ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5794/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5794/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanță.
a) Cererea de chemare
în judecată.
La data de 04 februarie 2011, reclamanții D.I.
și P.G. au chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru
Restituirea Proprietăților – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
pentru a fi obligată să evalueze imobilele ce provin de la autoarea P.E., să
emită decizie privind titlul de despăgubire la valoare actualizată și pentru a
fi obligată la plata daunelor cominatorii, precum și la cheltuieli de judecată.
În motivare,
reclamanții au susținut că, prin Dispoziția Primarului Comunei Milcoiu nr. 85
din 06 iunie 2006, s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilele
clădiri, ce au aparținut autoarei P.E., dosarul fiind înaintat pârâtei în
cursul anului 2006, fără a fi evaluat și fără a se emite titlu de valoare, deși
au făcut numeroase reveniri.
b) Întâmpinarea formulată
în cauză.
Pârâta a formulat
întâmpinare, invocând excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 85/2006, emisă
de Primăria Comunei Milcoiu, cu motivarea că, moara cu zbalțuri, preluată de
stat a fost demolată, în urma inundațiilor intervenite în anul 1975, nefăcând
obiectul măsurilor reparatorii. Primăria Comunei Milcoiu a stabilit în mod
greșit măsuri reparatorii și de aceea, i-a trimis dosarul spre reanalizarea
dispoziției pronunțate.
A apreciat că,
acordarea daunelor cominatorii este inadmisibilă, întrucât nu a fost emisă
decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru a fi aplicabile dispozițiile art.
580
2
C. proc. civ., nefiind emis deci titlu executoriu.
c) Sentința și
considerentele primei instanței.
Prin Sentința nr. 196
din 9 martie 2011, Curtea de Apel Pitești, a admis acțiunea formulată de
reclamanții D.I. și P.G., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională
pentru Restituirea Proprietăților – Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor și a obligat-o pe aceasta să emită decizie pentru imobilele ce
fac obiectul Dispoziției nr. 85 din 6 iunie 2006, precum și la plata
cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei.
Pentru a pronunța
această sentință prima instanță a reținut că deși de la data învestirii sale și
până în prezent, au trecut mai mulți ani, pârâta nu s-a conformat dispozițiilor
legale, susținând că a retransmis dosarul Primăriei Comunei Milcoiu pentru a fi
completat, în condițiile în care, trebuia să solicite completarea acestuia cu
actele necesare într-un termen rezonabil, inclusiv de la reclamanți.
Faptul că, nu s-ar
cuveni acordarea despăgubirilor pentru imobilul moară care s-a demolat, nu
poate constitui un motiv pentru nesoluționarea dosarului, întrucât obligația sa
este de a se pronunța asupra drepturilor părților, putând deci respinge sau
admite în parte sau integral, urmând ca părțile nemulțumite să conteste
soluția.
Refuzul pârâtei este
nejustificat și de natură să vatăme părțile în drepturile și interesele lor
legitime, prin nesoluționarea cererii în termenul legal.
În ceea ce privește
excepția de nelegalitate a acestei decizii, instanța a apreciat-o ca fiind o
simplă apărare, întrucât nu a fost motivată, nu s-au indicat textele de lege
încălcate și nu s-a definit calitatea procesuală a părților cu care înțelege să
se judece.
Instanța de recurs.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor
a) Motivele de recurs.
În motivele de recurs
s-a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției de
nelegalitate a Dispoziției nr. 85/2006, precum și asupra cererii de chemare în
garanție.
S-a arătat că
instanța de fond s-a pronunțat pe altceva decât s-a cerut, în sensul că a fost
obligată aceasta să emită decizie de admitere sau respingere pentru imobilele
ce fac obiectul notificării, deși s-a solicitat evaluarea imobilelor și
emiterea titlurilor de despăgubire.
b) Întâmpinarea
formulată în cauză.
Reclamanta-intimată D.I.
a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
c) Analiza motivelor
de recurs.
Înalta Curte,
examinând motivele de recurs, acțiunea și legislația aplicabilă, reține:
Cu privire la
excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 85/2006
Prin întâmpinare, Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția de nelegalitate a
Dispoziției nr. 85/2006 (f.20, dosar fond).
Excepția invocată nu
a fost analizată de instanța de fond, care în considerentele hotărârii a arătat
că a apreciat-o ca o simplă apărare, întrucât nu a fost motivată, nu s-au
indicat textele de legale încălcate și nu s-a definit calitatea procesuală a
părților.
Modul de abordare a
cererii este greșit, după cum vom explica mai jos.
Excepția de
nelegalitate este concepută ca un mijloc de apărare prin care partea interesată
poate contesta legalitatea unui act administrativ de care partea adversă
înțelege să se prevaleze pentru a-și valorifica un drept.
Soluționarea
excepției de nelegalitate este reglementată în art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, instanța în
fața căreia se ridică excepția, verifică dacă aceasta vizează un act
administrativ și dacă de acel act depinde soluționarea cauzei, urmând a
pronunța o încheiere de admitere sau respingere a cererii de sesizare a
instanței de contencios administrativ competente să soluționeze excepția.
În cauza prezentă,
instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, în sensul admiterii
sau respingerii cererii de sesizare a instanței competente, astfel cum prevăd
dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește
cererea de chemare în garanție, se constată că o astfel de cerere s-a formulat
în fața instanței de fond, după pronunțare, astfel că nu a format obiectul
cercetării judiciare.
Cu privire la soluția
pe fond.
Prin hotărârea supusă
prezentei analize, instanța de fond s-a pronunțat asupra unor lucruri necerute
de reclamanți.
Astfel, reclamanții au
cerut să fie obligată pârâta să evalueze imobilele pentru care s-a propus
acordarea de despăgubiri și să emită decizia privind titlurile de despăgubire.
Din dispozitivul
sentinței atacate, explicat prin considerente, se constată că prima instanță a
avut în vedere obligarea pârâtei să soluționeze dosarul prin admitere în tot
sau în parte sau prin respingerea cererii.
Înalta Curte
precizează că potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) Titlul VIII din Legea nr. 247/2005,
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor emite decizii referitoare la
acordarea de titluri de despăgubiri.
Legea nr. 247/2005
reglementează în detaliu atribuțiile și competențele Comisiei, respectiv
analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de
restituire în natură, apoi urmează evaluarea și emiterea deciziilor
reprezentând titlul de despăgubire.
În vederea emiterii
deciziei reprezentând titlul de despăgubire este necesar a se depune întreaga
documentație, acte în care se descriu imobilele, etc.
Ori, în speța de față
instanța de fond a pronunțat o soluție lipsită de fundament juridic fără a se
ține seama de competențele și atribuțiile legale ale Comisiei, arătate mai sus.
De asemenea, instanța
a acordat altceva decât s-a cerut, deci nu s-a pronunțat asupra obiectului
cererii de chemare în judecată, care a avut ca obiect obligarea pârâtei să
emită decizia privind titlurile de despăgubire.
d) Soluția instanței
de recurs.
În baza art. 312 C.
proc. civ. recursul se va admite și se va casa sentinței primei instanțe cu
trimitere pentru rejudecare.
În rejudecare,
instanța de fond se va pronunța asupra cererii de sesizare a instanței de
contencios administrativ cu privire la excepția de nelegalitate a Dispoziției nr.
85/2006, va verifica dacă acest act se înscrie în categoria actelor
administrative supuse controlului de legalitate la instanța de contencios
administrativ.
De asemenea, instanța
de fond se va pronunța asupra cererii de chemare în garanție.
Pe fond, se va
solicita documentația care a stat la baza notificării actelor de descriere a
imobilelor etc. și se va pronunța numai în limitele în care a fost sesizată,
respectiv dacă sunt întrunite condițiile pentru obligarea pârâtei la emiterea
deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva
Sentinței civilă nr. 196/F-Cont din 9 martie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Casează hotărârea
atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 decembrie 2011.