ÎCCJ, decizie (scj.ro #83724)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83724) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Trafic

de organe, țesuturi sau celule de origine umană. Introducerea sau scoaterea din

țară de organe, țesuturi sau celule de origine umană fără autorizația specială

emisă de Agenția Națională de Transplant

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni prevăzute în

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

Indice alfabetic:

Drept penal

-

trafic de organe, țesuturi sau celule de origine umană

-

introducerea sau scoaterea din țară de organe, țesuturi sau

celule de origine umană fără autorizația specială emisă de Agenția Națională de

Transplant

Legea

nr. 95/2006,

art. 158 alin. (1), art. 159

În

dispozițiile art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 este incriminată

organizarea și/sau efectuarea prelevării și/sau transplantului de organe,

țesuturi sau celule de origine umană în scopul obținerii unui profit material

pentru donator sau organizator, iar în dispozițiile art. 159 din Legea nr.

95/2006 este incriminată introducerea sau scoaterea din țară de organe,

țesuturi sau celule de origine umană, fără autorizația specială emisă de

Agenția Națională de Transplant.

Organizarea

sau efectuarea prelevării de celule stem, de către o societate cu activitate în

domeniul sănătății umane, pe baza unor contracte având ca obiect recoltarea,

transportul, prelucrarea și stocarea în condiții de criogenie a celulelor stem,

precum și punerea la dispoziția părților, la cerere, a celulelor stem

conservate, cu plata cheltuielilor aferente operațiunilor prevăzute în

contracte, efectuată în mod legal în baza contractelor, nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de organe, țesuturi sau

celule de origine umană prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006,

întrucât această infracțiune implică organizarea sau efectuarea prelevării de

celule de origine umană în scopul obținerii unui profit material pentru donator

sau organizator, ca profit ilicit. În cazul în care transportul celulelor stem

în străinătate, în scopul prelucrării și al stocării în condiții de criogenie,

s-a realiza fără autorizația specială emisă de Agenția Națională de Transplant,

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de scoatere din țară de

celule de origine umană fără autorizația specială emisă de Agenția Națională de

Transplant, prevăzută în art. 159 din Legea nr. 95/2006.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 3021 din 7 octombrie 2013

Prin sentința nr. 280 din 6 aprilie 2012 pronunțată de

Tribunalul București, Secția I penală s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului

A.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional

organizat prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A.G., sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de trafic de organe, țesuturi sau celule prevăzută în art. 158

alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 74, art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul A.G.

la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de scoatere din

țară de organe, țesuturi sau celule fără autorizația specială emisă de Agenția

Națională de Transplant.

În baza art. 71 C. pen., i-a fost interzis inculpatului cu titlu

de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. raportat la art. 71 alin. (5) C. pen.,

s-a suspendat executarea pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen

de încercare de 2 ani și 3 luni.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.C., sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută în

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.C., sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de complicitate la trafic de organe, țesuturi sau celule prevăzută

în art. 26 C. pen. raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 159 din Legea nr.

95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la scoaterea din țară de organe, țesuturi sau

celule fără autorizația specială emisă de Agenția Națională de Transplant.

În baza art. 71 C. pen., i-a fost interzis inculpatului cu titlu

de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. raportat la art. 71 alin. (5) C. pen.,

s-a suspendat executarea pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen

de încercare de 2 ani și 3 luni.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata L.N., sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută în

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata L.N., sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de complicitate la trafic de organe, țesuturi sau celule prevăzută

în art. 26 C. pen. raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. b

1

) C. proc. pen., a fost achitată inculpata L.N., sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de complicitate la scoaterea din țară de organe,

țesuturi sau celule fără autorizația specială emisă de Agenția Națională de

Transplant prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 159 din Legea nr.

95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 18

1

alin. (3) C. pen. raportat la art.

91 lit. c) C. pen., i s-a aplicat inculpatei sancțiunea amenzii cu caracter

administrativ în cuantum de 500 de lei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.M., sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută în

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.M., sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de trafic de organe, țesuturi sau celule prevăzută în art. 158

alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. b

1

) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.M., sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de complicitate la scoaterea din țară de organe,

țesuturi sau celule fără autorizația specială emisă de Agenția Națională de

Transplant prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 159 din Legea nr.

95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 18

1

alin. (3) C. pen. raportat la art.

91 lit. c) C. pen., i s-a aplicat inculpatei sancțiunea amenzii cu caracter

administrativ în cuantum de 1.000 de lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în

fapt următoarele:

Societatea E. a fost înființată în cursul anului 1996, având ca

asociați pe inculpații A.G. și P.C., iar în cursul lunii aprilie 2010 obiectul

de activitate al societății a fost completat cu codul CAEN 8690 - alte

activități referitoare la sănătatea umană. Societatea a dobândit și un nou

punct de lucru situat în București, strada P., hotărându-se ca activitățile

acestui punct de lucru să se desfășoare sub denumirea de S. (Banca de Celule

Stem).

La 20 aprilie 2010, societatea E., prin inculpatul A.G., a

încheiat cu societatea C., cu sediul în Madrid, Spania (societate acreditată

pentru desfășurarea de activități de bancă de celule din luna decembrie 2009),

un acord de colaborare, societatea C. urmând a asigura servicii de procesare a

celulelor stem recoltate din sânge din cordon ombilical în instalațiile

autorizate din Hospital M., acestea urmând a fi conservate în instalațiile

aparținând societății C. sau, după caz, cele aparținând societății V. din Marea

Britanie.

La data de 26 aprilie 2010, a fost încheiat între societatea E., reprezentantă prin inculpatul A.G., în calitate de director executiv, și

societatea U. un contract de prestare de curierat rapid, pentru transportul de

substanțe biologice, categoria B, valabil pentru o durată de 1 an.

La data de 7 mai 2010, societatea E. a depus o cerere adresată

Agenției Naționale de Transplant pentru autorizarea efectuării de import/export

de sânge din cordonul ombilical, cerere ce nu a fost aprobată datorită unor

deficiențe în documentația depusă de societate (diferențele existente cu

privire la denumirea societății - societatea S. sau societatea E.; lipsa

dovezii punctului de lucru din strada P.; expirarea certificatului pentru

operatorul aerian F.; nedepunerea documentelor de acreditare pentru societatea

C. și societatea M.).

Începând cu luna iunie 2010, în cadrul punctului de lucru din

București al societății E., și-au desfășurat activitatea și inculpatele P.M. și

L.N.

Din actele dosarului a rezultat că inculpata P.M. și-a început

activitatea la data de 1 iunie 2010, având ca atribuții de serviciu traducerea

din limba spaniolă a documentației referitoare la folosirea kitului de

recoltare a celulelor stem, purtarea de discuții cu persoanele care încheiau

contractele, semnarea de contracte pe perioada în care inculpatul A.G. nu se

afla în România.

Inculpata L.N. a început colaborarea cu societatea E. la data de

7 iunie 2010, lucrând part time, aceasta având ca atribuții distribuirea de

materiale publicitare la mai multe spitale din București. La data de 24 august

2010, împreună cu inculpata P.M., aceasta a procedat și la preluarea și

predarea către societatea U. pentru expedierea către societatea C. a trei

kituri în care se aflau sânge din cordonul ombilical, un fragment din cordonul

ombilical și o eprubetă cu sângele mamei.

Potrivit actelor aflate la dosarul de urmărire penală, în

perioada 12 iulie - 20 septembrie 2010, au fost încheiate de S. (Banca de

Celule Stem) un număr de 28 de contracte de recoltare și prelucrare a sângelui

din cordonul ombilical și stocare prin criogenizare a celulelor stem, 6 dintre

acestea fiind încheiate de inculpata P.M., iar restul de inculpatul A.G. În

momentul semnării contractelor, martorelor le era încredințat un kit în care

urma să se recolteze sânge din cordonul ombilical, un fragment din cordonul

ombilical și o eprubetă cu sângele mamei, kiturile fiind achiziționate de la

societatea spaniolă de către inculpatul A.G. din fondurile puse la dispoziție

de inculpatul P.C.

În cazul a 16 contracte dintre cele menționate s-a realizat

efectiv și recoltarea sângelui ombilical și a unei mostre de țesut ombilical,

de către medicii care au asistat la naștere, după cum rezultă din actele aflate

la dosar și din declarațiile persoanelor care au încheiat contractele.

Materialul biologic recoltat a fost expediat în Spania prin

intermediul societății U., aspect confirmat de adresa emisă de această

societate, dar și din declarațiile inculpaților. Prima expediere a avut loc la

data de 28 iulie 2010, ultima dintre acestea având loc în cursul lunii

septembrie 2010.

Astfel cum rezultă din certificatele de procesare și de stocare

depuse Ia dosar, dar și din declarațiile martorilor audiați în cursul

cercetării judecătorești, probele recoltate au fost procesate de către Centrul

Oncologic M., Madrid, Spania (unitate acreditată începând cu luna iulie 2009),

fiind ulterior stocate la banca de celule V., Marea Britanie.

Societatea E. a obținut autorizație de import/export sânge din

cordonul ombilical la data de 27 aprilie 2011, fiind important de menționat

faptul că această autorizație s-a eliberat având în vedere contractul încheiat

de societate cu societatea C., Madrid, Spania și M., Madrid, Spania, aceleași

unități la care a avut loc activitatea de prelucrare a sângelui recoltat și în

cazul contractelor încheiate în perioada iulie-septembrie 2010 și care au

eliberat certificatele de procesare depuse la dosar.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, instanța de fond a

reținut, în esență, că pentru infracțiunea prevăzută în art.7 alin.

(1) din Legea nr. 39/2003 nu sunt întrunite elementele constitutive,

dispunându-se achitarea inculpaților în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută în art. 158

alin. (1) din Legea nr. 95/2006, instanța de fond a apreciat, în esență, că

această infracțiune poate fi reținută doar în condițiile în care prin

organizarea sau efectuarea prelevării de organe sau a celulelor umane pentru

transplant se urmărește obținerea unui profit ilicit.

În opinia instanței de fond legea interzice comerțul cu organe,

astfel că activitatea desfășurată de inculpați în cadrul societății E. nu poate

intra, din această perspectivă, sub incidența legii penale.

S-a mai reținut că a considera activitatea inculpaților ca fiind

infracțiune, circumscrisă dispozițiilor art. 158

alin. (1) din Legea nr. 95/2006 și a accepta interpretarea dată acestui text de

către parchet ar duce la concluzia că toate societățile comerciale implicate în

astfel de operațiuni - potrivit datelor Agenției Naționale de Transplant există

12 societăți cu un obiect de activitate similar care percep taxe pentru

serviciile oferite - săvârșesc infracțiunea de trafic de organe, concluzia

fiind, însă, absurdă în condițiile în care chiar autoritățile statului

autorizează acest tip de activitate.

În ceea ce privește forma de participație a inculpaților la

săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 159 din Legea nr. 95/2006,

tribunalul a apreciat că autoratul poate fi reținut doar în sarcina

inculpatului A.G., acesta fiind persoana care a organizat scoaterea din țară a

sângelui ombilical recoltat, în calitatea sa de director executiv al societății

E., prin semnarea contractului de prestare de curierat rapid, pentru

transportul de substanțe biologice, cu societatea U., societatea ce a realizat

material transportul celulelor din România. În cazul celorlalți inculpați, care

prin activitățile desfășurate - finanțare în cazul inculpatului P.C.,

încheierea contractelor în cazul inculpatei P.M. și promovarea activității

societății în cazul inculpatei L.N. și predarea unor colete societății de

transport - au sprijinit scoaterea din țară a sângelui recoltat în lipsa unei

autorizații speciale, tribunalul a apreciat că nu se poate reține forma

autoratului, ci doar cea a complicității la infracțiunea menționată, dispunând

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută în art. 159 din Legea

nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută

în art. 26 C. pen. raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a mai arătat că, deși în cauza de față s-ar fi putut pune

problema răspunderii penale a persoanei juridice, având în vedere că

activitatea de export în lipsa unei autorizații speciale a fost efectuată de

societatea E., în realizarea obiectului de activitate, trebuie menționat că,

potrivit art. 19

1

alin. (2) C. pen., eventuala răspundere a

persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanelor fizice care au

contribuit, în orice mod, la săvârșirea aceleiași infracțiuni.

În privința inculpatelor L.N. și P.M., tribunalul a considerat

că acestea au sprijinit prin activitățile desfășurate, astfel cum au fost

descrise mai sus, inclusiv prin predarea unor kituri de recoltare către

societatea U., scoaterea din țară a sângelui placentar în lipsa unei

autorizații eliberate de Agenția Națională de Transplant. Promovarea firmei și

încheierea de contracte cu părinții sunt acte care au ajutat la scoaterea din

țară a materialului biologic recoltat, fiind acte de complicitate în sensul art.

26 C. pen.

De asemenea, tribunalul a reținut că, astfel cum rezultă și din

declarația inculpatei L.N., aceasta a acționat cu intenție indirectă în

săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006. Inculpata a precizat că bănuia că firma nu posedă autorizația

eliberată de Agenția Națională de Transplant, dar că nu a adresat nicio

întrebare în legătură cu acest aspect celor doi asociați ai firmei și că, în

ciuda acestei bănuieli, a comunicat secretarei directorului Spitalului C. că

societatea deține autorizația eliberată de Agenția Națională de Transplant, în

același sens fiind și convorbirea din data de 15 septembrie 2010 purtată de

L.N. cu inculpata P.M. Or, acest mod de a acționa este specific intenției indirecte,

inculpata dându-și seama de consecințele potențial periculoase ale faptelor

sale și nefăcând nimic pentru preîntâmpinarea acestui rezultat.

Declarațiile inculpatei P.M., coroborate cu procesele-verbale de

redare a convorbirilor interceptate în prezentul dosar, confirmă și în cazul

acesteia cunoașterea lipsei autorizației de import/export pentru sânge

placentar.

S-a menționat că pretinsa necunoaștere de către inculpate a

caracterului penal al activității desfășurate în lipsa autorizației nu este de

natură să înlăture răspunderea acestora, față de dispozițiile art. 51 alin. (4)

C. pen.

Pe de altă parte, în cazul celor două inculpate, tribunalul a

apreciat că faptele săvârșite de acestea nu prezintă gradul de pericol social

al unei infracțiuni prin raportare la criteriile prevăzute în art. 18

1

alin. (2) C. pen.

În consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen., tribunalul a dispus achitarea

celor două inculpate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, în

baza art. 18

1

alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen.,

a aplicat acestora sancțiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de

500 de lei în cazul inculpatei L.N. și 1.000 lei în cazul inculpatei P.M.

Dacă în privința inculpatelor P.M. și L.N. tribunalul a apreciat

că faptele lor nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nu

aceeași este situația în cazul inculpaților A.G. și P.C.

S-a menționat că acești inculpați cunoșteau pe deplin

necesitatea obținerii unei autorizații din partea Agenției Naționale de

Transplant și consecințele penale ale lipsei acesteia, aspect dovedit de

convorbirile telefonice interceptate, dar și de declarațiile lor.

Cu toate acestea, inculpații au decis să înceapă activitatea

punctului de lucru din București și să încheie contracte de recoltare în lipsa

autorizației eliberate de Agenția Națională de Transplant, acceptând

consecințele faptelor lor.

Având în vedere contribuția ridicată a celor doi inculpați,

inculpatul A.G. fiind cel care a organizat întreaga activitate a punctului de

lucru din București, cu sprijinul activ financiar și moral al inculpatului

P.C., faptul că acestora, în calitatea de asociați ai societății E., le incumba

obținerea autorizației și importanța normei legale încălcate, tribunalul a

apreciat că faptele săvârșite de aceștia prezintă gradul de pericol social al

unor infracțiuni, dispunând condamnarea lor.

Prin decizia nr. 348 din 11 decembrie 2012 pronunțată de Curtea

de Apel București, Secția I penală, s-a dispus respingerea, ca nefondate, a

apelurilor declarate de apelanții-inculpați A.G. și P.C. împotriva sentinței

nr. 280 din 6 aprilie 2012 a Tribunalului București, Secția

I

penală.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Structura Centrală, împotriva sentinței nr. 280 din 6 aprilie 2012 a Tribunalului București, Secția I penală.

A desființat, în parte, sentința apelată și, rejudecând pe fond,

a respins ca neîntemeiată sesizarea din oficiu, întemeiată pe dispozițiile art.

334 C. proc. pen., privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor

pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților P.C. și L.N.,

respectiv din infracțiunea prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr.

95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută în

art. 26 C. pen. raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în consecință:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul P.C., sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de trafic de organe, țesuturi sau celule prevăzută în art. 158

alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata L.N., sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de trafic de organe, țesuturi sau celule prevăzută în art. 158

alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Curtea de apel, analizând concluziile primei instanțe care au

stat la baza schimbării încadrării juridice a infracțiunilor pentru care s-a

dispus trimiterea în judecată a inculpaților P.C. și L.N., din infracțiunile

prevăzute în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., în infracțiunile prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., a apreciat că în speță o asemenea schimbare de încadrare juridică nu se

impunea.

Astfel, având în vedere conținutul constitutiv al infracțiunii

de trafic de organe, țesuturi sau celule umane, prevăzută în art. 158 alin. (1)

din Legea nr. 95/2006, a reținut că elementul material este prevăzut în două

variante alternative, respectiv, „organizarea” sau „efectuarea.”

Întrucât din probele dosarului a rezultat că inculpatul P.C. a

fost cel care a finanțat activitatea societății E., la care era asociat cu

inculpatul A.G., iar inculpata L.N. în calitate de agent de vânzări a fost cea

care a desfășurat activități de promovare a societății, a apreciat că în mod

greșit a reținut prima instanță că aceste fapte exced noțiunii de „organizare”

prevăzută ca element material al infracțiunii de trafic de organe, țesuturi sau

celule umane în textul art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, dispunând

astfel schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina celor doi,

din forma coautoratului, în forma complicității, considerându-i coautori numai

pe inculpații A.G. și P.M.

Având în vedere că, în opinia curții de apel, activitățile celor

patru inculpați, fără a fi identice, s-au conjugat de asemenea natură încât au

contribuit în mod nemijlocit la realizarea elementului material al laturii

obiective a infracțiunii de trafic de organe, țesuturi sau celule umane,

prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, în sensul că se

circumscriu noțiunii de organizare, a apreciat că nu se impunea reținerea

complicității la săvârșirea acestei infracțiuni, pentru inculpații L.N. și

P.C., aceștia, alături de ceilalți doi inculpați, fiind coautori la săvârșirea

infracțiunii menționate.

Un motiv de apel

vizează greșita achitare a

inculpaților A.G. și P.M. pentru infracțiunea prevăzută în art. 158 alin. (1)

din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a inculpaților

P.C. și L.N. pentru infracțiunea prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C.

proc. pen.

Instanța de control judiciar a subliniat că împărtășește opinia

tribunalului, în sensul că ceea ce interzice art. 158 alin. (1) din Legea nr.

95/2006 este comerțul cu organe, țesuturi sau celule, fapt demonstrat, în

primul rând, de denumirea infracțiunii, dar și de alin. (2) al articolului. În

acest context, profitul interzis de dispozițiile art. 158 alin. (1) din Legea

nr. 95/2006 apare ca fiind un profit ilicit legat de activitatea de

comercializare a organelor, țesuturilor și celulelor.

Așa cum s-a arătat, în cauza de față nu s-a realizat un astfel

de comerț cu sângele ombilical recoltat, care a rămas, în urma prelucrărilor

efectuate, în stăpânirea efectivă a celor de la care a fost prelevat sângele,

fiind doar depozitat la o bancă de celule acreditată, și doar cei de la care

s-a realizat prelevarea sângelui au posibilitatea de a dispune de acesta.

Autorizația eliberată de Agenția Națională de Transplant

societății E. în luna aprilie 2011 pentru realizarea de import/export de sânge

placentar/mostre de sânge din cordonul ombilical a avut în vedere contractele

încheiate cu aceeași unitate la care s-a realizat prelucrarea mostrelor

prelevate de la martorii audiați în prezentul dosar, cercetările efectuate

nerelevând deficiențe în îndeplinirea obligațiilor contractuale de către

inculpați.

Așadar, este evident că nu se poate reține că inculpații ar fi

traficat sângele placentar recoltat în scopul obținerii unui profit material

interzis de dispozițiile art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 sau că

organizarea prelevării de celule a fost realizată pentru transplant, ca o

consecință imediată și necesară a activității de organizare a prelevării de

organe, țesuturi sau celule și ca sursa a profitului ilicit.

Contractele încheiate de societatea E. sunt contracte de

recoltare și prelucrare a sângelui din cordonul ombilical și stocare prin

criogenizare a celulelor stem și, urmare a acestor contracte, sângele din

cordonul ombilical a fost supus prelucrării pentru prelevarea de celule stem de

către Hospital M., celulele stem rezultate fiind stocate în cadrul societății

V. din Marea Britanie, acesta fiind scopul în care inculpații au acționat și,

astfel, profitul obținut este legat de activitatea de prelucrare, de stocare și

punerea la dispoziția persoanelor îndreptățite a celulelor stem stocate la

cerere, iar nu de un transplant viitor ce se poate sau nu realiza.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, între alții,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

-

Structura Centrală.

Parchetul a critica hotărârile, între altele, prin prisma

cazurilor de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 18 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul atât

prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu cauza, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat, pentru următoarele

considerente:

A. Inculpații au fost trimiși în judecată de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism, reținându-se că în perioada aprilie -

septembrie 2010 s-au constituit într-un grup infracțional organizat în vederea

prelevării de țesuturi și celule de origine umană pentru transplant, în scopul

obținerii unui profit pentru organizatori, pe care ulterior le expediau pentru

a fi stocate la o societate din Spania.

S-a reținut că inculpatul A.G., în calitate de director executiv

al S. (Banca de Celule Stem) din cadrul societății E., a încheiat mai multe

contracte de recoltare și prelucrare a sângelui din cordonul ombilical și

stocare prin criogenizare a celulelor stem, substanțele biologice fiind

recoltate și, ulterior, expediate în Spania, prin intermediul societății U.,

deși societatea nu deținea autorizația specială emisă de Agenția Națională de

Transplant.

Activitatea infracțională derulată de inculpatul A.G. a fost

sprijinită de inculpatul P.C., asociat în cadrul societății E., care a finanțat

toate activitățile desfășurate, dar și de inculpatele L.N. și P.M., care au

încheiat contracte cu părinții de la care s-au recoltat celule și țesuturi și

care au transportat kiturile până la unitatea de expediție, deși cunoșteau că

societatea nu deține autorizație din partea Agenției Naționale de Transplant.

În drept, faptele au fost încadrate, de acuzare, în dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 158 alin. (1) și art. 159 din Legea nr.

95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Din probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul

cercetării judecătorești rezultă că societatea E. a fost înființată în cursul

anului 1996, avându-i ca asociați pe inculpații A.G. și P.C., în obiectul de

activitate al acesteia fiind incluse, din aprilie 2010, și alte activități

referitoare la sănătatea umană.

Astfel cum reține și instanța de fond, la data de 20 aprilie

2010, societatea E., prin intermediul inculpatului A.G., a încheiat cu

societatea C. Madrid un acord de colaborare, în baza căruia această din urmă

societate asigura serviciile de procesare a celulelor stem recoltate din

sângele ombilical în instalațiile autorizate din Hospital M. Madrid, fiind

conservate în instalațiile aparținând societății C. sau cele care aparțineau

societății V. din Marea Britanie.

De asemenea, Ia data de 26 aprilie 2010, între societatea E.,

reprezentată de inculpatul A.G. și societatea U. s-a încheiat un contract de

prestare curierat rapid, pentru transportul substanțelor biologice recoltate de

la părinți.

Pentru desfășurarea acestor activități trebuia obținut avizul de

la Agenția Națională de Transplant astfel că, la data de 7 mai 2010,

societatea E. a formulat o cerere în acest sens, care inițial nu a fost

aprobată datorită unor lipsuri în documentația depusă.

Deși nu aveau acest aviz, începând cu luna iunie 2010, în cadrul

punctului de lucru din București al societății E., și-au desfășurat activitatea

și inculpatele P.M. și L.N., fără a cunoaște însă toate datele privind

condițiile de desfășurare a activității.

Inculpata P.M. avea ca atribuții de serviciu traducerea actelor

în limba spaniolă, purtarea de discuții cu persoanele care încheiau

contractele, respectiv semnarea contractelor pe perioada în care inculpatul

A.G. nu se afla în țară.

La rândul său, inculpata L.N. a început colaborarea cu

societatea E. la 7 iunie 2010, având ca atribuții distribuirea materialelor

publicitare la mai multe spitale.

Din probele administrate rezultă că în perioada 12 iulie - 20

septembrie 2010 au fost încheiate de S. (Banca de Celule Stem) din cadrul

societății E. un număr de 28 contracte de recoltare și prelucrare a sângelui

din cordonul ombilical și stocare prin criogenizare a celulelor stem, 6 dintre

acestea fiind încheiate de inculpata P.M., iar restul de inculpatul A.G.

În momentul semnării contractelor, martorilor le era încredințat

un kit în care urma să se recolteze sânge din cordonul ombilical, un fragment

din cordonul ombilical și o eprubetă cu sângele mamei, kiturile fiind

achiziționate de la societatea spaniolă de către inculpatul A.G. din fondurile

puse la dispoziție de inculpatul P.C.

Materialul biologic recoltat era expediat în Spania prin

intermediul societății U., procesate de Centrul Oncologic M., Madrid, fiind

ulterior stocate la banca de celule V. din Marea Britanie.

La data de 27 aprilie 2011, urmare a completării documentației,

societatea E. a obținut autorizația de import/export sânge din cordonul

ombilical, constatându-se existența contractului încheiat de societatea E. cu

societatea C., Madrid și M., Madrid, contracte de colaborare care au existat și

anterior încheierii celor 28 de contracte.

Relevant de reținut este faptul că cererea inițială de obținere

a autorizației de la Agenția Națională de Transplant a fost respinsă, printre

altele, pentru nedepunerea documentelor de acreditare pentru societatea C. și

M.

B. În ceea ce privește încadrarea faptelor, Înalta Curte de

Casație și Justiție apreciază că nu poate fi reținută infracțiunea prevăzută în

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 - inculpații fiind achitați de instanța

de fond în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat Ia art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. - și, ca atare, critica

parchetului este nefondată.

În opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție, infracțiunea

prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003 presupune existența unei asocieri

între cel puțin 3 persoane care să acționeze în mod coordonat, o anumită

perioadă de timp, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave și

care să urmărească, prin întreaga activitate, obținerea direct sau indirect a

unui beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Asocierea presupune o activitate autonomă de constituire și

organizare a unei grupări cu scop infracțional, spre deosebire de pluralitatea

ocazională, care implică săvârșirea în comun a unei fapte prevăzute de legea

penală, dar nu subsecvent constituirii într-o asociere, ci exclusiv în vederea

executării respectivei infracțiuni, actele comune anterioare comiterii faptei

constituind acte pregătitoare menite să asigure executarea rezoluției

infracționale.

De asemenea, se impune a fi subliniat că cerința privitoare la

numărul persoanelor care au constituit asocierea trebuie verificată prealabil

celorlalte condiții, lipsa acesteia înlăturând caracterul organizat al grupului

În speță, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu

este îndeplinită condiția privitoare la numărul persoanelor care au constituit

grupul infracțional - în opinia acuzării grupul infracțional a fost constituit

din inculpații A.G. și P.C. - situație care exclude examinarea celorlalte

cerințe impuse de lege.

În atare situație, nu se poate reține nici aderarea și nici

sprijinirea grupului infracțional organizat.

C. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută în art. 158

alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, Înalta

Curte de Casație și Justiție consideră că achitarea dispusă de instanța de fond

este legală, pentru următoarele considerente:

Legea nr. 95/2006 recunoaște valoarea și protecția corpului

uman, cuprinzând reglementări clare în ceea ce privește prelevarea și

transplantul de organe, țesuturi și celule umane, coordonarea, supravegherea,

aprobarea și implementarea oricăror dispoziții privind activitatea de transplant

revenind Agenției Naționale de Transplant.

Potrivit acestei reglementări există cel puțin trei principii

care trebuie avute în vedere, și anume: fiecare persoană are dreptul la

respectul corpului său; corpul uman este inviolabil; corpul uman și elementele

sale (organe, țesuturi, celule) nu pot face obiectul unui drept patrimonial.

Corpului uman i se aplică principiul nepatrimonialității,

același principiu operând și pentru elementele sale chiar separate de corp

(organe, țesuturi, celule). Legea nr. 95/2006 statuează că prelevarea și

transplantul de organe, țesuturi și celule umane se pot face numai în scop

umanitar, având un caracter altruist și nu poate constitui obiectul unor acte

și fapte juridice în scopul obținerii unui folos material sau de altă natură.

Țesuturile și celulele de origine umană prelevate pot fi

utilizate imediat pentru transplant sau - cum este cazul în speța analizată -

procesate și depozitate în băncile de țesuturi și celule, acreditate sau

agreate de Agenția Națională de Transplant. Transplantul de țesuturi sau celule

se efectuează numai de aceste bănci.

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

autorizează asemenea practici, dar le subordonează unor condiții restrictive.

Astfel, prelevarea nu este posibilă decât de la o persoană majoră, cu

capacitate de exercițiu deplină și cu consimțământul scris, liber, prealabil și

expres. Prin urmare, dacă consimțământul nu a fost liber sau a fost dat

ulterior prelevării ori a fost viciat, prelevarea va fi viciată, iar fapta va

constitui infracțiune (art. 155 din lege). Mai mult, potrivit art. 144 alin.

(1) lit. c) din lege, consimțământul poate fi revocat până în ultimul moment.

Ceea ce se sancționează prin Legea nr. 95/2006 este efectuarea

oricăror activități ilicite de prelevare de organe, țesuturi sau celule umane.

Prelevarea nu va putea fi privită ca fiind licită decât dacă a fost efectuată

în vederea unei grefe care are un interes terapeutic pentru primitor. Prin

urmare, prelevarea de organe, țesuturi sau celule nu poate avea decât o

afectațiune specială, și anume în scop terapeutic, deci nici măcar pentru

cercetare științifică.

Activitatea de prelevare și transplant de țesuturi și celule

umane în scop terapeutic este reglementată în Titlul VI din Legea nr. 95/2006.

Infracțiunea prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr.

95/2006 constă în organizarea și/sau efectuarea prelevării și/sau

transplantului de organe și/sau țesuturi și/sau celule de origine umană, în

scopul obținerii unui profit material pentru donator sau organizator.

Obiectul juridic special al infracțiunii îl constituie relațiile

sociale referitoare la ocrotirea vieții și sănătății publice, respectiv acele

relații sociale periclitate prin prelevarea și transplantul de țesuturi și

organe umane contrar prevederilor legii.

De asemenea, sunt ocrotite și relațiile sociale privind

libertatea referitoare la darea consimțământului în ceea ce privește prelevarea

și transplantul de organe.

Latura obiectivă a infracțiunii constă în organizarea și/sau

efectuarea prelevării ori transplantului de organe și/sau țesuturi și/sau

celule de origine umană în scopul obținerii vreunui profit (câștig, foloase).

Este de observat că legea nu definește conceputul de

„organizare”, el putând fi înțeles ca o activitate de ademenire sau racolare a

unor persoane în scopul efectuării transplantului, identificarea eventualilor

cumpărători interesați, toate aceste activități fiind orientate spre un singur

scop, și anume obținerea unui profit ilicit, fiind lipsit de relevanță dacă

acest scop a fost sau nu atins, fiind suficient ca activitatea ilicită să fie

organizată sau efectuată în scopul obținerii unui profit.

Sintagma „efectuarea prelevării și/sau transplantului de organe”

cuprinsă în norma de incriminare presupune acțiunea făptuitorului de a face, de

a efectua prelevări ori transplant în scopul prevăzut de legiuitor.

În fine, urmarea imediată constă în crearea unei stări de

pericol pentru sănătate, prin nerespectarea unor proceduri legale referitoare

la prelevarea sau transplantul de țesuturi sau organe umane.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea prevăzută în art.

158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 se săvârșește numai cu intenție calificată,

întrucât norma de incriminare face trimitere la scopul urmărit, respectiv acela

al obținerii unui profit material pentru donator sau organizator.

Sintetizând, apreciem că această infracțiune poate fi reținută

numai atunci când ne aflăm în prezența unor activități clandestine de

organizare sau efectuare a prelevării de organe, în alte condiții decât cele

prevăzute de lege, în scopul obținerii, prin vânzarea organelor, țesuturilor,

celulelor de origine umană, a unui profit ilicit.

Revenind la speță, în opinia Înaltei Curți de Casație și

Justiție nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute

în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, astfel că soluția de achitare

pronunțată de prima instanță și confirmată în apel este legală.

Din probele administrate rezultă, fără putință de tăgadă, că

părinții - persoanele de la care au fost prelevate celule stem recoltate din

sânge din cordonul ombilical - și-au dat consimțământul, semnând contractele de

recoltare, prelucrare a sângelui și stocare prin criogenizare a celulelor stem.

Potrivit art. 1.1 Capitolul 1 din Contract, obiectul acestuia îl

constituie recoltarea, transportul, prelucrare și stocarea în condiții de

criogenie a celulelor stem, precum și punerea ulterioară la dispoziția

părților, la cerere, a componentelor sângelui de către S. (Banca de Celule

Stem).

De asemenea, potrivit art. 4.1 Capitolul IV, S. (Banca de Celule

Stem) va asigura transportul sângelui ombilical exclusiv prin societatea U.,

companie internațională de curierat atestată pentru transport probe biologice.

Cât privește stocarea și criogenizarea prevăzută în art. 7.1 al

aceluiași contract, rezultă că celulele stem stocate și criogenizate de S.

(Banca de Celule Stem), precum și celulele stem față de care părinții au depus

declarație de stocare, cu toate că nu îndeplineau toate criteriile de

calificare, sunt proprietatea titularului (părinți/copil) și vor fi stocate în

condiții de criogenie în recipiente adecvate care nu sunt proprietatea

titularului și care corespund standardelor în vigoare.

Cât privește condițiile de plată, acestea sunt prevăzute în

Anexa I a Contractului și privesc exclusiv cheltuielile aferente operațiunilor

prevăzute în cuprinsul contractului.

Relevantă, sub acest aspect, este dispoziția cuprinsă în art.

8.1. alin. (2) din Contract, potrivit cu care, „în cazul necalificării sângelui

pentru a fi stocat în condiții de criogenie, se returnează integral sumele

achitate, cu excepția kitului de recoltare, în termen de 30 de zile de la data

constatării necalificării.”

În atare condiții, din nicio probă administrată nu rezultă că

activitatea desfășurată de inculpați în cadrul societății E. ar fi avut ca scop

organizarea prelevării celulelor stem în scopul obținerii vreunui profit, a

unui folos ilicit din vânzarea acestora, pentru donator sau organizator.

Contractele au fost încheiate în interesul părinților, care

puteau intra oricând în posesia celulelor stem conservate și depuse la

instituțiile autorizate din Hospital M., respectiv societatea V. din Marea

Britanie.

D.

Singura infracțiune ce poate

fi reținută în sarcina inculpaților - astfel cum au reținut și instanțele

anterioare - este cea prevăzută în art. 159 din Legea nr. 95/2006 pentru

perioada anterioară obținerii de către societatea E. a autorizației de la Agenția Națională de Transplant.

Potrivit normei de incriminare, fapta constă în introducerea sau

scoaterea din țară de organe, țesuturi sau celule de origine umană fără

autorizația specială emisă de Agenția Națională de Transplant.

În cauza dedusă judecății, această autorizație a fost obținută

de societatea E. doar la data de 27 aprilie 2011.

Toate contractele au fost încheiate în aceleași condiții și prin

intermediul acelorași societăți avute în vedere de Agenția Națională de

Transplant care a dat autorizația de import/export de sânge din cordonul

ombilical.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație

și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală împotriva deciziei

nr. 348 din 11 decembrie 2012 a Curții de Apel București, Secția I penală.

Notă:

Potrivit Legii nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013,

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 18 C. proc. pen. se abrogă.