ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1596/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 860 din 14

februarie 2007 a Tribunalului Comercial Cluj s-a admis cererea formulată de

reclamanta SC D. SRL cu sediul în Cluj Napoca în contradictoriu cu pârâta SC C.N.T.A.R.T.

SA cu sediul în Otopeni și s-a constatat că rezoluțiunea convențională a contractului

de închiriere nr. 1778 din 7 ianuarie 2005 încheiat între părți nu a avut loc,

declarația unilaterală de rezoluțiune a pârâtei din 29 iunie 2006, fiind

ineficace.

S-a dispus executarea silită a

obligațiilor contractuale și pârâta a fost obligată să predea reclamantei

spațiul în suprafață de 151,20 mp obiect al contractului de închiriere și să permită

reclamantei să efectueze investițiile corespunzătoare conform prevederilor

contractului, cu cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

hotărârii pronunțate de instanța de fond a fost admis în parte prin decizia

civilă nr. 142 din 22 iunie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, prin care sentința a fost modificată în sensul că s-a

respins cererea reclamantei SC D. SRL de obligare a pârâtei la predarea spațiilor

obiect al contractului de închiriere nr. 1778 din 7 ianuarie 2005 și de a

permite acesteia să efectueze investițiile corespunzătoare conform prevederilor

contractului.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței

atacate și s-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.

Instanța de control judiciar a

apreciat că instanța de fond a reținut în mod corect că pârâta avea obligația

prioritară în predarea spațiului conform art. 3 și 8 din contract pe care nu

și-a îndeplinit-o și deci nu poate pretinde rezilierea unilaterală care nu a

operat. Că ambele părți au dat dovadă de rea credință și nu au cooperat în

executarea contractului, deci soluția instanței de fond este corectă sub

aspectul constatării că denunțarea unilaterală a contractului nu a operat.

S-a stabilit că greșit, Tribunalul a

admis cererea reclamantei de obligare a pârâtei la predarea spațiului obiect al

contractului și de a permite acesteia să efectueze investiții corespunzătoare

conform prevederilor contractului, deoarece predarea este subsecvent convenirii

de către părți asupra amenajărilor care se impun a fi efectuate.

Împotriva acestei decizii reclamanta

și pârâta au declarat recurs pentru motive de netemeinicie și nelegalitate.

Reclamanta SC D. SRL Cluj Napoca a

formulat la data de 15 august 2007 cerere de repunere în termenul de recurs iar

motivele de recurs au fost depuse la Curtea de Apel la data de 29 august 2007.

În motivarea cererii de repunere în

termen, întemeiată pe art. 103 C. proc. civ., reclamanta-recurentă a susținut

că nu a intrat în posesia deciziei pronunțate în apel, întrucât aceasta a fost comunicată

la sediul din Str. Plopilor și nu la sediul societății de avocatură care a reprezentat-o.

Înalta Curte, examinând cererea de

repunere în termen astfel cum a fost motivată și întemeiată în drept, constată

că recurenta reclamantă nu se află în nici o ipoteză a textului de lege

invocat.

Art. 103 alin. (1) C. proc. civ.,

dispune că neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea afară

de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai

presus de voința ei.

În cauză, decizia pronunțată de

instanța de apel a fost comunicată la sediul social al reclamantei recurente.

Această comunicare îndeplinește cerințele procedurale prevăzute de art. 90 C.

proc. civ., așa încât, constatând că în fața instanței de fond și de apel nu a

fost formulată o cerere prin care să se indice o altă adresă pentru comunicarea

actelor de procedură, cererea formulată de apărătorul recurentei-reclamante la

data de 4 iulie 2007 prin care a solicitat comunicarea deciziei la cabinetul

său nu este de natură să înlăture efectele procesului verbal de înmânare a

deciziei, la sediul societății.

În consecință, termenul de 15 zile

pentru declararea recursului, în conformitate cu art. 301 C. proc. civ., a curs

de la data comunicării deciziei (12 iulie 2007) raportat și la art. 103 C.

proc. civ., care nu-și găsește aplicare în speță, urmează ca recursul

reclamantei să fie respins ca tardiv declarat.

Pârâta SC C.N.T.A.R.T. SA a formulat

în termen legal recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. și a solicitat admiterea, modificarea deciziei instanței constatând că a

operat rezilierea unilaterală a contractului de închiriere nr. 1778 din 7

ianuarie 2005 încheiat între părți.

În argumentarea motivului prevăzut 304

pct. 7, recurenta pârâtă a susținut că, motivarea instanței de apel reflectă situații

de fapt și de drept, contradictorii care au împietat asupra soluționării legale

a cererii de apel, distinct de faptul că instanța nu a statuat asupra culpei

părților în executarea obligațiilor.

Prin întâmpinare, reclamanta SC D. SRL

a solicitat în principal anularea recursului conform art. 302 C. proc. civ.,

întrucât a fost înregistrat direct la Înalta Curte de Casație și Justiție și în

subsidiar, respingerea ca nefondat.

Înalta Curte, asupra recursului

pârâtei, va retine:

- Excepția nulității recursului în

raport de dispozițiile art. 302 C. proc. civ., nu subzistă întrucât recursul a

fost depus la Curtea de Apel a cărei hotărârea a fost atacată.

- Motivul de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 7 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de

natura pricinii.

- În raport de aceste dispoziții, Înalta

Curte constată că prin schimbarea soluției în parte de către instanța de apel,

aceasta nu explicitează în considerente rațiunea pentru care deși menține

contractul de închiriere, nu dă efecte obligațiilor asumate de părți, în raport

de obiectul cererii.

Cu alte cuvinte menținând contractul

instanța trebuia să statueze asupra priorității în executarea obligațiilor

sinalagmatice asumate de părți pentru ca actul juridic pe care îl menține să-și

producă efectele. În măsura în care instanța a apreciat că ambele părți au fost

în culpă în îndeplinirea obligațiilor, soluția este în evidență contradictorie

cu considerentele instanței.

În absența unei motivări clare și

precise bazate pe argumente în concordanță cu soluția adoptată, Înalta Curte,

neputând exercita controlul legalității, urmează în temeiul art. 312 C. proc.

civ., raportat la art. 314 din același cod, să admită recursul pârâtei și să trimită

cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen

formulată de reclamanta și respinge, ca tardiv formulat, recursul formulat de

reclamanta SC D. SRL Cluj Napoca prin administrator judiciar IPURL împotriva deciziei

civile nr. 142 din 22 iunie 2007 a Curții de Apel Cluj.

Admite recursul declarat de pârâta SC

C.N.T.A.R.T. SA OTOPENI, casează decizia recurată și trimite cauza la aceeași

instanță pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

9 mai 2008.