ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4080/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4080/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică din 13 decembrie 2011

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

2826 din 28 iunie 2010 pronunțată de Tribunalului Comercial Cluj, a fost

anulată cererea formulată de reclamantul PENITENCIARUL GHERLA în contradictoriu

cu pârâta SC K.Y.K. SRL GHERLA, ca netimbrată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că s-a pus în discuția părților excepția

netimbrării acțiunii, reclamantului fiindu-i pusă în vedere obligația de

achitare a taxei de timbru în sumă de 1.276,99 și 5 lei timbre judiciare, în

ședința din data de 17 mai 2010, ambele părți lăsând la aprecierea instanței

modul de soluționare a excepției invocate.

Întrucât reclamantul

nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a achita taxa de timbru aferentă

acțiunii formulate, în speță s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 146/1997, astfel încât s-a dispus anularea acțiunii ca

netimbrată.

S-a mai reținut că,

deși pârâta a cerut obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată,

la dosar nu a fost depusă nici o dovadă a efectuării acestor cheltuieli,

contractul de asistență juridică depus la dosar la fila 112 neputând constitui

dovada plății sumelor de bani menționate în cuprinsul său, cu atât mai mult cu

cât onorariul avocațial a fost stabilit în euro.

Împotriva acestei

hotărâri, a declarat apel pârâta SC K.Y.K. SRL GHERLA, solicitând admiterea

acestuia și modificarea în parte a hotărârii atacate, cu obligarea

reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 9520 lei cu TVA

inclus și onorariu de succes în valoare de 5950 Euro cu TVA inclus.

Prin decizia civilă

nr. 70/2011 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins apelul.

În argumentarea

soluției pronunțate, s-a reținut că prima instanță a invocat din oficiu

excepția netimbrării acțiunii, iar reprezentantul pârâtei a lăsat la aprecierea

instanței soluția asupra excepției, solicitând obligarea reclamantului la plata

cheltuielilor de judecată potrivit contractului de asistență juridică anexat în

copie.

S-a reținut că prima instanță

a apreciat în mod corect că la momentul soluționării cauzei, deși pârâta a

cerut obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, la dosar nu a

fost depusă nici o dovadă a efectuării acestor cheltuieli de către pârâtă,

contractul de asistență juridică depus la dosar la fila 112 neputând constitui

dovada plății sumelor menționate.

Față de această

împrejurare, s-a reținut că prima instanță a dezlegat în mod corect chestiunea

litigioasă legată de acordarea cheltuielilor de judecată și în consecință a

fost respins apelul pârâtei.

Împotriva deciziei

sus menționate, a declarat recurs pârâta SC K.Y.K. SRL GHERLA, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat

admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii

apelului și obligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în

valoare de 9520 lei cu TVA inclus și onorariu de succes în valoare de 5950 Euro

cu TVA.

În motivarea

recursului, pârâta a susținut, în esență, că hotărârea atacată este nelegală,

având în vedere că la momentul solicitării cheltuielilor de judecată, a depus

la dosarul cauzei, copie certificată a contractului de asistență juridică, iar

potrivit art. 30 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, contractele de asistență

juridică sunt titluri executorii, astfel încât apreciază ca fiind justificată

cererea sa.

A mai susținut

recurenta că în apel a depus și dovada cheltuielilor de judecată, respectiv

chitanțele de plată a onorariului de avocat.

Recursul pârâtei SC K.Y.K.

SRL GHERLA este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte va

examina în raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. invocat de către recurentă, greșita aplicare a dispozițiilor art. 274

C. proc. civ.

Astfel, dispozițiile

textului legal sus menționat statuează asupra unui aspect al raportului juridic

de drept procesual, stabilind că ``Partea care cade în pretenții, va fi

obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată``. În cadrul acestui

raport, instanța va determina cuantumul cheltuielilor de judecată, partea din

vina căreia s-a purtat procesul trebuind să suporte cheltuielile de judecată, o

componentă a acestor cheltuieli fiind constituită din onorariile de avocat.

Pentru a răspunde

criticilor recurentei și pentru argumentarea soluției pronunțate, Înalta Curte

reține că trebuie făcută distincție între raportul juridic civil, respectiv

contractul de asistență juridică, reglementat de Legea nr. 51/1995 și raportul

juridic de drept procesual civil, reglementat de art. 274 C. proc. civ., raport

în cadrul căruia trebuie soluționată problema cheltuielilor de judecată.

Este adevărat că

raportul juridic dintre avocat și clientul său nu poate fi controlat în mod

direct de către nici un organ al statului, însă în situația aplicării

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., acest raport nu este afectat în nici un

mod, având în vedere că activitatea instanței se limitează la stabilirea

cheltuielilor de judecată funcție de dovada făcută în acest sens.

În cadrul operației

de determinare a cheltuielilor de judecată, instanța are de analizat în ce măsură

cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul sunt justificate.

Astfel, în ceea ce privește onorariul de avocat, acesta se dovedește prin

depunerea la dosarul cauzei a chitanței reprezentând achitarea sumei respective

sau a ordinului de plată, însoțite de un exemplar al facturii fiscale, care să

menționeze numărul contractului de asistență juridică sau numărul dosarului

pentru care au fost achitate aceste sume.

În raport de această

situație de fapt, Înalta Curte constată că în mod legal instanța de apel

a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ocazionate de

prestația avocatului în fața primei instanțe, în condițiile în care

justificarea acestor cheltuieli a fost făcută cu o fotocopie a

contractului de asistență juridică, care așa cum s-a arătat anterior face

dovada raportului juridic dintre client și avocat și nu poate fi opus terților.

Critica recurentei

privind natura juridică a contractului de asistență, care este titlu executoriu

în ceea ce privește cheltuielile de judecată, nu poate fi reținută întrucât

vizează raporturile dintre avocat și clientul său, sumele putând fi recuperate

prin intermediul executării silite de la client și nu au relevanță asupra

situației de față, în care aceste sume nu au fost justificate în fața

instanței.

În raport de aceste

considerente, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC K.Y.K. SRL GHERLA împotriva deciziei civile nr. 70/2011

din 15 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 decembrie 2011.