ÎCCJ, decizie (scj.ro #85087)

Înlesniri la plata creanțelor bugetare. Nerespectarea termenelor de plată. Consecințe. Invocarea variațiilor de curs valutar drept caz de forță majoră. O.U.G. nr . 40/2002 Acordarea înlesnirilor la plata creanțelor bugetare este condiționată de respectarea de către debitor a graficului și a condițiilor stabilite prin convenția încheiată cu creditorul bugetar. Nerespectarea acestora atrage, potrivit art . 25 alin. (1) din O.U.G. nr . 40/2002 privind recuperarea arieratelor bugetare, anularea înlesnirii acordate, începerea sau continuarea, după caz, a executării silite pentru întreaga sumă neplătită și obligația de plată a majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere calculate de la data la care termenele și/sau condițiile nu au fost respectate.

Invocarea cazului de forță majoră ca motiv de neîndeplinire a condițiilor de acordare a eșalonărilor, datorită existenței unor fluctuații ale cursului valutar, este netemeinică , riscul deprecierii cursului valutar fiind lipsit de caracteristicile cerute de lege forței majore: un eveniment exterior, absolut imprevizibil și absolut invincibil. Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr . 3338 din 11 octombrie 2006 Notă: O.U.G. nr . 40/2002 pentru recuperarea arieratelor bugetare, a fost abrogată prin O.U.G. nr . 26/2005, privind abrogarea dispozițiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare restante, publicată în M.Of . nr . 296 din 08/04/2005 Prin sentința civilă nr . 295 din 12 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția comercială și de contencios administrativ a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta S.C.

M S.A. în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mureș și Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei. În motivarea sentinței se reține că reclamanta a solicitat anularea adresei nr . 3250/1009 din 17 februarie 2005 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mureș și prelungirea valabilității convenției nr . 749/RU/5 decembrie 2003 încheiată cu Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei privind eșalonarea obligațiilor bugetare în cuantum de 11.728.362.092 ROL și 3.803.631.669 ROL. Instanța de fond a constatat că în mod corect, prin adresa nr . 3250/1009 din 17 februarie 2005 Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mureș a comunicat reclamantei că nu poate beneficia de menținerea valabilității convenției, ca urmare a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art . 25 alin. (1) din O.G.

nr . 94/2004, întrucât rata scadentă la 20 august 2004 nu a fost achitată. Împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat recurs, aratând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii sale de prelungire a valabilității convenției nr . 749/RU/9 decembrie 2003 încheiată cu Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, ci a constatat doar încetarea valabilității convenției respective, ca urmare a nerespectării graficelor de plată. Dispozițiile art . 121 din H.G. nr . 1050/1 iulie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr . 92/2003 privind Codul de procedură fiscală prevăd competența Direcției Generale a Finanțelor Publice, ca organ reprezentativ al Ministerului Finanțelor Publice, de a aproba prelungirea valabilității convenției de eșalonare a datoriilor.

Recurenta precizează că a invocat o cauză de forță majoră care a împiedicat-o să respecte întocmai condițiile de eșalonare și anume diminuarea abruptă a cursului de schimb al Euro , cu un procent de 12-15%, începând cu luna iulie 2004; asupra acestui aspect instanța de fond nu s-a pronunțat. De asemenea, recurenta învederează împrejurarea că în baza art . 163 din O.G.nr . 92/2003 a oferit în contul datoriei două imobile în valoare de 40.008.000.000 ROL, o ofertă acceptată de intimată cu adresa nr . 1178/26 mai 2005, cu solicitarea unor date suplimentare, comunicate prin adresa nr . 1839/17 august 2005, iar din luna august 2005, spațiul de producție de peste 700 mp a fost golit și pus la dispoziția intimatului; neutilizarea acestui spațiu a condus la crearea unui prejudiciu de peste 100 milioane lei, iar instanța de fond nu a făcut aplicarea textului de lege menționat.

Recursul este neîntemeiat. Astfel, în mod corect instanța de fond a constatat că în conformitate cu art . 25 din O.U.G. nr . 40/2002 privind recuperarea creanțelor bugetare, coroborate cu dispozițiile art . 9 cap.3 din Anexa nr . 1 la Ordinul Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr . 132/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice date în aplicarea ordonanței de urgență, nerespectarea termenelor de plată și a condițiilor în care s-au aprobat înlesnirile la plată atrage anularea acestora, începerea sau continuarea, după caz, a executării silite pentru întreaga sumă neplătită și obligația de plată a dobânzilor și penalităților de întârziere calculate de la data la care termenele și/sau condițiile nu au fost respectate, motiv pentru care refuzul Direcției Generale a Finanțelor Publice Mureș de a prelungi valabilitatea convenției nr . 749/RU/2003 a fost considerat justificat.

Pronunțându-se asupra acestui aspect, instanța de fond s-a pronunțat implicit asupra capătului de cerere privind prelungirea valabilității convenției nr . 749/RU/5 decembrie 2003, constatând că operează o cauză de anulare a înlesnirilor la plată ce formează obiectul acestei convenții și, practic, convenția nu mai subzistă. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la forța majoră, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, deoarece deprecierea cursului valutar nu întrunește caracteristicile forței majore, respectiv acelea de a fi un eveniment exterior absolut imprevizibil și absolut invincibil, unii agenți economici reușind să facă față unui asemenea risc. Această împrejurare nu putea conduce la admiterea acțiunii reclamantei, neexistând temei legal pentru o astfel de soluție.

Referitor la motivul de recurs privind darea în plată a unui imobil, recurenta nu a făcut dovada că oferta sa ar fi fost acceptată de intimată, aceasta din urmă solicitând, pentru a putea aprecia asupra ofertei, depunerea întregii documentații prevăzută de pct.163 din H.G. nr . 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr . 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Față de contextul menționat, instanța de fond nu putea considera că între părți a intervenit o convenție de dare în plată, astfel că în mod corect acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Pentru considerentele menționate, recursul a fost respins ca nefondat .