ÎCCJ, decizie (scj.ro #85054)

Principiul disponibilității procesului civil.

Excepția lipsei calității pasive. Necesitatea aprecierii

admisibilității ei prin raportarea la obiectul cererii de chemare în

judecată în totalitatea sa.

Codul de

procedură civilă, art. 129 alin. (6)

Cuprins pe materii: Drept procesual civil

Indice alfabetic: Acțiune. Obiect

Calitate procesual

pasivă

Principiul disponibilității

Precizarea și completarea cererii

Aprecierea

calității procesuale pasive a unuia dintre pârâți,

făcută cu ignorarea precizărilor și completărilor

ulterioare ale obiectului cererii de chemare în judecată, atrage

incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 din

Codul de procedură civilă, dată fiind eludarea

dispozițiilor art. 129 alin. (6) din același Cod, și implicit, a

principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Î.C.C.J.,

Secția de contencios administrativ și fiscal,

Decizia nr. 4454 din 20

noiembrie 2007

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel

București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamanta S.C. RB S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare

Fiscală și Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili, obligarea acestora la soluționarea cererii de restituire

înregistrată cu nr.1946 din 9.02.2005 și la plata de daune materiale

în cuantum de 11.317.249 RON.

In motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că, prin procesul verbal de control încheiat la data de

9.12.1999, a fost obligată la plata sumei de 14.929.954.865 ROL pe care a

și achitat-o. Ulterior acest act a fost desființat în căile

legale de atac. Înăuntrul termenului de prescripție s-a formulat

cerere de restituire a sumelor plătite fără titlu valabil.

Cererea nu a fost soluționată în mod favorabil.

Pârâții au formulat întâmpinare

solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă și ca

neîntemeiată, Agenția Națională de Administrare

Fiscală invocând excepția lipsei calității procesuale

pasive.

Prin încheierea de

ședință din 21.03.2006, a fost respinsă excepția

inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile.

Prin sentința civilă nr. 205

din 23 ianuarie 2007, Curtea de Apel București - secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a ANAF și a respins acțiunea

față e această instituție. Totodată a respins

acțiunea formulată de S.C. RB S.A. împotriva pârâtului Ministerul

Finanțelor Publice - Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că ANAF nu are obligația de a

soluționa cererea de restituire a unor sume plătite fără

titlu, singura instituție abilitată în acest sens fiind Direcția

Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Pe fondul cauzei a constatat prima

instanță că, în baza procesului-verbal de control încheiat la

data de 9.12.1999, de către Direcția Generală a Finanțelor Publice

și Controlului Financiar de Stat, S.C. BA S.A. a fost obligată la

plata sumei de 14.929.954.865 ROL. Acest act a fost desființat prin

Decizia nr. 1284/27.09.2000 a Ministerului Finanțelor (În prezent

Ministerul Economiei și Finanțelor). Înainte de emiterea acestei

decizii SC BA SA  a efectuat plata sumelor stabilite în sarcina ei prin

Dispoziția de încasare nr.105 din 20.06.2000, fapt confirmat de expertiza

contabilă efectuată în cauză.

Ulterior SC BA SA s-a privatizat

și și-a schimbat denumirea devenind S.C. RB S.A., iar prin contractul

de vânzare-cumpărare de acțiuni

RG/10766 din 12.04.2001 se prevede la pct.7.2.2.lit.e) că societatea nu a

anulat nici o creanță și nu a renunțat la nici un drept sau

pretenție, având o valoare mai mare 10.000 USD (inclusiv în

legătură cu soluționarea oricărui litigiu) împotriva unei

terțe părți, cu excepția Ministerului Finanțelor

Publice, și nu a fost de acord să

întreprindă cele de mai sus.

A fost  avut  în vedere și faptul

că Statul a vândut pachetul de acțiuni deținute la  SC BA SA,

valoarea acestora fiind stabilită în raport cu situația

economică a societății de la momentul privatizării, în

acest context, clauza prin care părțile renunță reciproc la

pretenții ulterioare una față de cealaltă apărând

firească, întrucât astfel de pretenții ar fi fost de natură

să influențeze valoarea acțiunilor vândute de Statul Român.

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta a declarat recurs.

s

usținând următoarele:

1.Instanța de fond a încălcat

formele de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității (art. 304 punctul 5 C.proc.civ.), eludând dispozițiile

art. 129 alin. (6) din C.proc.civ. în sensul că instanța de fond nu a

luat în considerare completarea și modificarea la acțiune, prin care

se solicita anularea celor două acte administrative fiscale emise de

către pârâtă pe parcursul judecării cererii de chemare în

judecată și anume adresa nr. 2119 din 30.08,2005, respectiv

procesul-verbal de control din data de 14.10.2005, reținând doar obiectul

inițial al acțiunii și încălcând astfel principiul

disponibilității.

2.

Efectele încălcării dispozițiilor art. 129 alin.

(6) din C. proc. civ. au condus la admiterea, în mod nelegal, a excepției

lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de

Administrare Fiscală, deși aceasta era autoritatea emitentă a

celor două acte administrative fiscale menționate mai sus.

Recursul este fondat.

Art.105 alin.(2) C. proc.civ. constituie

dreptul comun în materia  nulității actelor de  procedură. De

aceea, se  poate  susține  că motivul de  recurs prevăzut  de

art.304 pct.5 C. proc.civ include toate  neregularitățile procedurale

care atrag sancțiunea nulității, cu excepția  celor

menționate la pct.1-4 ale  aceluiași text, precum și nesocotirea

unor principii fundamentale a căror nerespectare  nu se  încadrează

în alte motive  de recurs.

Consacrând  dreptul părților de

a  determina limitele  judecății și obiectul  acesteia, ca  o

prerogativă a  principiului disponibilității, art.129 alin.(6)

C. proc. civ. statuează că „în toate  cazurile  judecătorii  hotărăsc

numai asupra  obiectului cererii deduse  judecății”.

Din considerentele hotărârii

atacate  rezultă că aceasta a  fost pronunțată cu ignorarea

obiectului cererii de  chemare  în judecată, astfel cum a  fost

determinat  prin cererea  completatoare și modificatoare, prima

instanță examinând  doar  obiectul inițial al acțiunii

introductive  care  viza obligarea  pârâților la  soluționarea

cererii de restituire  înregistrată sub nr.1946 din 9 februarie 2005 și

la  plata  de  daune materiale  în  cuantum de  11.317.249 RON.

De asemenea, excepția lipsei

calității procesuale pasive a  Agenției Naționale  de

Administrare Fiscală a  fost  soluționată numai în raport  cu

acest obiect inițial, apreciindu-se  că această instituție

nu este obligată să  restituie sumele solicitate.

Or, prin cererea depusă la  termenul

din 8 noiembrie 2005 având în vedere faptul că cererea de restituire a

fost  soluționată, reclamanta a completat și modificat

acțiunea  în sensul că  solicită anularea a  două acte

emise  de  pârâte, respectiv adresa nr.21190 din 30 august 2005 și

procesul-verbal din 14 octombrie 2005, completare  în raport  cu care primul

capăt  de cerere din acțiunea introductivă rămâne

fără obiect, menținând  celelalte capete  de cerere și

criticile formulate inițial.

Neîndeplinirea obligației

instanței de a  soluționa  fiecare dintre capetele de cerere cu care

a  fost  astfel sesizată nu poate fi acoperită prin faptul că

s-a  respins în tot acțiunea  reclamantei, întrucât motivele pentru care a

fost adoptată această soluție  au privit în exclusivitate

temeinicia  cererii de obligare a  pârâtelor la plata daunelor materiale,

fără nici o referire la legalitatea și temeinicia actelor

contestate.

Această modalitate de

soluționare a cauzei echivalează cu o necercetare a fondului

acesteia, în întregul său  și atrage incidența motivului de

nelegalitate  prevăzut  de art.304 pct.5 C. proc. civ dată fiind

eludarea  dispozițiilor art.129(6) C. proc. civ. și, implicit  a

principiului disponibilității care  guvernează procesul civil.

Față de  cele expuse,  Înalta Curte, a

admis  recursul declarat de reclamanta S.C. RB S.A. București, dispunând

casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre  rejudecare

aceleiași instanțe.