ÎCCJ, decizie (scj.ro #82523)

Judecata în apel. Principiul

contradictorialității. Rolul activ al judecătorului. Privarea părții de un grad

de jurisdicție

Cuprins

pe materii

: Drept procesual civil. Judecata. Dezbateri.

Principiul contradictorialității. Rolul activ al judecătorului. Privarea părții

de un grad de jurisdicție

Index

alfabetic

: Drept procesual civil

- Judecată

- Dezbateri

- Principiul contradictorialității

- Rolul activ al judecătorului

C.

proc. civ

., art. 129 – 130

Instanța de apel nu trebuie să se limiteze a expune, în hotărâre, toate

criticile invocate de apelant, având obligația de a se pronunța cu privire la

fiecare motiv, să pună în discuția părților excepțiile pe care le ridică din

oficiu, pentru a da posibilitate instanței de recurs să exercite controlul

judiciar. Analizarea direct în recurs a criticilor aduse hotărârii primei

instanțe ar duce la privarea părții de un grad de jurisdicție și la încălcarea

principiului „non omisso medio”, ceea ce este inadmisibil

.

I.C.C.J., secția civilă și de

proprietate intelectuală,

decizia

nr. 5699 din 19 octombrie 2004

La 11 octombrie 2002, C. Gh. a chemat în judecată Municipiul

București și Consiliul Local al Sectorului 6, pentru a fi obligați, în

temeiul  Legii nr.10/2001, să-i restituie în natură un  teren situat

în București.

Prin sentința nr.40 din 24 ianuarie 2003,  Tribunalul

București, secția a V-a civilă a  respins ca inadmisibilă

acțiunea.

Prin decizia nr.276 din 4 iunie 2003, Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul susținând, în

esență, că: s-a încălcat principiul contradictorialității procesului civil,

deoarece instanța de apel nu a pus în dezbaterea părților motivele de fapt și

de drept referitoare la incidența în cauză a dispozițiilor art.8 din Legea

nr.10/2001 și legitimarea procesuală activă a apelantului-reclamant, câtă vreme

acestea nu au fost avute în vedere de instanța de fond, când a respins acțiunea

ca inadmisibilă; instanța   nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate; s-a interpretat greșit dispozițiile art.8 din Legea nr.10/2001, care

ar justifica menținerea soluției instanței de fond, fără a se observa că,

pentru terenurile ce intră sub incidența legii fondului funciar, dispozițiile

Legii nr.10/2001 au caracter de complinire.

Recursul declarat de reclamant este fondat.

Instanța de apel, deși a expus în hotărâre toate criticile

invocate de reclamant, nu se pronunță decât asupra unui singur motiv de apel ce

se referea la nerespectarea principiului contradictorialității, pe care îl

consideră nefondat.

În această situație, instanța de recurs nu poate exercita

controlul judiciar asupra hotărârii pronunțate, iar analizarea, direct în faza

recursului, a motivelor ar duce la privarea părții de un grad de jurisdicție și

implicit la încălcarea principiului

„non omisso medio”

, ceea ce este

inadmisibil.

Pe de altă parte, instanța de apel, în motivarea soluției,

reține că apelantul-reclamant nu are legitimare procesuală pentru acțiunea în

revendicare deoarece nu este unicul moștenitor al autorului său, C.A., și nici

calitate de „persoană îndreptățită” în sensul dispozițiilor Legii nr.10/2001.

Or, acestea sunt excepții pe care instanța de apel nu le-a pus în dezbaterea

părților, încălcând astfel principiul contradictorialității procesului civil,

ceea ce atrage desființarea hotărârii.

De asemenea, incidența în cauză a art.8 din Legea nr.10/2001,

evocat de instanța de apel în motivarea deciziei, nu a fost supusă discuției în

contradictoriu a părților, deși, potrivit art.129 (4) Cod procedură civilă

instanța avea această obligație.

Față de cele ce preced Curtea a admis recursul, a casat decizia

atacată și s-a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.