ÎCCJ, decizie (scj.ro #83658)

Răspundere contractuală. Condiții Dacă în contractul de executare de lucrări nu s-a prevăzut obligația de remediere a deficiențelor într-un anumit termen iar beneficiara a recepționat lucrarea fără obiecțiuni, nu se poate reține răspunderea contractuală pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor asumate, întrucât s-ar încălca dispozițiile art.969 C.civ.

Secția comercială, decizia nr.595 din 1 februarie 2002 Prin sentința civilă nr.801 din 5 iulie 1999 Tribunalul Iași a admis acțiunea reclamantei SC „C” SA Iași împotriva pârâtei SC „I.P.” SRL, în sensul obligării acesteia la restituirea sumei încasate cu titlu de contravaloare pentru lucrările executate, reținând că deși lucrarea a fost garantată timp de 10 ani, și în cunoștință de cauză cu privire la deficiențele de ordin calitativ apărute, executantul nu a procedat la remedierile de rigoare, lucrarea fiind în întregime compromisă, astfel că pârâta este singura răspunzătoare de neîndeplinirea obligațiilor asumate prin convenția intervenită.

În susținerea motivelor de apel pârâta a arătat că reclamanta a avut o conduită culpabilă în onorarea obligațiilor contractuale, constând în folosirea necorespunzătoare a suprafețelor ce au făcut obiectul contractului, în contradicție cu instrucțiunile prescrise, iar constatarea deficiențelor s-a făcut de o firmă concurentă, fără a avea autorizația necesară. Curtea de Apel Iași, Secția comercială, prin decizia civilă nr.22 din 25 februarie 2000 a respins apelul ca nefondat având în vedere concluziile raportului de expertiză, reținând că defecțiunile constatate nu puteau fi consecința efectuării unor eventuale reparații la coșurile de fum de către beneficiară și nici a vibrațiilor cauzate de ventilatoare, iar prin adresa nr.208 din 7 octombrie 1999, pârâta s-a angajat să remedieze defecțiunile apărute ulterior, dar a refuzat să se prezinte la constatarea acestora.

Împotriva soluției instanței de apel, pârâta a declarat recurs, susținând că în mod eronat instanțele au dispus restituirea sumelor ce reprezintă contravaloarea prestațiilor executate, atâta timp cât și-a îndeplinit obligațiile contractuale, iar lucrarea a fost recepționată de beneficiar, fără obiecțiuni. De asemenea, a mai precizat că nu s-a făcut dovada prejudiciului pretins, și nu au fost îndeplinite condițiile răspunderii contractuale cu atât mai mult cu cât contractul încheiat nu prevede obligația de remediere a defecțiunilor într-un anumit termen. Recursul este fondat. Instanțele au reținut răspunderea contractuală a pârâtei privind executarea necorespunzătoare a obligațiilor asumate , respectiv a lucrărilor de acoperire a suprafeței unui obiectiv cu poliuretan.

Potrivit art.969 C.civ., convențiile încheiate au putere de lege pentru părțile contractante, iar pentru a se stabili răspunderea contractuală se impune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, să existe un prejudiciu cauzat de neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, să existe un fapt prejudiciabil, să existe o relație de la cauză la efect , să existe o culpă a debitorului. Din probele administrate a rezultat, că din suprafața de 858 mp executată și recepționată fără obiecțiuni la data de 4 august 1998, s-a deteriorat ulterior o suprafață de numai 5%, stabilită prin raportul de expertiză, iar instanța de apel, încălcând dreptul la apărare al pârâtei, nu a acordat termen în vederea formulării de obiecțiuni, iar constatarea făcută de o firmă concurentă nu poate fi apreciată ca fiind efectuată în condiții legale de opozabilitate și fără părtinire.

Pe de altă parte, din înscrisurile noi depuse în susținerea recursului, rezultă că deficiențele au fost remediate după notifiarea beneficiarei de a se face plata conform celor stabilite în art.4 din contractul încheiat la valoarea dolarului din data decontării lucrărilor. Din cuprinsul contractului însă, nu a rezultat că pârâta avea obligația de remediere a defecțiunilor într-un anumit termen. Totodată, instanțele care au dispus la restituirea contravalorii prestațiilor efectuate, fără a dispune repunerea părților în situația anterioară, au făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art.969, 970 C.civ. În consecință, în baza art.312 C.proc.civ., recursul a fost admis și decizia recurată a fost modificată potrivit art.296 C.proc.civ., cu admiterea apelului și schimbarea sentinței civile, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.