Decizia nr. 1822/2006 — ÎCCJ, Secția comercială — Comunicarea actelor de procedură . Cerere de repunere în termenul de apel Cuprins pe materii : Drept procesual civil

Comunicarea actelor de procedură . Cerere de repunere în termenul de apel Cuprins pe materii : Drept procesual civil.

Apelul . Termen Index alfabetic : - apelul -act de procedură - căi de atac - cerere de repunere în termen - comunicarea actelor de procedură - comunicarea hotărârii - împrejurare mai presus de voința sa - procedura de citare - termenul de apel C.proc.civ ., art.103, art.284 Potrivit dispozițiilor art.103 C.proc.civ ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea , afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedecată printr -o împrejurare mai presus de voința ei . În acest din urmă caz , actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării , în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării . Absența asociaților de la sediul societății nu reprezintă o situație excepțională , mai presus de voința lor , ci chiar voința acestora , respectiv a societății comerciale , persoană juridică și ca atare , nu poate justifica repunerea în termenul de exercitare a căii de atac . ( Secția comercială , decizia nr.1822 din 24 mai 2006) Prin sentința comercială nr.520/C din 13 aprilie 2005, Tribunalul Comercial Cluj a admis acțiunea formulată de reclamantul T.G . împotriva pârâtei SC M. T. SRL Câmpia Turzii și a dispus rezilierea contractului de închiriere , având ca obiect imobilul situat în comuna G., în suprafață de 12 mp,

contract încheiat între antecesorul reclamantului și pârâtă ; a dispus , totodată , evacuarea pârâtei din imobilul menționat și a obligat -o pe aceasta să-i achite reclamantului suma de 3.000.000 de lei, cu titlu de chirie . În pronunțarea acestei hotărâri , prima instanță a reținut , în esență , că pârâta nu și -a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de închiriere , privind spațiul în litigiu , în sensul achitării contravalorii chiriei în cuantum de 150.000 lei lunar, acumulând restanțe în valoare de 3.000.000 de lei.

Prin decizia civilă nr.216 din 8 septembrie 2005, Curtea de Apel Cluj , Secția comercială , de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de repunere în termenul de apel formulată de pârâtă și a respins ca tardiv declarat apelul formulat de aceasta , împotriva sentinței mai sus menționate . Pentru a pronunța această decizie , instanța de apel a reținut că situația de fapt invocată de pârâtă , prin reprezentanții săi , nu poate fi încadrată în norma de excepție , prevăzută de art.103 alin .( 1) partea finală C.proc.civ . și în baza acestei dispoziții legale , a respins cererea de repunere în termenul de apel , ca neîntemeiată . Drept urmare , a constatat că apelul a fost declarat la 29 iunie 2005, iar comunicarea hotărârii apelate s-a făcut la 14 mai 2005, situație în care, având în vedere că apelul a fost declarat cu depășirea termenului imperativ de 15 zile , prevăzut în art.284 alin .(1) C. proc.civ ., a reținut că este tardiv formulat și l-a respins , ca atare . Împotriva deciziei curții de apel , pârâta a declarat recurs, întemeindu -se pe dispozițiile art.304 pct.5 și 9 C. proc.

civ . și a solicitat admiterea recursului , modificarea hotărârii atacate , în sensul admiterii cererii de repunere în termenul de apel , trimiterea cauzei spre rejudecare curții de apel și admițându -se apelul , să fie schimbată integral sentința atacată , în sensul respingerii acțiunii , ca fiind nefondată , cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată pentru toate fazele procesuale . Recurenta a susținut , invocând dispozițiile art.304 pct.9 C. proc.

civ ., că greșit instanța de apel a considerat că lipsa din țară și implicit lipsa dovedită a asociaților de la sediul social nu pot constitui un motiv întemeiat pentru repunerea în termenul de apel și eronat a apreciat că nu sunt întrunite cerințele art.103 C.proc.civ ., reținând că acestea nu reprezintă o „ imposibilitate absolută ” de a lua cunoștință despre soluția atacată ; În baza dispozițiilor art.304 pct.5 C.proc.civ ., a arătat că nu a fost corect îndeplinită procedura de citare în fața instanței de fond, la judecarea pricinii , deoarece societatea sa a fost citată , la unicul termen de judecată , doar prin afișare , încălcându -se prevederile art.92 1 C. proc.

civ ., care prevăd interdicția citării persoanelor juridice prin această metodă , sub sancțiunea nulității actului de procedură . Recursul nu este fondat . Din examinarea actelor dosarului , se constată următoarele : În mod corect , curtea de apel a apreciat că motivele invocate de pârâtă , în justificarea împiedicării de a declara apelul în termenul prevăzut de lege , nu sunt întemeiate , și nu îndeplinesc cerințele art.103 alin .( 1) partea finală , C.proc.civ ., deoarece absența asociaților de la sediul societății nu reprezintă o situație excepțională , mai presus de voința asociaților , ci chiar voința acestora , respectiv a societății comerciale , persoană juridică . Susținerea potrivit căreia activitatea societății a fost temporar închisă nu a fost dovedită , conform legii . Era necesar ca asociații societății pârâte , în situația unei absențe mai îndelungate , să depună diligențele necesare pentru a desemna o persoană care să se îngrijească de afacerile curente ale societății sau să încredințeze un mandat general, în acest sens , ceea ce , în speță , pârâta nu a făcut . Astfel fiind , motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 C. proc.civ ., nu este fondat . Nici motivul de recurs ce vizează neîndeplinirea legală a procedurii de citare la instanța de fond, invocat , în temeiul art.304 pct.5 C. proc.

civ ., nu este fondat , deoarece comunicarea actului procedural, făcută la sediul social al pârâtei , cu mențiunea afișării pe ușa principală a destinatarului , în situația negăsirii nici unei persoane la adresa indicată , nu este contrară dispozițiilor art.92 1 C.proc.civ ., astfel cum eronat a susținut recurenta . În consecință , reținându -se că pârâta nu a formulat în recurs nici o critică întemeiată , care în condițiile art.304 C.proc.civ . să conducă la desființarea deciziei curții de apel , aceasta a fost menținută și recursul declarat în cauză de pârâtă , a fost respins , ca nefondat .