ÎCCJ, decizie (scj.ro #83171)

Societate

comercială.

Insolvență

. Administrator special.

Limitele mandatului.

Cuprins pe materii:

Drept comercial. Procedura

insolvenței

.

Index alfabetic:

societate comercială

-

insolvență

-    administrator special

-    lipsa calității de reprezentant

-    reprezentant

Legea 85/2006,

art.18 alin.1, art.77

Legea 31/1990,

art.233 alin.2,3

C.

proc

.

civ

., art.129 alin.5,

art.161

După dizolvarea

societății, persoana fizică ce a reprezentat societatea până la acea dată își

pierde calitatea de reprezentant,

nemaiputând

realiza

acte juridice de natură a angaja societatea. Astfel, împrejurarea că acțiunea a

fost formulată de directorul societății, care a fost desemnat administrator

special – după promovarea acțiunii - nu este de natură a face dovada calității

sale de reprezentant al societății aflate în faliment deoarece, potrivit art.18

alin.1 din Legea 85/2006, mandatul administratorului special este redus la a

reprezenta interesele acționarilor/asociaților.

Secția comercială, Decizia nr.2545 din 22

octombrie 2009

Prin sentința comercială nr.2415/21 februarie 2008 a Tribunalului București,

Secția

a-VI-a

comercială, s-a admis excepția

netimbrării

capătului de cerere privind plata contravalorii

construcției, din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta

A.C.G.R. SRL împotriva Consiliului Local al orașului B., iar pentru

petitul

privind obligarea pârâtului să preia construcția

pieței agroalimentare edificată de reclamantă a fost admisă excepția lipsei

calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată, cu

consecința anulării acestui capăt de cerere.

Instanța de fond a reținut că reclamanta se află în procedura

insolvenței

, fiind desemnat lichidator judiciar S.C. A.L.

SRL, așa încât, potrivit art.77 din Legea 85/2006, directorul nu mai putea

semna cererea de chemare în judecată, ci doar lichidatorul desemnat, conform

art.18 din aceeași lege.

Pentru

petitul

privind plata contravalorii

construcției edificate s-a constatat

netimbrarea

cererii, în speță

neoperând

scutirea de taxă, câtă

vreme cererea de chemare în judecată nu a fost semnată și promovată de

lichidator sau administrator special.

Apelul declarat de reclamantă, prin administrator special P.D., a fost admis

prin decizia comercială nr.448 din 31 octombrie 2008 a Curții de Apel

București, Secția

a-V-a

comercială, ca și cererea de

intervenție în interesul apelantei formulată în această fază procesuală de

intervenientul

P.C., iar sentința tribunalului a fost

desființată, cauza fiind trimisă spre

rejudecare

la

fond.

Instanța de apel a reținut că soluționarea excepției privind lipsa calității de

reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată s-a făcut cu

încălcarea dispozițiilor art.129 alin.5 C.

proc

.

civ

. și art.161 C.

proc

.

civ

. de către instanța de fond, deoarece nu a fost pusă în

discuția părților această excepție și nu s-a cerut reclamantei să facă dovada

calității, deși în

petitul

cererii se menționase că

semnatarul cererii este administratorul special al reclamantei.

De asemenea, instanța nu a avut rol activ și nu a pus în discuție citarea

lichidatorului, motiv pentru care s-a apreciat că, potrivit art.18 alin.1 din

Legea 85/2006, administratorul special putea reprezenta societatea reclamantă,

soluția de fond fiind greșită sub acest aspect.

Întrucât reclamanta este în faliment, s-a apreciat de instanța de apel că

greșit i-a fost anulat ca

netimbrat

și

petitul

privind plata contravalorii construcției, cererea

fiind scutită de taxa de timbru în temeiul art.77 din Legea 85/2006.

În consecință, sentința a fost desființată iar cauza a fost trimisă spre

rejudecare

.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al orașului

B.

Recurentul a criticat decizia din apel pentru greșita reținere a împrejurării

că excepția lipsei calității de reprezentant nu ar fi fost pusă în discuția

părților la fond.

De asemenea, instanța de apel a încălcat dispozițiile art.233 alin.2 și 3 din

Legea 31/1990 potrivit cărora, după dizolvarea societății, persoana fizică ce a

reprezentat societatea până la acea dată își pierde calitatea de reprezentant,

nemaiputând

realiza acte juridice de natură a angaja

societatea, în caz contrar actele sale fiind nule, conform art.46 din Legea

85/2006.

Recurentul a susținut că în apel s-a făcut și o greșită aplicare a dispozițiilor

art.18 alin.1 teza finală din Legea 85/2006, mandatul administratorului special

fiind redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților și nu de a

reprezenta debitoarea, sarcină ce incumbă lichidatorului sau administratorului

judiciar. (…)

Recursul pârâtului este întemeiat.

Din dosar rezultă că acțiunea reclamantei a fost înregistrată la fond la 3

decembrie 2007, fiind promovată prin director P.D., cel care a și semnat

cererea de chemare în judecată în această calitate.

Prin întâmpinarea formulată pârâtul a invocat excepția lipsei calității de

reprezentant a lui P.D., susținându-se că din 11 martie 2003, prin încheierea

Tribunalului București, irevocabilă prin decizia comercială nr.590/16 aprilie

2004, s-a dispus dizolvarea societății reclamante și intrarea în faliment,

instanța acordând termen la 24 ianuarie 2008 pentru a se proba stadiul

falimentului și situația reclamantei, aspecte cărora reclamanta le-a răspuns

prin „răspunsul la întâmpinare”.

În atare situație, instanța de apel, greșit, a reținut că excepția lipsei

calității de reprezentant nu a fost pusă în discuția părților, fiind încălcate

dispozițiile art.129 alin.5 C.

proc

.

civ

. și art.161 C.

proc

.

civ

., încheierea din 24 ianuarie 2008 cât și

practicaua

sentinței de fond probând contrariul, așa încât,

criticile recurentului sub acest aspect sunt fondate.

De asemenea, Curtea a apreciat ca întemeiate și criticile recurentului privind

încălcarea dispozițiilor art.233 alin.2 din Legea 31/1990 potrivit cărora

directorii unei societăți comerciale dizolvate nu mai pot întreprinde

operațiuni în numele societății.

Ori, în speță, cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamantă

reprezentată prin directorul său P.D., deși aceasta era în faliment cu mult

înainte de promovarea cererii.

Împrejurarea că P.D. a probat în speță că el a fost desemnat administratorul

special al reclamantei la 29 ianuarie 2008 – după promovarea acțiunii – nu este

de natură a face dovada calității sale de reprezentant al reclamantei aflată în

faliment deoarece, potrivit art.18 alin.1 din Legea 85/2006, mandatul

administratorului special este redus la a reprezenta interesele

acționarilor/asociaților, în timp ce debitoarea falită este reprezentată de

lichidator sau administratorul judiciar, potrivit aceluiași text.

În consecință, instanța de apel a pronunțat decizia

recurată

cu încălcarea dispozițiilor art.233 alin.2 din Legea 31/1990 și art.18 alin.1

din Legea 85/2006, reținând că administratorul special poate reprezenta

interesele societății în faliment.

De asemenea, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.77

din Legea 85/2006 privind scutirea de taxe de timbru în cazul în speță,

deoarece, potrivit acestui text, numai acțiunile introduse de lichidatorul sau

administratorul judiciar al unei societăți în faliment sunt scutite, nu și cele

introduse de alte persoane.(…)

În raport de aceste considerente, Curtea a apreciat că recursul pârâtului este

întemeiat,  fiind admis, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 și 3 C.

proc

.

civ

. coroborate cu art.304

pct.9 C.

proc

.

civ

., iar

decizia din apel a fost modificată în sensul respingerii apelului reclamantei

ca

nefondat

.