ÎCCJ, decizie (scj.ro #82523)

Judecata în apel. Principiul contradictorialității. Rolul activ al judecătorului. Privarea părții de un grad de jurisdicție Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Judecata. Dezbateri. Principiul contradictorialității. Rolul activ al judecătorului. Privarea părții de un grad de jurisdicție Index alfabetic : Drept procesual civil - Judecată - Dezbateri - Principiul contradictorialității - Rolul activ al judecătorului C. proc. civ ., art. 129 – 130 Instanța de apel nu trebuie să se limiteze a expune, în hotărâre, toate criticile invocate de apelant, având obligația de a se pronunța cu privire la fiecare motiv, să pună în discuția părților excepțiile pe care le ridică din oficiu, pentru a da posibilitate instanței de recurs să exercite controlul judiciar.

Analizarea direct în recurs a criticilor aduse hotărârii primei instanțe ar duce la privarea părții de un grad de jurisdicție și la încălcarea principiului „non omisso medio”, ceea ce este inadmisibil . I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5699 din 19 octombrie 2004 La 11 octombrie 2002, C. Gh. a chemat în judecată Municipiul București și Consiliul Local al Sectorului 6, pentru a fi obligați, în temeiul Legii nr.10/2001, să-i restituie în natură un teren situat în București. Prin sentința nr.40 din 24 ianuarie 2003, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins ca inadmisibilă acțiunea. Prin decizia nr.276 din 4 iunie 2003, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul susținând, în esență, că: s-a încălcat principiul contradictorialității procesului civil, deoarece instanța de apel nu a pus în dezbaterea părților motivele de fapt și de drept referitoare la incidența în cauză a dispozițiilor art.8 din Legea nr.10/2001 și legitimarea procesuală activă a apelantului-reclamant, câtă vreme acestea nu au fost avute în vedere de instanța de fond, când a respins acțiunea ca inadmisibilă; instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate; s-a interpretat greșit dispozițiile art.8 din Legea nr.10/2001, care ar justifica menținerea soluției instanței de fond, fără a se observa că, pentru terenurile ce intră sub incidența legii fondului funciar, dispozițiile Legii nr.10/2001 au caracter de complinire.

Recursul declarat de reclamant este fondat. Instanța de apel, deși a expus în hotărâre toate criticile invocate de reclamant, nu se pronunță decât asupra unui singur motiv de apel ce se referea la nerespectarea principiului contradictorialității, pe care îl consideră nefondat. În această situație, instanța de recurs nu poate exercita controlul judiciar asupra hotărârii pronunțate, iar analizarea, direct în faza recursului, a motivelor ar duce la privarea părții de un grad de jurisdicție și implicit la încălcarea principiului „non omisso medio” , ceea ce este inadmisibil. Pe de altă parte, instanța de apel, în motivarea soluției, reține că apelantul-reclamant nu are legitimare procesuală pentru acțiunea în revendicare deoarece nu este unicul moștenitor al autorului său, C.A., și nici calitate de „persoană îndreptățită” în sensul dispozițiilor Legii nr.10/2001.

Or, acestea sunt excepții pe care instanța de apel nu le-a pus în dezbaterea părților, încălcând astfel principiul contradictorialității procesului civil, ceea ce atrage desființarea hotărârii. De asemenea, incidența în cauză a art.8 din Legea nr.10/2001, evocat de instanța de apel în motivarea deciziei, nu a fost supusă discuției în contradictoriu a părților, deși, potrivit art.129 (4) Cod procedură civilă instanța avea această obligație. Față de cele ce preced Curtea a admis recursul, a casat decizia atacată și s-a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.