ÎCCJ, decizie (scj.ro #85087)

Înlesniri la plata creanțelor bugetare.

Nerespectarea

termenelor de plată. Consecințe. Invocarea

variațiilor de curs valutar drept caz de forță majoră.

O.U.G.

nr

. 40/2002

Acordarea înlesnirilor la plata

creanțelor bugetare este condiționată de respectarea de către  debitor a

graficului și a condițiilor stabilite prin convenția încheiată cu creditorul

bugetar.

Nerespectarea

acestora atrage, potrivit

art

.

25 alin. (1) din O.U.G.

nr

. 40/2002 privind

recuperarea arieratelor bugetare, anularea înlesnirii acordate, începerea sau

continuarea, după caz, a executării silite pentru întreaga sumă

neplătită

și obligația de plată a majorărilor de întârziere

și a penalităților de întârziere calculate de la data la care termenele și/sau

condițiile nu au fost respectate.

Invocarea cazului de forță majoră ca

motiv de

neîndeplinire

a condițiilor de acordare a

eșalonărilor, datorită existenței unor fluctuații ale cursului valutar, este

netemeinică

, riscul deprecierii cursului valutar fiind

lipsit de caracteristicile cerute de lege forței majore: un eveniment exterior,

absolut imprevizibil și absolut  invincibil.

Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal,

Decizia

nr

.

3338 din 11 octombrie 2006

Notă: O.U.G.

nr

. 40/2002 pentru

recuperarea arieratelor bugetare, a fost abrogată prin O.U.G.

nr

. 26/2005, privind abrogarea dispozițiilor legale

referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare restante,

publicată în

M.Of

.

nr

. 296

din 08/04/2005

Prin sentința civilă

nr

. 295 din 12 decembrie 2005

pronunțată de Curtea de Apel Târgu

Mureș

– Secția

comercială și de contencios administrativ a respins ca

nefondată

acțiunea formulată de reclamanta S.C. M S.A. în contradictoriu cu pârâții

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Mureș

și Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei.

În motivarea sentinței se reține că reclamanta a solicitat anularea adresei

nr

. 3250/1009 din 17 februarie 2005 emisă de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului

Mureș

și

prelungirea valabilității convenției

nr

. 749/RU/5

decembrie 2003 încheiată cu Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și

Familiei privind eșalonarea obligațiilor bugetare în cuantum de 11.728.362.092

ROL și 3.803.631.669 ROL.

Instanța de fond a constatat că în mod corect, prin adresa

nr

.

3250/1009 din 17 februarie 2005 Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului

Mureș

a comunicat reclamantei că nu poate

beneficia de menținerea valabilității convenției, ca urmare a

neîndeplinirii

condițiilor prevăzute de

art

.

25 alin. (1) din O.G.

nr

. 94/2004, întrucât rata

scadentă la 20 august 2004 nu a fost achitată.

Împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat recurs,

aratând

că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii sale de prelungire a

valabilității convenției

nr

. 749/RU/9 decembrie 2003

încheiată cu Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, ci a

constatat doar încetarea valabilității convenției respective, ca urmare a

nerespectării

graficelor de plată. Dispozițiile

art

. 121 din H.G.

nr

. 1050/1

iulie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G.

nr

. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală prevăd

competența Direcției Generale a Finanțelor Publice, ca organ reprezentativ al

Ministerului Finanțelor Publice, de a aproba prelungirea valabilității

convenției de eșalonare a datoriilor.

Recurenta precizează că a invocat o cauză

de forță majoră care a împiedicat-o să respecte întocmai condițiile de

eșalonare și anume diminuarea abruptă a cursului de schimb al

Euro

, cu un procent de 12-15%, începând cu luna iulie 2004;

asupra acestui aspect instanța de fond nu s-a pronunțat.

De asemenea, recurenta învederează împrejurarea că în baza

art

.

163 din

O.G.nr

. 92/2003 a oferit în contul datoriei

două imobile în valoare de 40.008.000.000 ROL, o ofertă acceptată de intimată

cu adresa

nr

. 1178/26 mai 2005, cu solicitarea unor

date suplimentare, comunicate prin adresa

nr

. 1839/17

august 2005, iar din luna august 2005, spațiul de producție de peste 700

mp

a fost golit și pus la dispoziția intimatului;

neutilizarea

acestui spațiu a condus la crearea unui

prejudiciu de peste 100 milioane lei, iar instanța de fond nu a făcut aplicarea

textului de lege menționat.

Recursul este neîntemeiat.

Astfel, în mod corect instanța de fond a constatat că în conformitate cu

art

. 25 din O.U.G.

nr

. 40/2002

privind recuperarea creanțelor bugetare, coroborate cu dispozițiile

art

. 9 cap.3 din Anexa

nr

. 1 la

Ordinul Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate

nr

. 132/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice date în

aplicarea ordonanței de urgență,

nerespectarea

termenelor de plată și a condițiilor în care s-au aprobat înlesnirile la plată

atrage anularea acestora, începerea sau continuarea, după caz, a executării

silite pentru întreaga sumă

neplătită

și obligația de

plată a dobânzilor și penalităților de întârziere calculate de la data la care

termenele și/sau condițiile nu au fost respectate, motiv pentru care refuzul

Direcției Generale a Finanțelor Publice

Mureș

de a

prelungi valabilitatea convenției

nr

. 749/RU/2003 a

fost considerat justificat.

Pronunțându-se asupra acestui aspect, instanța de fond s-a pronunțat implicit

asupra capătului de cerere privind prelungirea valabilității convenției

nr

. 749/RU/5 decembrie 2003, constatând că operează o cauză

de anulare a înlesnirilor la plată ce formează obiectul acestei convenții și,

practic, convenția nu mai subzistă.

În ceea ce privește motivul de recurs referitor la forța majoră, Curtea

constată că acesta este neîntemeiat, deoarece deprecierea cursului valutar nu

întrunește caracteristicile forței majore, respectiv acelea de a fi un

eveniment exterior absolut imprevizibil și absolut invincibil, unii agenți economici

reușind să facă față unui asemenea risc. Această împrejurare nu putea conduce

la admiterea acțiunii reclamantei,

neexistând

temei

legal pentru o astfel de soluție.

Referitor la motivul de recurs privind darea în plată a unui imobil, recurenta

nu a făcut dovada că oferta sa ar fi fost acceptată de intimată, aceasta din

urmă solicitând, pentru a putea aprecia asupra ofertei, depunerea

întregii documentații prevăzută de pct.163 din H.G.

nr

.

1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G.

nr

. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Față de contextul menționat, instanța de fond nu putea considera că între părți

a intervenit o convenție de dare în plată, astfel că în mod corect acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele menționate, recursul

a fost respins ca

nefondat

.