ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1399/2014

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1399/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Prin Sentința penală nr. 236 din 22 decembrie 2012, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul N.D.V. la o pedeapsă principală de 5 ani și 2 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) ultima teză pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- o pedeapsă principală 5 ani și 2 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) ultima teză C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), lit. b) și lit. c) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) ultima teză C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) ultima teză C. pen. S-a menținut măsura sechestrului asigurător dispus pe cantitatea de 600.000 litri de vin și a popririi pe conturile bancare aparținând SC V.B. SRL Bacău.

S-a constatat recuperat prejudiciului cauzat părții civile I.F. Ț.L.E., cu sediul com. Țifești, sat Oleșești, jud. Vrancea și a fost obligat inculpatul N.D.V. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V.B. SRL - prin lichidator I. SPRL Bacău la plata sumelor:

- 420.042 RON (263.076 RON contravaloare marfă plus 156.966 RON reprezentând penalități, conform contractului) plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la încasarea în întregime a debitului către partea civilă SC L.I. SRL Focșani, cu sediul în jud. Vrancea;

- 297.630 RON plus dobânda legală de la data rămânerii definitive și până la încasarea în întregime a debitului, către partea civilă SC O.V. SRL, cu sediul în comuna Jariștea, sat Vărsătura, jud. Vrancea;

- 72.000 RON plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la încasarea în întregime a debitului către partea civilă SC A.C. SRL, Focșani, jud. Vrancea. A fost obligat inculpatul N.D.V. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut ca situație de fapt, că inculpatul N.D.V. era administrator al SC V.B. SRL Bacău, agent economic ce avea ca activitate principală fabricarea vinurilor din struguri, cât și comercializare de băuturi alcoolice. Cunoscând că, județul Vrancea este o zonă cu potențial viticol, cu podgorii la Odobești, Panciu, Jariștea cunoscute pentru calitatea strugurilor, cât și a vinului, inculpatul N.D.V. s-a orientat către acest județ în vederea stabilirii și încheierii unor contracte privind livrarea de vin, de la diferite societăți comerciale vrâncene, cu activitate specifică, către societatea al cărui administrator era.

Instanța a reținut că în cursul anului 2009 a fost semnat Contractul din 18 mai 2010, prin care SC V.B. SRL Bacău achiziționa cantitatea de circa 600.000 litri de vin alb de masă, în valoare de 735.420 RON de la SC L.I. SRL Focșani. În momentul încheierii contractului, inculpatul a lăsat drept garanție Biletul la ordin cu nr. x1. Conform obligațiilor asumate prin contract, inculpatul trebuia să achite TVA până la data de 25 a lunii următoare livrării și diferența, la termenul de maxim 120 zile după livrare, cu bilet la ordin, contractul fiind valabil pe o perioadă de 7 zile. În baza angajamentelor contractuale, inculpatul a achitat suma de 40.000 RON reprezentând contravaloarea TVA și a emis 2 bilete la ordin în valoare de 100.000 RON fiecare (nr. x2 și x3), ulterior acestea fiind girate de SC L.I. SRL, către SC P. București, care la data scadentă a introdus la plată primul bilet la ordin, acesta fiind refuzat din lipsă totală de disponibil. În această situație SC L.I. SRL Focșani a încercat medierea conflictului ivit și-n acest sens a încheiat un acord cu SC V.B. SRL, prin care sumele restante ce au rezultat din refuzul la plată al Biletului la ordin și contravaloarea acestui bilet la ordin să devină sume curente, prin reeșalonarea plăților prin trei bilete de ordin (nr. x4, x5, x6) în valoare de câte 100.000 RON fiecare, scadente la 19 octombrie 2009, 20 octombrie 2009 și 26 octombrie 2009. Primele două bilete la ordin au fost din nou girate către SC P. SRL și fiind introduse la plată au fost refuzate din același motiv, lipsă totală de disponibil. Din această cauză, reprezentantul SC L.I. SRL a notificat societatea administrată de inculpat cu privire la faptul că va introduce la plată și celălalt bilet la ordin, care, de asemenea, a fost refuzat la plată. Pentru acest motiv SC L.I. SRL a introdus la plată și biletul la ordin lăsat drept garanție dat de inculpat în valoare de 718.579,80 RON, reprezentând contravaloarea totală a contractului, inclusiv TVA, transport și penalități, dar și acest instrument de plată a fost refuzat de unitatea bancară pe motivul lipsei totale de disponibil. Continuându-și activitatea infracțională, la data de 2 iulie 2009 SC V.B. SRL Bacău - societate administrată de inculpat, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare pentru cantitatea de 269.000 litri de vin alb de masă cu I.F. Ț.L.E. din comuna Țifești, jud. Vrancea. Potrivit contractului, inculpatul avea obligația să achite TVA-ul în data de 25 ale lunii următoare livrării și facturării, suma de 40.000 RON eșalonată în trei tranșe în lunile iulie, septembrie 2009, iar restul contravalorii în termen de 120 de zile de la data facturării cantității de vin livrate, plata făcându-se cu bilete la ordin cu termen scadent în perioada ianuarie - martie 2010 în valoare totală de 200.000 RON. La data de 10 septembrie 2009, inculpatul N.D.V. a încheiat un Contract de vânzare-cumpărare cu SC O.V. SRL Jariștea de la care a achiziționat cantitatea de 311.757 litri de vin alb în valoare de 389.540 RON. Din probe a rezultat că întreaga cantitate de vin a fost vândută de inculpatul N.D.V., după ce a fost amestecată cu vinuri de tărie alcoolică inferioară, la un preț mai mic decât prețul de achiziție (0,98 lei/litru) față de 1,05 lei/litru preț de cumpărare. La data de 28 aprilie 2009 SC V.B. SRL prin administrator, respectiv inculpatul N.D.V., a achiziționat cantitatea de 370 mii litrii de vin alb în valoare de 154.957,04 RON urmând ca în compensare să predea substanțe fitosanitare. În acest sens inculpatul a emis Factura fiscală din 30 noiembrie 2009 către SC A.C. SRL prin care au fost facturate substanțe fitosanitare, acestea urmând a fi livrate la data de 30 martie 2010. Pentru a capta încrederea părții civile inculpatul a lăsat drept garanție și un bilet la ordin, procedând ca și în celelalte situații, inculpatul a înstrăinat vinul cumpărat de la SC A.C. SRL, dar nu și-a achitat datoria față de această societate. Așadar, prin modul cum a acționat cât și prin atitudinea ulterioară s-a constatat în mod evident intenția inculpatului N.D.V. de a înșela cele patru societăți economice, de la care s-a aprovizionat cu vin.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului, s-a avut în vedere pericolul social concret al faptelor și împrejurările în care au fost comise, persoana inculpatului, care anterior nu a mai săvârșit fapte penale, stăruința acestuia de a înlătura rezultatul infracțiunilor, în sensul că, în cursul cercetării judecătorești, a acoperit o parte din prejudiciu cauzat părților civile (de exemplificat IF Ț.L.E., prejudiciul a fost acoperit în întregime), dar și atitudinea acestuia, care în declarațiile date în fața instanței a prezentat activitatea desfășurată așa cum rezultă și din probele administrate pe parcursul întregului proces penal. Așa fiind, instanța a apreciat că în favoarea inculpatului pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., cu consecința aplicării art. 76 C. pen. și stabilirea unor pedepse situate sub minimul special prevăzut de lege, acestea fiind de natură a duce la realizarea scopului preventiv și la reeducarea inculpatului. În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța, având în vedere natura faptelor săvârșite, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, a reținut că inculpatul este nedemn să exercite drepturile de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a), b), C. pen., cu excepția dreptului de a alege, dar și de a desfășura o activitate de natura celei de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat. Referitor la măsura sechestrului asigurător, dispusă la urmărirea penală, s-a reținut că aceasta trebuie menținută, atât asupra cantității de vin, întrucât din acte nu rezultă că ar fi aparține altui agent economic, dar și prin instituirea popririi asupra contului aparținând SC V.B. SRL.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apeluri, în termen legal, inculpatul N.D.V. și partea responsabilă civilmente SC V.B. SRL - prin administrator judiciar I. SPRL Bacău.

Inculpatul N.V.D. a solicitat desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. iar în subsidiar, achitarea în temeiul la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Partea responsabilă civilmente SC V.B. SRL, prin administrator judiciar I. SPRL Bacău, nu și-a motivat în scris apelul formulat.

Prin Decizia penală nr. 274/A din 5 noiembrie 2013, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpatul N.D.V. și partea responsabilă civilmente SC V.B. SRL Bacău prin administrator judiciar I. SPRL Bacău împotriva Sentinței penale nr. 236 din 22 decembrie 2012 a Tribunalului Vrancea și în consecință:

A fost desființată în parte Sentința penală nr. 236 din 22 decembrie 2012 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbată încadrarea juridică a faptelor din 4 infracțiuni, respectiv 3 infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și o infracțiune de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. într-o singură infracțiune de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul N.D.V. din 4 infracțiuni, respectiv 3 infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și o infracțiune de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. într-o singură infracțiune de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul N.D.V. la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) teza ultimă pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 86

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare prevăzut de 86

C. pen., respectiv pe o durată de 6 ani. Potrivit art. 86

C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere; să se prezinte o dată la 3 luni, de regulă în ultima zi de joi din lună, la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Vrancea și să prezinte informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii. Conform art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra art. 86

C. pen. și a fost redus cuantumul despăgubirilor civile la care inculpatul N.D.V. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V.B. SRL Bacău, prin lichidator I. SPRL Bacău, după cum urmează:

- pentru partea civilă SC L.I. SRL Focșani de la suma de 420.042 RON la suma de 231.583,69 RON;

- pentru partea civilă SC O.V. SRL comuna Jariștea sat Vărsătura de la suma de 297.630 RON la suma de 297.619,45 RON.

S-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate SC A.C. SRL Focșani a fost acoperit integral prin plată. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că prima instanță, pe baza unei analize ample și judicioase a probelor administrate în cauză, a stabilit în mod corect faptele săvârșite de inculpatul N.D.V., dar cu vinovăția acestuia.

Referitor la apărările inculpatului, în sensul achitării, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., Curtea a reținut că acestea sunt nefondate și au fost respinse. Potrivit dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea în baza acestui temei legal, poate fi dispusă doar numai în situația în care fapta nu a existat. În concret, doar în situația în care nu a existat nicio acțiune sau inacțiune prin care să se producă modificări în natură, în relațiile dintre persoane fizice sau persoane juridice. Contrar apărărilor inculpatului, din plângerile și declarațiile reprezentanților legali ai celor patru părți vătămate, contractele comerciale, facturile fiscale, avizele de expediție, biletele la ordin, relațiile furnizate de instituțiile bancare și expertizele contabile existente la dosar rezultă cu certitudine că faptele au existat, respectiv că în perioada 2 iulie 2009 - 18 mai 2010 inculpatul N.D.V., în calitate de administrator al SC V.B. SRL Bacău, a încheiat contracte comerciale cu SC L.I. SRL Focșani, IF Ț.L.E. Țifești, SC O. SRL Jariștea și SC A.C. SRL, contracte prin care a cumpărat cantitatea totală de 1.550.757 vin, cu o valoare totală de 1.520.922 RON. Din probele administrate în cauză a rezultat în mod evident că pentru plata mărfurilor cumpărate inculpatul N.D.V., în calitate de administrator al SC V.B. SRL Bacău, a emis un număr de 11 bilete la ordine, deși societatea sa nu dispunea de disponibil în cont, iar în cazul SC O.V. SRL, după negocieri, s-a stabilit că plata să fie efectuată prin compensare cu livrarea de produse fitosanitare, obligație pe care nu a respectat-o. Astfel, în cazul părții vătămate SC L.I. SRL, inculpatul a emis două bilete la ordin (nr. x2 și nr. x7) care au fost girate către SC P. SRL. Deși știa că la termenul de scadență cele două bilete la ordin au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil în cont, în urma negocierilor efectuate inculpatul a acceptat să emită alte trei bilete la ordin (nr. x8, x9 și x6), care să devină curente și prin care se reeșalonau plățile. Faptul că și aceste bilete la ordin au fost refuzate la plată dovedește cu prisosință că inculpatul, la momentul emiterii lor, cunoștea că societatea sa nu are disponibil în cont și că nici ulterior contul societății sale nu va fi alimentat. În cazul părții vătămate IF Ț.L.Ț., inculpatul s-a angajat să facă plata în termen de 25 de zile de la livrare. Întrucât nu și-a respectat această obligație, la data de 2 decembrie 2009 părțile au convenit să reeșaloneze plățile, sens în care a emis alte trei bilete la ordin, cu termen scadent în perioada ianuarie - martie 2010, însă și aceste bilete la ordin au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil în cont. În cazul SC A.C. SRL, inculpatul s-a angajat să plătească vinul cumpărat prin compensare cu livrare de substanțe fitosanitare, sens în care a emis Factura fiscală din 30 noiembrie 2009. Întrucât știa că nu-și poate onora această obligație, a lăsat drept garanție un bilet la ordin. Deși din expertizele contabile efectuate a rezultat că în perioada 2 iulie 2009 - 18 mai 2010 societatea administrată de inculpatul N.D.V. a livrat către diverși clienți mărfuri, principalii fiind SC V. SA și SC V.E.T. SA, sumele încasate de SC V.B. SRL și obținute din aceste operațiuni comerciale au fost utilizate la alte plăți, deși inculpatul putea să achite o parte dintre sumele datorate celor trei părți vătămate. De asemenea, trebuie avut în vedere că atât din expertiza de la urmărirea penală, cât și din cea efectuată în apel rezultă că societatea inculpatului nu avea contabilitatea ținută în regulă, iar inculpatul nu a putut prezenta documente din care să rezulte dacă vinurile au fost vândute în forma în care au fost cumpărate sau dacă au fost amestecate cu vinuri de o tărie alcoolică mai mică, dar nici probe din care să rezulte cu certitudine care au fost societățile comerciale cărora li s-au livrat vinurile. S-a apreciat că aplicarea pedepsei închisorii, chiar fără executarea acesteia, este de natură să ducă la realizarea scopului pedepsei și la reeducarea inculpatului.

Împotriva Deciziei nr. 274/A din 5 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul N.D.V., motivele acestuia fiind menționate în partea introductivă a hotărârii.

Examinând recursul declarat de inculpatul N.D.V., prin prisma dispozițiilor legale, înalta Curte constată că este fondat numai sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile pentru următoarele considerente:

Prealabil analizării motivelor de recurs formulate în cauză, se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării recursurilor, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 2/2013.

Potrivit dispozițiilor art. 385

alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu dispozițiile art. 385

alin. (2) și (2

) C. proc. pen., instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385

din același cod, prin urmare, verificarea instanței de control judiciar se limitează astfel numai la cazurile de casare expres prevăzute de lege și care au fost invocate în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, cu singura excepție a cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu [art. 385

alin. (3) C. proc. pen.].

Legea nr. 2/2013 a impus o nouă limitare a devoluției căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanțial, scopul urmărit, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.

Astfel cum se poate observa, decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 5 noiembrie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (15 februarie 2013), ca atare, este supusă casării numai sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 385

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în cauză.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385

alin. (1) pct. 17

C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat N.D.V., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385

alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, că recurentul inculpat N.D.V. și-a motivat recursul potrivit art. 385

alin. (2) C. proc. pen., însă criticile acestuia, privind stabilirea unui cuantum al pedepsei orientat spre minimul special nu pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385

alin. (1) pct. 17

C. proc. pen.

Ținând cont de regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului Înalta Curte de Casație și Justiție, nu poate proceda la analizarea criticilor privind stabilirea unui cuantum al pedepsei mai redus în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

alin. (1) pct. 17

C. proc. pen. anterior, ce are în vedere situația în care "hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii".

În susținerea cazului de casare prevăzut de art. 385

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. anterior, inculpatul a arătat că faptelor le lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, motiv pentru care, în mod greșit, împotriva sa a fost dispusă o soluție de condamnare și în consecință, se impune achitarea sa. De asemenea, motivele invocate de către recurentul inculpat N.D.V. nu se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385

pct. 12 C. proc. pen. anterior.

Referitor la solicitarea de condamnare a inculpatului la o pedeapsă orientată sub minimul special, raportat la noua încadrare juridică dată faptei, prin invocarea pct. 14 al art. 385

C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu poate fi primită atât timp cât modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunțării apelului, exclude posibilitatea analizei.

Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385

pct. 14 C. proc. pen. anterior, permite instanței să analizeze sancțiunea doar în ceea ce privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minimum, mediu sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu sau maximul special).

În ceea ce privește aplicarea art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 5 noiembrie 2013, și până la data soluționării recursului a intrat în vigoare, Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp, a fost abrogat C. pen. anterior și a intrat în vigoare un alt C. pen. În aceste condiții, în examinarea legii incidente cu privire la acuzațiile formulate față de inculpatul N.D.V., Înalta Curte urmează să analizeze pe de o parte, influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii de care este acuzat (în examinarea acestui criteriu, se va verifica dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică); iar pe de altă parte, consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului (în examinarea acestui criteriu, se va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei).

Inculpatul a fost condamnat după cum urmează:

- pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) teza ultimă pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 86

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 86

C. pen., respectiv pe o durată de 6 ani.

Art. 215 Înșelăciunea

Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.

Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Art 244 Înșelăciunea

(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Legea nouă, care prevede o pedeapsă ale cărei limite sunt mai mici și care nu mai incriminează distinct forma de înșelăciune în convenții, este mai favorabilă.

Este de sublimat faptul că abrogarea unora din textele de lege care au stat la baza acuzațiilor formulate în cauză (alin. (3) al art. 215 alin. (3) C. pen. anterior) nu este echivalentă cu dezincriminarea faptelor, întrucât dezincriminarea operează în rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiție care dădea faptei în legea veche un caracter calificat, de înșelăciune în convenții, însă cu trimitere expresă la forma de bază (alin. (1) al art. 215 alin. (3) C. pen. anterior), care este și în prezent incriminată (art. 244 alin. (1) C. pen.). Ca urmare se va reține varianta tip a infracțiunii de înșelăciune.

Caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Legea nouă, care nu mai incriminează înșelăciunea în convenții prevede limite de pedeapsă cu închisoarea, respectiv de la 6 luni la 3 ani închisoare.

Legea veche, mai aspră, prevedea, pe lângă caracterul calificat, și creșterea limitelor de pedeapsă între 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, atunci când fapta avea consecințe deosebit de grave, cum este cazul de față.

Sub vechea incriminare, mai aspră, prima instanța a aplicat, inculpatului N.D.V. o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 86

C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Cu privire la reținerea formei de săvârșire a faptei, în forma continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, este lege penală mai favorabilă, sub aspectul tratamentului sancționator.

Față de cele ce preced, instanța va compara efectele acuzației din legea veche (art. 215 C. pen. anterior și efectele acuzației în legea nouă, art. 244 alin. (1) și (2) din noul C. pen. Legea veche prevedea o sancțiune de la 10 la 20 de ani închisoare, iar legea nouă prevede un minim de 1 an și maxim de 5 ani închisoare astfel că legea nouă va retroactiva. La stabilirea pedepsei ce se va aplica inculpatului ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile instanța de recurs nu va face o nouă individualizare a sancțiunii atât cu privire la cuantum, cât și cu privire la modalitatea de executare, ci doar va reduce proporțional sancțiunea stabilită de instanța de fond și cea de apel (către minimum, mediu sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs va stabili o sancțiune la minimul special prevăzut de legea nouă, astfel cum a procedat și instanța de apel care a stabilit aceeași sancțiune sub minimul special ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, care însă nu se mai regăsesc în legea nouă.

Având în vedere faptul că legiuitorul a înțeles să reducă limitele de pedeapsă pentru această infracțiune, Înalta Curte va proceda la reducerea proporțională a pedepsei, având în vedere noile limite de pedeapsă, inculpatul N.V.D. urmând a fi condamnat la 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Referitor la pedepsele complementare și accesorii, va aplica noua lege, ca fiind mai favorabilă, având în vedere dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Pentru considerentele arătate, văzând disp. art. 385

alin. (1) lit. d) C. proc. pen, urmează a admite recursul declarat de inculpatul N.D.V. împotriva Deciziei penale nr. 274/A din 5 noiembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa, în parte, decizia penală atacată și Sentința penală nr. 236 din 22 decembrie 2012 a Tribunalului Vrancea, numai în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen. și rejudecând în aceste limite, va reduce la 1 an închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., cu titlul de pedeapsă complementară pentru infracțiunea prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și în temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. cu titlul de pedeapsă accesorie și va menține restul dispozițiilor hotărârilor care nu sunt contrare prezentei.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul N.D.V. împotriva Deciziei penale nr. 274/A din 5 noiembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată și Sentința penală nr. 236 din 22 decembrie 2012 a Tribunalului Vrancea, numai în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen. și rejudecând în aceste limite:

Reduce la 1 an închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., cu titlul de pedeapsă complementară pentru infracțiunea prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. cu titlul de pedeapsă accesorie.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor care nu sunt contrare prezentei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Procesat de GGC - N

§ Cauze similare