renunțat la contractul de

închiriere a terenului încheiat cu Societatea Comercială „Foișor” SA București,

s-a cerut și dispus introducerea în cauză a acesteia.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat

că terenul revendicat, dobândit prin actul autentic de vânzare-cumpărare

nr.32283/1932 de către tatăl său L.W.R., al cărui unic moștenitor este, se află

în posesia precară a pârâților fiind liber de construcții.

Tribunalul București, secția a

IV – a civilă, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată, prin sentința nr.

31 din 17 ianuarie 2001.

Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 129 din 25 martie 2002, a respins ca

nefondat apelul declarat de Municipiul București.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

reținut că reclamantul s-a legitimat, din punct de vedere procesual activ, cu

contractul de vânzare-cumpărare autentificat de fostul Tribunal Ilfov sub nr.

32283/26 noiembrie 1932, prin care tatăl său a dobândit imobilul în litigiu,

precum și cu hotărârea pronunțată în Statul Israel la 15 aprilie 1992,

recunoscută pe teritoriul României prin sentința civilă nr.150/2 martie 1998 a

Tribunalului București și, respectiv, certificatul de calitate succesorală emis

la 21 aprilie 1994 de Biroul Notarului Public E.B.,  cu care a făcut

dovada că este unicul moștenitor al defuncților săi tată, L.W.R., și soră

G.R.L.

La rândul său instanța de control judiciar,

învestită cu soluționarea apelului Municipiului București, prin primarul

general, motivat exclusiv pe lipsa calității procesuale pasive a Consiliului

General al Municipiului București, a făcut aplicațiunea art. 12 alin. 5 din

Legea nr. 213/1998.

Împotriva deciziei instanței de apel

Municipiul București, reprezentat de primarul general, a declarat recurs

reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului General al

Municipiului București, cu precizarea că, în cauză, calitatea procesuală

pasivă nu aparține acestuia, care este autoritate deliberativă, ci Municipiului

București, reprezentat de primarul general.

Recursul nu este fondat.

Prin decizia nr. 4216 din 9 octombrie 2001

a Curții Supreme de Justiție, Secția Civilă, pronunțată în primul recurs

declarat în cauză, s-a statuat, în temeiul art. 26 alin. 1 lit. a din Decretul

nr. 31/1954 și al art. 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998, că „în litigiile

vizând dreptul de proprietate asupra bunurilor unităților administrativ

teritoriale acestea sunt reprezentate de Consiliul General al Municipiului

București, care dă mandat scris primarului”.

În adevăr, potrivit art. 6 alin. 3 din

Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia,

instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului

statului asupra bunurilor care au intrat în proprietatea sa în perioada 6

martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar în conformitate cu art. 12 alin. 5 din

lege, în litigiile care privesc astfel de bunuri, statul este reprezentat de

Ministerul Finanțelor, iar unitățile administrativ-teritoriale, de către

consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului București sau de

consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, președintelui

consiliului județean sau primarului. Acesta poate desemna un alt funcționar de

stat sau un avocat care să-l reprezinte în fața instanței.

Dispozițiile legale citate se armonizează

cu cele cuprinse în Legea adminitrației publice locale (nr. 69/1991, respectiv

nr.215/2001), potrivit căreia administrația publică a municipiului București se

realizează de către consiliile locale ale sectoarelor Municipiului București și

Consiliul General al Municipiului București, ca autorități deliberative, precum

și de către primarii sectoarelor și primarul general al Municipiului București,

ca autorități executive.

În considerarea celor ce preced, se

constată că hotărârea recurată este legală și temeinică fiind confirmată prin

respingerea recursului.