ÎCCJ, decizie (scj.ro #83171)

Societate comercială. Insolvență . Administrator special. Limitele mandatului. Cuprins pe materii: Drept comercial. Procedura insolvenței . Index alfabetic: societate comercială - insolvență - administrator special - lipsa calității de reprezentant - reprezentant Legea 85/2006, art.18 alin.1, art.77 Legea 31/1990, art.233 alin.2,3 C. proc . civ ., art.129 alin.5, art.161 După dizolvarea societății, persoana fizică ce a reprezentat societatea până la acea dată își pierde calitatea de reprezentant, nemaiputând realiza acte juridice de natură a angaja societatea. Astfel, împrejurarea că acțiunea a fost formulată de directorul societății, care a fost desemnat administrator special – după promovarea acțiunii - nu este de natură a face dovada calității sale de reprezentant al societății aflate în faliment deoarece, potrivit art.18 alin.1 din Legea 85/2006, mandatul administratorului special este redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților.

Secția comercială, Decizia nr.2545 din 22 octombrie 2009 Prin sentința comercială nr.2415/21 februarie 2008 a Tribunalului București, Secția a-VI-a comercială, s-a admis excepția netimbrării capătului de cerere privind plata contravalorii construcției, din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.C.G.R. SRL împotriva Consiliului Local al orașului B., iar pentru petitul privind obligarea pârâtului să preia construcția pieței agroalimentare edificată de reclamantă a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată, cu consecința anulării acestui capăt de cerere. Instanța de fond a reținut că reclamanta se află în procedura insolvenței , fiind desemnat lichidator judiciar S.C.

A.L. SRL, așa încât, potrivit art.77 din Legea 85/2006, directorul nu mai putea semna cererea de chemare în judecată, ci doar lichidatorul desemnat, conform art.18 din aceeași lege. Pentru petitul privind plata contravalorii construcției edificate s-a constatat netimbrarea cererii, în speță neoperând scutirea de taxă, câtă vreme cererea de chemare în judecată nu a fost semnată și promovată de lichidator sau administrator special. Apelul declarat de reclamantă, prin administrator special P.D., a fost admis prin decizia comercială nr.448 din 31 octombrie 2008 a Curții de Apel București, Secția a-V-a comercială, ca și cererea de intervenție în interesul apelantei formulată în această fază procesuală de intervenientul P.C., iar sentința tribunalului a fost desființată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la fond.

Instanța de apel a reținut că soluționarea excepției privind lipsa calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.129 alin.5 C. proc . civ . și art.161 C. proc . civ . de către instanța de fond, deoarece nu a fost pusă în discuția părților această excepție și nu s-a cerut reclamantei să facă dovada calității, deși în petitul cererii se menționase că semnatarul cererii este administratorul special al reclamantei. De asemenea, instanța nu a avut rol activ și nu a pus în discuție citarea lichidatorului, motiv pentru care s-a apreciat că, potrivit art.18 alin.1 din Legea 85/2006, administratorul special putea reprezenta societatea reclamantă, soluția de fond fiind greșită sub acest aspect.

Întrucât reclamanta este în faliment, s-a apreciat de instanța de apel că greșit i-a fost anulat ca netimbrat și petitul privind plata contravalorii construcției, cererea fiind scutită de taxa de timbru în temeiul art.77 din Legea 85/2006. În consecință, sentința a fost desființată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare . Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al orașului B. Recurentul a criticat decizia din apel pentru greșita reținere a împrejurării că excepția lipsei calității de reprezentant nu ar fi fost pusă în discuția părților la fond. De asemenea, instanța de apel a încălcat dispozițiile art.233 alin.2 și 3 din Legea 31/1990 potrivit cărora, după dizolvarea societății, persoana fizică ce a reprezentat societatea până la acea dată își pierde calitatea de reprezentant, nemaiputând realiza acte juridice de natură a angaja societatea, în caz contrar actele sale fiind nule, conform art.46 din Legea 85/2006.

Recurentul a susținut că în apel s-a făcut și o greșită aplicare a dispozițiilor art.18 alin.1 teza finală din Legea 85/2006, mandatul administratorului special fiind redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților și nu de a reprezenta debitoarea, sarcină ce incumbă lichidatorului sau administratorului judiciar. (…) Recursul pârâtului este întemeiat. Din dosar rezultă că acțiunea reclamantei a fost înregistrată la fond la 3 decembrie 2007, fiind promovată prin director P.D., cel care a și semnat cererea de chemare în judecată în această calitate.

Prin întâmpinarea formulată pârâtul a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a lui P.D., susținându-se că din 11 martie 2003, prin încheierea Tribunalului București, irevocabilă prin decizia comercială nr.590/16 aprilie 2004, s-a dispus dizolvarea societății reclamante și intrarea în faliment, instanța acordând termen la 24 ianuarie 2008 pentru a se proba stadiul falimentului și situația reclamantei, aspecte cărora reclamanta le-a răspuns prin „răspunsul la întâmpinare”. În atare situație, instanța de apel, greșit, a reținut că excepția lipsei calității de reprezentant nu a fost pusă în discuția părților, fiind încălcate dispozițiile art.129 alin.5 C. proc . civ . și art.161 C. proc . civ ., încheierea din 24 ianuarie 2008 cât și practicaua sentinței de fond probând contrariul, așa încât, criticile recurentului sub acest aspect sunt fondate.

De asemenea, Curtea a apreciat ca întemeiate și criticile recurentului privind încălcarea dispozițiilor art.233 alin.2 din Legea 31/1990 potrivit cărora directorii unei societăți comerciale dizolvate nu mai pot întreprinde operațiuni în numele societății. Ori, în speță, cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamantă reprezentată prin directorul său P.D., deși aceasta era în faliment cu mult înainte de promovarea cererii. Împrejurarea că P.D. a probat în speță că el a fost desemnat administratorul special al reclamantei la 29 ianuarie 2008 – după promovarea acțiunii – nu este de natură a face dovada calității sale de reprezentant al reclamantei aflată în faliment deoarece, potrivit art.18 alin.1 din Legea 85/2006, mandatul administratorului special este redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților, în timp ce debitoarea falită este reprezentată de lichidator sau administratorul judiciar, potrivit aceluiași text.

În consecință, instanța de apel a pronunțat decizia recurată cu încălcarea dispozițiilor art.233 alin.2 din Legea 31/1990 și art.18 alin.1 din Legea 85/2006, reținând că administratorul special poate reprezenta interesele societății în faliment. De asemenea, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.77 din Legea 85/2006 privind scutirea de taxe de timbru în cazul în speță, deoarece, potrivit acestui text, numai acțiunile introduse de lichidatorul sau administratorul judiciar al unei societăți în faliment sunt scutite, nu și cele introduse de alte persoane.(…) În raport de aceste considerente, Curtea a apreciat că recursul pârâtului este întemeiat, fiind admis, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 și 3 C. proc . civ . coroborate cu art.304 pct.9 C. proc . civ ., iar decizia din apel a fost modificată în sensul respingerii apelului reclamantei ca nefondat .