ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4080/2011

Ședința publică din 13 decembrie 2011 Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2826 din 28 iunie 2010 pronunțată de Tribunalului Comercial Cluj, a fost anulată cererea formulată de reclamantul PENITENCIARUL GHERLA în contradictoriu cu pârâta SC K.Y.K. SRL GHERLA, ca netimbrată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că s-a pus în discuția părților excepția netimbrării acțiunii, reclamantului fiindu-i pusă în vedere obligația de achitare a taxei de timbru în sumă de 1.276,99 și 5 lei timbre judiciare, în ședința din data de 17 mai 2010, ambele părți lăsând la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției invocate. Întrucât reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a achita taxa de timbru aferentă acțiunii formulate, în speță s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, astfel încât s-a dispus anularea acțiunii ca netimbrată.

S-a mai reținut că, deși pârâta a cerut obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, la dosar nu a fost depusă nici o dovadă a efectuării acestor cheltuieli, contractul de asistență juridică depus la dosar la fila 112 neputând constitui dovada plății sumelor de bani menționate în cuprinsul său, cu atât mai mult cu cât onorariul avocațial a fost stabilit în euro. Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâta SC K.Y.K. SRL GHERLA, solicitând admiterea acestuia și modificarea în parte a hotărârii atacate, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 9520 lei cu TVA inclus și onorariu de succes în valoare de 5950 Euro cu TVA inclus. Prin decizia civilă nr. 70/2011 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul.

În argumentarea soluției pronunțate, s-a reținut că prima instanță a invocat din oficiu excepția netimbrării acțiunii, iar reprezentantul pârâtei a lăsat la aprecierea instanței soluția asupra excepției, solicitând obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată potrivit contractului de asistență juridică anexat în copie. S-a reținut că prima instanță a apreciat în mod corect că la momentul soluționării cauzei, deși pârâta a cerut obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, la dosar nu a fost depusă nici o dovadă a efectuării acestor cheltuieli de către pârâtă, contractul de asistență juridică depus la dosar la fila 112 neputând constitui dovada plății sumelor menționate.

Față de această împrejurare, s-a reținut că prima instanță a dezlegat în mod corect chestiunea litigioasă legată de acordarea cheltuielilor de judecată și în consecință a fost respins apelul pârâtei. Împotriva deciziei sus menționate, a declarat recurs pârâta SC K.Y.K. SRL GHERLA, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului și obligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 9520 lei cu TVA inclus și onorariu de succes în valoare de 5950 Euro cu TVA.

În motivarea recursului, pârâta a susținut, în esență, că hotărârea atacată este nelegală, având în vedere că la momentul solicitării cheltuielilor de judecată, a depus la dosarul cauzei, copie certificată a contractului de asistență juridică, iar potrivit art. 30 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, contractele de asistență juridică sunt titluri executorii, astfel încât apreciază ca fiind justificată cererea sa. A mai susținut recurenta că în apel a depus și dovada cheltuielilor de judecată, respectiv chitanțele de plată a onorariului de avocat. Recursul pârâtei SC K.Y.K. SRL GHERLA este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte va examina în raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. invocat de către recurentă, greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. Astfel, dispozițiile textului legal sus menționat statuează asupra unui aspect al raportului juridic de drept procesual, stabilind că ``Partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată``. În cadrul acestui raport, instanța va determina cuantumul cheltuielilor de judecată, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuind să suporte cheltuielile de judecată, o componentă a acestor cheltuieli fiind constituită din onorariile de avocat. Pentru a răspunde criticilor recurentei și pentru argumentarea soluției pronunțate, Înalta Curte reține că trebuie făcută distincție între raportul juridic civil, respectiv contractul de asistență juridică, reglementat de Legea nr. 51/1995 și raportul juridic de drept procesual civil, reglementat de art. 274 C. proc.

civ., raport în cadrul căruia trebuie soluționată problema cheltuielilor de judecată. Este adevărat că raportul juridic dintre avocat și clientul său nu poate fi controlat în mod direct de către nici un organ al statului, însă în situația aplicării dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., acest raport nu este afectat în nici un mod, având în vedere că activitatea instanței se limitează la stabilirea cheltuielilor de judecată funcție de dovada făcută în acest sens. În cadrul operației de determinare a cheltuielilor de judecată, instanța are de analizat în ce măsură cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul sunt justificate.

Astfel, în ceea ce privește onorariul de avocat, acesta se dovedește prin depunerea la dosarul cauzei a chitanței reprezentând achitarea sumei respective sau a ordinului de plată, însoțite de un exemplar al facturii fiscale, care să menționeze numărul contractului de asistență juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume. În raport de această situație de fapt, Înalta Curte constată că în mod legal instanța de apel a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ocazionate de prestația avocatului în fața primei instanțe, în condițiile în care justificarea acestor cheltuieli a fost făcută cu o fotocopie a contractului de asistență juridică, care așa cum s-a arătat anterior face dovada raportului juridic dintre client și avocat și nu poate fi opus terților.

Critica recurentei privind natura juridică a contractului de asistență, care este titlu executoriu în ceea ce privește cheltuielile de judecată, nu poate fi reținută întrucât vizează raporturile dintre avocat și clientul său, sumele putând fi recuperate prin intermediul executării silite de la client și nu au relevanță asupra situației de față, în care aceste sume nu au fost justificate în fața instanței. În raport de aceste considerente, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC K.Y.K. SRL GHERLA împotriva deciziei civile nr. 70/2011 din 15 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2011.