ÎCCJ, decizie (scj.ro #83724)

Trafic de organe, țesuturi sau celule de origine umană. Introducerea sau scoaterea din țară de organe, țesuturi sau celule de origine umană fără autorizația specială emisă de Agenția Națională de Transplant Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale.

Infracțiuni prevăzute în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății Indice alfabetic: Drept penal - trafic de organe, țesuturi sau celule de origine umană - introducerea sau scoaterea din țară de organe, țesuturi sau celule de origine umană fără autorizația specială emisă de Agenția Națională de Transplant Legea nr. 95/2006, art. 158 alin. (1), art. 159 În dispozițiile art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 este incriminată organizarea și/sau efectuarea prelevării și/sau transplantului de organe, țesuturi sau celule de origine umană în scopul obținerii unui profit material pentru donator sau organizator, iar în dispozițiile art. 159 din Legea nr. 95/2006 este incriminată introducerea sau scoaterea din țară de organe, țesuturi sau celule de origine umană, fără autorizația specială emisă de Agenția Națională de Transplant.

Organizarea sau efectuarea prelevării de celule stem, de către o societate cu activitate în domeniul sănătății umane, pe baza unor contracte având ca obiect recoltarea, transportul, prelucrarea și stocarea în condiții de criogenie a celulelor stem, precum și punerea la dispoziția părților, la cerere, a celulelor stem conservate, cu plata cheltuielilor aferente operațiunilor prevăzute în contracte, efectuată în mod legal în baza contractelor, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de organe, țesuturi sau celule de origine umană prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, întrucât această infracțiune implică organizarea sau efectuarea prelevării de celule de origine umană în scopul obținerii unui profit material pentru donator sau organizator, ca profit ilicit.

În cazul în care transportul celulelor stem în străinătate, în scopul prelucrării și al stocării în condiții de criogenie, s-a realiza fără autorizația specială emisă de Agenția Națională de Transplant, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de scoatere din țară de celule de origine umană fără autorizația specială emisă de Agenția Națională de Transplant, prevăzută în art. 159 din Legea nr. 95/2006. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 3021 din 7 octombrie 2013 Prin sentința nr. 280 din 6 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului A.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de organe, țesuturi sau celule prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul A.G. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de scoatere din țară de organe, țesuturi sau celule fără autorizația specială emisă de Agenția Națională de Transplant. În baza art. 71 C. pen., i-a fost interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. raportat la art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la trafic de organe, țesuturi sau celule prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la scoaterea din țară de organe, țesuturi sau celule fără autorizația specială emisă de Agenția Națională de Transplant. În baza art. 71 C. pen., i-a fost interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen. raportat la art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata L.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata L.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la trafic de organe, țesuturi sau celule prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., a fost achitată inculpata L.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la scoaterea din țară de organe, țesuturi sau celule fără autorizația specială emisă de Agenția Națională de Transplant prevăzută în art. 26 C. pen.

raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 18 1 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen., i s-a aplicat inculpatei sancțiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 500 de lei. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de organe, țesuturi sau celule prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la scoaterea din țară de organe, țesuturi sau celule fără autorizația specială emisă de Agenția Națională de Transplant prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 18 1 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen., i s-a aplicat inculpatei sancțiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 de lei. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Societatea E. a fost înființată în cursul anului 1996, având ca asociați pe inculpații A.G.

și P.C., iar în cursul lunii aprilie 2010 obiectul de activitate al societății a fost completat cu codul CAEN 8690 - alte activități referitoare la sănătatea umană. Societatea a dobândit și un nou punct de lucru situat în București, strada P., hotărându-se ca activitățile acestui punct de lucru să se desfășoare sub denumirea de S. (Banca de Celule Stem). La 20 aprilie 2010, societatea E., prin inculpatul A.G., a încheiat cu societatea C., cu sediul în Madrid, Spania (societate acreditată pentru desfășurarea de activități de bancă de celule din luna decembrie 2009), un acord de colaborare, societatea C. urmând a asigura servicii de procesare a celulelor stem recoltate din sânge din cordon ombilical în instalațiile autorizate din Hospital M., acestea urmând a fi conservate în instalațiile aparținând societății C. sau, după caz, cele aparținând societății V. din Marea Britanie.

La data de 26 aprilie 2010, a fost încheiat între societatea E., reprezentantă prin inculpatul A.G., în calitate de director executiv, și societatea U. un contract de prestare de curierat rapid, pentru transportul de substanțe biologice, categoria B, valabil pentru o durată de 1 an. La data de 7 mai 2010, societatea E. a depus o cerere adresată Agenției Naționale de Transplant pentru autorizarea efectuării de import/export de sânge din cordonul ombilical, cerere ce nu a fost aprobată datorită unor deficiențe în documentația depusă de societate (diferențele existente cu privire la denumirea societății - societatea S. sau societatea E.; lipsa dovezii punctului de lucru din strada P.; expirarea certificatului pentru operatorul aerian F.; nedepunerea documentelor de acreditare pentru societatea C. și societatea M.).

Începând cu luna iunie 2010, în cadrul punctului de lucru din București al societății E., și-au desfășurat activitatea și inculpatele P.M. și L.N. Din actele dosarului a rezultat că inculpata P.M. și-a început activitatea la data de 1 iunie 2010, având ca atribuții de serviciu traducerea din limba spaniolă a documentației referitoare la folosirea kitului de recoltare a celulelor stem, purtarea de discuții cu persoanele care încheiau contractele, semnarea de contracte pe perioada în care inculpatul A.G. nu se afla în România. Inculpata L.N. a început colaborarea cu societatea E. la data de 7 iunie 2010, lucrând part time, aceasta având ca atribuții distribuirea de materiale publicitare la mai multe spitale din București.

La data de 24 august 2010, împreună cu inculpata P.M., aceasta a procedat și la preluarea și predarea către societatea U. pentru expedierea către societatea C. a trei kituri în care se aflau sânge din cordonul ombilical, un fragment din cordonul ombilical și o eprubetă cu sângele mamei. Potrivit actelor aflate la dosarul de urmărire penală, în perioada 12 iulie - 20 septembrie 2010, au fost încheiate de S. (Banca de Celule Stem) un număr de 28 de contracte de recoltare și prelucrare a sângelui din cordonul ombilical și stocare prin criogenizare a celulelor stem, 6 dintre acestea fiind încheiate de inculpata P.M., iar restul de inculpatul A.G. În momentul semnării contractelor, martorelor le era încredințat un kit în care urma să se recolteze sânge din cordonul ombilical, un fragment din cordonul ombilical și o eprubetă cu sângele mamei, kiturile fiind achiziționate de la societatea spaniolă de către inculpatul A.G.

din fondurile puse la dispoziție de inculpatul P.C. În cazul a 16 contracte dintre cele menționate s-a realizat efectiv și recoltarea sângelui ombilical și a unei mostre de țesut ombilical, de către medicii care au asistat la naștere, după cum rezultă din actele aflate la dosar și din declarațiile persoanelor care au încheiat contractele. Materialul biologic recoltat a fost expediat în Spania prin intermediul societății U., aspect confirmat de adresa emisă de această societate, dar și din declarațiile inculpaților.

Prima expediere a avut loc la data de 28 iulie 2010, ultima dintre acestea având loc în cursul lunii septembrie 2010. Astfel cum rezultă din certificatele de procesare și de stocare depuse Ia dosar, dar și din declarațiile martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești, probele recoltate au fost procesate de către Centrul Oncologic M., Madrid, Spania (unitate acreditată începând cu luna iulie 2009), fiind ulterior stocate la banca de celule V., Marea Britanie. Societatea E. a obținut autorizație de import/export sânge din cordonul ombilical la data de 27 aprilie 2011, fiind important de menționat faptul că această autorizație s-a eliberat având în vedere contractul încheiat de societate cu societatea C., Madrid, Spania și M., Madrid, Spania, aceleași unități la care a avut loc activitatea de prelucrare a sângelui recoltat și în cazul contractelor încheiate în perioada iulie-septembrie 2010 și care au eliberat certificatele de procesare depuse la dosar.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, instanța de fond a reținut, în esență, că pentru infracțiunea prevăzută în art.7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nu sunt întrunite elementele constitutive, dispunându-se achitarea inculpaților în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, instanța de fond a apreciat, în esență, că această infracțiune poate fi reținută doar în condițiile în care prin organizarea sau efectuarea prelevării de organe sau a celulelor umane pentru transplant se urmărește obținerea unui profit ilicit. În opinia instanței de fond legea interzice comerțul cu organe, astfel că activitatea desfășurată de inculpați în cadrul societății E. nu poate intra, din această perspectivă, sub incidența legii penale.

S-a mai reținut că a considera activitatea inculpaților ca fiind infracțiune, circumscrisă dispozițiilor art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 și a accepta interpretarea dată acestui text de către parchet ar duce la concluzia că toate societățile comerciale implicate în astfel de operațiuni - potrivit datelor Agenției Naționale de Transplant există 12 societăți cu un obiect de activitate similar care percep taxe pentru serviciile oferite - săvârșesc infracțiunea de trafic de organe, concluzia fiind, însă, absurdă în condițiile în care chiar autoritățile statului autorizează acest tip de activitate.

În ceea ce privește forma de participație a inculpaților la săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 159 din Legea nr. 95/2006, tribunalul a apreciat că autoratul poate fi reținut doar în sarcina inculpatului A.G., acesta fiind persoana care a organizat scoaterea din țară a sângelui ombilical recoltat, în calitatea sa de director executiv al societății E., prin semnarea contractului de prestare de curierat rapid, pentru transportul de substanțe biologice, cu societatea U., societatea ce a realizat material transportul celulelor din România. În cazul celorlalți inculpați, care prin activitățile desfășurate - finanțare în cazul inculpatului P.C., încheierea contractelor în cazul inculpatei P.M.

și promovarea activității societății în cazul inculpatei L.N. și predarea unor colete societății de transport - au sprijinit scoaterea din țară a sângelui recoltat în lipsa unei autorizații speciale, tribunalul a apreciat că nu se poate reține forma autoratului, ci doar cea a complicității la infracțiunea menționată, dispunând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută în art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a mai arătat că, deși în cauza de față s-ar fi putut pune problema răspunderii penale a persoanei juridice, având în vedere că activitatea de export în lipsa unei autorizații speciale a fost efectuată de societatea E., în realizarea obiectului de activitate, trebuie menționat că, potrivit art. 19 1 alin. (2) C. pen., eventuala răspundere a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanelor fizice care au contribuit, în orice mod, la săvârșirea aceleiași infracțiuni. În privința inculpatelor L.N. și P.M., tribunalul a considerat că acestea au sprijinit prin activitățile desfășurate, astfel cum au fost descrise mai sus, inclusiv prin predarea unor kituri de recoltare către societatea U., scoaterea din țară a sângelui placentar în lipsa unei autorizații eliberate de Agenția Națională de Transplant.

Promovarea firmei și încheierea de contracte cu părinții sunt acte care au ajutat la scoaterea din țară a materialului biologic recoltat, fiind acte de complicitate în sensul art. 26 C. pen. De asemenea, tribunalul a reținut că, astfel cum rezultă și din declarația inculpatei L.N., aceasta a acționat cu intenție indirectă în săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006. Inculpata a precizat că bănuia că firma nu posedă autorizația eliberată de Agenția Națională de Transplant, dar că nu a adresat nicio întrebare în legătură cu acest aspect celor doi asociați ai firmei și că, în ciuda acestei bănuieli, a comunicat secretarei directorului Spitalului C. că societatea deține autorizația eliberată de Agenția Națională de Transplant, în același sens fiind și convorbirea din data de 15 septembrie 2010 purtată de L.N.

cu inculpata P.M. Or, acest mod de a acționa este specific intenției indirecte, inculpata dându-și seama de consecințele potențial periculoase ale faptelor sale și nefăcând nimic pentru preîntâmpinarea acestui rezultat. Declarațiile inculpatei P.M., coroborate cu procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate în prezentul dosar, confirmă și în cazul acesteia cunoașterea lipsei autorizației de import/export pentru sânge placentar. S-a menționat că pretinsa necunoaștere de către inculpate a caracterului penal al activității desfășurate în lipsa autorizației nu este de natură să înlăture răspunderea acestora, față de dispozițiile art. 51 alin. (4) C. pen. Pe de altă parte, în cazul celor două inculpate, tribunalul a apreciat că faptele săvârșite de acestea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni prin raportare la criteriile prevăzute în art. 18 1 alin. (2) C. pen.

În consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., tribunalul a dispus achitarea celor două inculpate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, în baza art. 18 1 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat acestora sancțiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 500 de lei în cazul inculpatei L.N. și 1.000 lei în cazul inculpatei P.M. Dacă în privința inculpatelor P.M. și L.N. tribunalul a apreciat că faptele lor nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nu aceeași este situația în cazul inculpaților A.G.

și P.C. S-a menționat că acești inculpați cunoșteau pe deplin necesitatea obținerii unei autorizații din partea Agenției Naționale de Transplant și consecințele penale ale lipsei acesteia, aspect dovedit de convorbirile telefonice interceptate, dar și de declarațiile lor. Cu toate acestea, inculpații au decis să înceapă activitatea punctului de lucru din București și să încheie contracte de recoltare în lipsa autorizației eliberate de Agenția Națională de Transplant, acceptând consecințele faptelor lor. Având în vedere contribuția ridicată a celor doi inculpați, inculpatul A.G.

fiind cel care a organizat întreaga activitate a punctului de lucru din București, cu sprijinul activ financiar și moral al inculpatului P.C., faptul că acestora, în calitatea de asociați ai societății E., le incumba obținerea autorizației și importanța normei legale încălcate, tribunalul a apreciat că faptele săvârșite de aceștia prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, dispunând condamnarea lor. Prin decizia nr. 348 din 11 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, s-a dispus respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de apelanții-inculpați A.G. și P.C. împotriva sentinței nr. 280 din 6 aprilie 2012 a Tribunalului București, Secția I penală.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, împotriva sentinței nr. 280 din 6 aprilie 2012 a Tribunalului București, Secția I penală. A desființat, în parte, sentința apelată și, rejudecând pe fond, a respins ca neîntemeiată sesizarea din oficiu, întemeiată pe dispozițiile art. 334 C. proc. pen., privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților P.C. și L.N., respectiv din infracțiunea prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută în art. 26 C. pen.

raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în consecință: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul P.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de organe, țesuturi sau celule prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata L.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de organe, țesuturi sau celule prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Curtea de apel, analizând concluziile primei instanțe care au stat la baza schimbării încadrării juridice a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților P.C. și L.N., din infracțiunile prevăzute în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a apreciat că în speță o asemenea schimbare de încadrare juridică nu se impunea. Astfel, având în vedere conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de organe, țesuturi sau celule umane, prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, a reținut că elementul material este prevăzut în două variante alternative, respectiv, „organizarea” sau „efectuarea.” Întrucât din probele dosarului a rezultat că inculpatul P.C.

a fost cel care a finanțat activitatea societății E., la care era asociat cu inculpatul A.G., iar inculpata L.N. în calitate de agent de vânzări a fost cea care a desfășurat activități de promovare a societății, a apreciat că în mod greșit a reținut prima instanță că aceste fapte exced noțiunii de „organizare” prevăzută ca element material al infracțiunii de trafic de organe, țesuturi sau celule umane în textul art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, dispunând astfel schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina celor doi, din forma coautoratului, în forma complicității, considerându-i coautori numai pe inculpații A.G. și P.M.

Având în vedere că, în opinia curții de apel, activitățile celor patru inculpați, fără a fi identice, s-au conjugat de asemenea natură încât au contribuit în mod nemijlocit la realizarea elementului material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de organe, țesuturi sau celule umane, prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, în sensul că se circumscriu noțiunii de organizare, a apreciat că nu se impunea reținerea complicității la săvârșirea acestei infracțiuni, pentru inculpații L.N. și P.C., aceștia, alături de ceilalți doi inculpați, fiind coautori la săvârșirea infracțiunii menționate. Un motiv de apel vizează greșita achitare a inculpaților A.G. și P.M. pentru infracțiunea prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și a inculpaților P.C. și L.N. pentru infracțiunea prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Instanța de control judiciar a subliniat că împărtășește opinia tribunalului, în sensul că ceea ce interzice art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 este comerțul cu organe, țesuturi sau celule, fapt demonstrat, în primul rând, de denumirea infracțiunii, dar și de alin. (2) al articolului. În acest context, profitul interzis de dispozițiile art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 apare ca fiind un profit ilicit legat de activitatea de comercializare a organelor, țesuturilor și celulelor.

Așa cum s-a arătat, în cauza de față nu s-a realizat un astfel de comerț cu sângele ombilical recoltat, care a rămas, în urma prelucrărilor efectuate, în stăpânirea efectivă a celor de la care a fost prelevat sângele, fiind doar depozitat la o bancă de celule acreditată, și doar cei de la care s-a realizat prelevarea sângelui au posibilitatea de a dispune de acesta. Autorizația eliberată de Agenția Națională de Transplant societății E. în luna aprilie 2011 pentru realizarea de import/export de sânge placentar/mostre de sânge din cordonul ombilical a avut în vedere contractele încheiate cu aceeași unitate la care s-a realizat prelucrarea mostrelor prelevate de la martorii audiați în prezentul dosar, cercetările efectuate nerelevând deficiențe în îndeplinirea obligațiilor contractuale de către inculpați.

Așadar, este evident că nu se poate reține că inculpații ar fi traficat sângele placentar recoltat în scopul obținerii unui profit material interzis de dispozițiile art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 sau că organizarea prelevării de celule a fost realizată pentru transplant, ca o consecință imediată și necesară a activității de organizare a prelevării de organe, țesuturi sau celule și ca sursa a profitului ilicit.

Contractele încheiate de societatea E. sunt contracte de recoltare și prelucrare a sângelui din cordonul ombilical și stocare prin criogenizare a celulelor stem și, urmare a acestor contracte, sângele din cordonul ombilical a fost supus prelucrării pentru prelevarea de celule stem de către Hospital M., celulele stem rezultate fiind stocate în cadrul societății V. din Marea Britanie, acesta fiind scopul în care inculpații au acționat și, astfel, profitul obținut este legat de activitatea de prelucrare, de stocare și punerea la dispoziția persoanelor îndreptățite a celulelor stem stocate la cerere, iar nu de un transplant viitor ce se poate sau nu realiza. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, între alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală.

Parchetul a critica hotărârile, între altele, prin prisma cazurilor de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 18 C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu cauza, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: A. Inculpații au fost trimiși în judecată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, reținându-se că în perioada aprilie - septembrie 2010 s-au constituit într-un grup infracțional organizat în vederea prelevării de țesuturi și celule de origine umană pentru transplant, în scopul obținerii unui profit pentru organizatori, pe care ulterior le expediau pentru a fi stocate la o societate din Spania.

S-a reținut că inculpatul A.G., în calitate de director executiv al S. (Banca de Celule Stem) din cadrul societății E., a încheiat mai multe contracte de recoltare și prelucrare a sângelui din cordonul ombilical și stocare prin criogenizare a celulelor stem, substanțele biologice fiind recoltate și, ulterior, expediate în Spania, prin intermediul societății U., deși societatea nu deținea autorizația specială emisă de Agenția Națională de Transplant. Activitatea infracțională derulată de inculpatul A.G. a fost sprijinită de inculpatul P.C., asociat în cadrul societății E., care a finanțat toate activitățile desfășurate, dar și de inculpatele L.N. și P.M., care au încheiat contracte cu părinții de la care s-au recoltat celule și țesuturi și care au transportat kiturile până la unitatea de expediție, deși cunoșteau că societatea nu deține autorizație din partea Agenției Naționale de Transplant.

În drept, faptele au fost încadrate, de acuzare, în dispozițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 158 alin. (1) și art. 159 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Din probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești rezultă că societatea E. a fost înființată în cursul anului 1996, avându-i ca asociați pe inculpații A.G. și P.C., în obiectul de activitate al acesteia fiind incluse, din aprilie 2010, și alte activități referitoare la sănătatea umană.

Astfel cum reține și instanța de fond, la data de 20 aprilie 2010, societatea E., prin intermediul inculpatului A.G., a încheiat cu societatea C. Madrid un acord de colaborare, în baza căruia această din urmă societate asigura serviciile de procesare a celulelor stem recoltate din sângele ombilical în instalațiile autorizate din Hospital M. Madrid, fiind conservate în instalațiile aparținând societății C. sau cele care aparțineau societății V. din Marea Britanie. De asemenea, Ia data de 26 aprilie 2010, între societatea E., reprezentată de inculpatul A.G. și societatea U. s-a încheiat un contract de prestare curierat rapid, pentru transportul substanțelor biologice recoltate de la părinți. Pentru desfășurarea acestor activități trebuia obținut avizul de la Agenția Națională de Transplant astfel că, la data de 7 mai 2010, societatea E. a formulat o cerere în acest sens, care inițial nu a fost aprobată datorită unor lipsuri în documentația depusă.

Deși nu aveau acest aviz, începând cu luna iunie 2010, în cadrul punctului de lucru din București al societății E., și-au desfășurat activitatea și inculpatele P.M. și L.N., fără a cunoaște însă toate datele privind condițiile de desfășurare a activității. Inculpata P.M. avea ca atribuții de serviciu traducerea actelor în limba spaniolă, purtarea de discuții cu persoanele care încheiau contractele, respectiv semnarea contractelor pe perioada în care inculpatul A.G. nu se afla în țară. La rândul său, inculpata L.N. a început colaborarea cu societatea E. la 7 iunie 2010, având ca atribuții distribuirea materialelor publicitare la mai multe spitale.

Din probele administrate rezultă că în perioada 12 iulie - 20 septembrie 2010 au fost încheiate de S. (Banca de Celule Stem) din cadrul societății E. un număr de 28 contracte de recoltare și prelucrare a sângelui din cordonul ombilical și stocare prin criogenizare a celulelor stem, 6 dintre acestea fiind încheiate de inculpata P.M., iar restul de inculpatul A.G. În momentul semnării contractelor, martorilor le era încredințat un kit în care urma să se recolteze sânge din cordonul ombilical, un fragment din cordonul ombilical și o eprubetă cu sângele mamei, kiturile fiind achiziționate de la societatea spaniolă de către inculpatul A.G. din fondurile puse la dispoziție de inculpatul P.C. Materialul biologic recoltat era expediat în Spania prin intermediul societății U., procesate de Centrul Oncologic M., Madrid, fiind ulterior stocate la banca de celule V. din Marea Britanie.

La data de 27 aprilie 2011, urmare a completării documentației, societatea E. a obținut autorizația de import/export sânge din cordonul ombilical, constatându-se existența contractului încheiat de societatea E. cu societatea C., Madrid și M., Madrid, contracte de colaborare care au existat și anterior încheierii celor 28 de contracte. Relevant de reținut este faptul că cererea inițială de obținere a autorizației de la Agenția Națională de Transplant a fost respinsă, printre altele, pentru nedepunerea documentelor de acreditare pentru societatea C. și M. B. În ceea ce privește încadrarea faptelor, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că nu poate fi reținută infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 - inculpații fiind achitați de instanța de fond în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat Ia art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen. - și, ca atare, critica parchetului este nefondată. În opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție, infracțiunea prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003 presupune existența unei asocieri între cel puțin 3 persoane care să acționeze în mod coordonat, o anumită perioadă de timp, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave și care să urmărească, prin întreaga activitate, obținerea direct sau indirect a unui beneficiu financiar sau alt beneficiu material. Asocierea presupune o activitate autonomă de constituire și organizare a unei grupări cu scop infracțional, spre deosebire de pluralitatea ocazională, care implică săvârșirea în comun a unei fapte prevăzute de legea penală, dar nu subsecvent constituirii într-o asociere, ci exclusiv în vederea executării respectivei infracțiuni, actele comune anterioare comiterii faptei constituind acte pregătitoare menite să asigure executarea rezoluției infracționale.

De asemenea, se impune a fi subliniat că cerința privitoare la numărul persoanelor care au constituit asocierea trebuie verificată prealabil celorlalte condiții, lipsa acesteia înlăturând caracterul organizat al grupului În speță, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu este îndeplinită condiția privitoare la numărul persoanelor care au constituit grupul infracțional - în opinia acuzării grupul infracțional a fost constituit din inculpații A.G. și P.C. - situație care exclude examinarea celorlalte cerințe impuse de lege. În atare situație, nu se poate reține nici aderarea și nici sprijinirea grupului infracțional organizat.

C. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că achitarea dispusă de instanța de fond este legală, pentru următoarele considerente: Legea nr. 95/2006 recunoaște valoarea și protecția corpului uman, cuprinzând reglementări clare în ceea ce privește prelevarea și transplantul de organe, țesuturi și celule umane, coordonarea, supravegherea, aprobarea și implementarea oricăror dispoziții privind activitatea de transplant revenind Agenției Naționale de Transplant. Potrivit acestei reglementări există cel puțin trei principii care trebuie avute în vedere, și anume: fiecare persoană are dreptul la respectul corpului său; corpul uman este inviolabil; corpul uman și elementele sale (organe, țesuturi, celule) nu pot face obiectul unui drept patrimonial.

Corpului uman i se aplică principiul nepatrimonialității, același principiu operând și pentru elementele sale chiar separate de corp (organe, țesuturi, celule). Legea nr. 95/2006 statuează că prelevarea și transplantul de organe, țesuturi și celule umane se pot face numai în scop umanitar, având un caracter altruist și nu poate constitui obiectul unor acte și fapte juridice în scopul obținerii unui folos material sau de altă natură. Țesuturile și celulele de origine umană prelevate pot fi utilizate imediat pentru transplant sau - cum este cazul în speța analizată - procesate și depozitate în băncile de țesuturi și celule, acreditate sau agreate de Agenția Națională de Transplant. Transplantul de țesuturi sau celule se efectuează numai de aceste bănci.

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății autorizează asemenea practici, dar le subordonează unor condiții restrictive. Astfel, prelevarea nu este posibilă decât de la o persoană majoră, cu capacitate de exercițiu deplină și cu consimțământul scris, liber, prealabil și expres. Prin urmare, dacă consimțământul nu a fost liber sau a fost dat ulterior prelevării ori a fost viciat, prelevarea va fi viciată, iar fapta va constitui infracțiune (art. 155 din lege). Mai mult, potrivit art. 144 alin. (1) lit. c) din lege, consimțământul poate fi revocat până în ultimul moment. Ceea ce se sancționează prin Legea nr. 95/2006 este efectuarea oricăror activități ilicite de prelevare de organe, țesuturi sau celule umane.

Prelevarea nu va putea fi privită ca fiind licită decât dacă a fost efectuată în vederea unei grefe care are un interes terapeutic pentru primitor. Prin urmare, prelevarea de organe, țesuturi sau celule nu poate avea decât o afectațiune specială, și anume în scop terapeutic, deci nici măcar pentru cercetare științifică. Activitatea de prelevare și transplant de țesuturi și celule umane în scop terapeutic este reglementată în Titlul VI din Legea nr. 95/2006. Infracțiunea prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 constă în organizarea și/sau efectuarea prelevării și/sau transplantului de organe și/sau țesuturi și/sau celule de origine umană, în scopul obținerii unui profit material pentru donator sau organizator.

Obiectul juridic special al infracțiunii îl constituie relațiile sociale referitoare la ocrotirea vieții și sănătății publice, respectiv acele relații sociale periclitate prin prelevarea și transplantul de țesuturi și organe umane contrar prevederilor legii. De asemenea, sunt ocrotite și relațiile sociale privind libertatea referitoare la darea consimțământului în ceea ce privește prelevarea și transplantul de organe. Latura obiectivă a infracțiunii constă în organizarea și/sau efectuarea prelevării ori transplantului de organe și/sau țesuturi și/sau celule de origine umană în scopul obținerii vreunui profit (câștig, foloase).

Este de observat că legea nu definește conceputul de „organizare”, el putând fi înțeles ca o activitate de ademenire sau racolare a unor persoane în scopul efectuării transplantului, identificarea eventualilor cumpărători interesați, toate aceste activități fiind orientate spre un singur scop, și anume obținerea unui profit ilicit, fiind lipsit de relevanță dacă acest scop a fost sau nu atins, fiind suficient ca activitatea ilicită să fie organizată sau efectuată în scopul obținerii unui profit. Sintagma „efectuarea prelevării și/sau transplantului de organe” cuprinsă în norma de incriminare presupune acțiunea făptuitorului de a face, de a efectua prelevări ori transplant în scopul prevăzut de legiuitor.

În fine, urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru sănătate, prin nerespectarea unor proceduri legale referitoare la prelevarea sau transplantul de țesuturi sau organe umane. Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 se săvârșește numai cu intenție calificată, întrucât norma de incriminare face trimitere la scopul urmărit, respectiv acela al obținerii unui profit material pentru donator sau organizator. Sintetizând, apreciem că această infracțiune poate fi reținută numai atunci când ne aflăm în prezența unor activități clandestine de organizare sau efectuare a prelevării de organe, în alte condiții decât cele prevăzute de lege, în scopul obținerii, prin vânzarea organelor, țesuturilor, celulelor de origine umană, a unui profit ilicit.

Revenind la speță, în opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, astfel că soluția de achitare pronunțată de prima instanță și confirmată în apel este legală. Din probele administrate rezultă, fără putință de tăgadă, că părinții - persoanele de la care au fost prelevate celule stem recoltate din sânge din cordonul ombilical - și-au dat consimțământul, semnând contractele de recoltare, prelucrare a sângelui și stocare prin criogenizare a celulelor stem. Potrivit art. 1.1 Capitolul 1 din Contract, obiectul acestuia îl constituie recoltarea, transportul, prelucrare și stocarea în condiții de criogenie a celulelor stem, precum și punerea ulterioară la dispoziția părților, la cerere, a componentelor sângelui de către S. (Banca de Celule Stem).

De asemenea, potrivit art. 4.1 Capitolul IV, S. (Banca de Celule Stem) va asigura transportul sângelui ombilical exclusiv prin societatea U., companie internațională de curierat atestată pentru transport probe biologice. Cât privește stocarea și criogenizarea prevăzută în art. 7.1 al aceluiași contract, rezultă că celulele stem stocate și criogenizate de S. (Banca de Celule Stem), precum și celulele stem față de care părinții au depus declarație de stocare, cu toate că nu îndeplineau toate criteriile de calificare, sunt proprietatea titularului (părinți/copil) și vor fi stocate în condiții de criogenie în recipiente adecvate care nu sunt proprietatea titularului și care corespund standardelor în vigoare.

Cât privește condițiile de plată, acestea sunt prevăzute în Anexa I a Contractului și privesc exclusiv cheltuielile aferente operațiunilor prevăzute în cuprinsul contractului. Relevantă, sub acest aspect, este dispoziția cuprinsă în art. 8.1. alin. (2) din Contract, potrivit cu care, „în cazul necalificării sângelui pentru a fi stocat în condiții de criogenie, se returnează integral sumele achitate, cu excepția kitului de recoltare, în termen de 30 de zile de la data constatării necalificării.” În atare condiții, din nicio probă administrată nu rezultă că activitatea desfășurată de inculpați în cadrul societății E. ar fi avut ca scop organizarea prelevării celulelor stem în scopul obținerii vreunui profit, a unui folos ilicit din vânzarea acestora, pentru donator sau organizator.

Contractele au fost încheiate în interesul părinților, care puteau intra oricând în posesia celulelor stem conservate și depuse la instituțiile autorizate din Hospital M., respectiv societatea V. din Marea Britanie. D. Singura infracțiune ce poate fi reținută în sarcina inculpaților - astfel cum au reținut și instanțele anterioare - este cea prevăzută în art. 159 din Legea nr. 95/2006 pentru perioada anterioară obținerii de către societatea E. a autorizației de la Agenția Națională de Transplant. Potrivit normei de incriminare, fapta constă în introducerea sau scoaterea din țară de organe, țesuturi sau celule de origine umană fără autorizația specială emisă de Agenția Națională de Transplant.

În cauza dedusă judecății, această autorizație a fost obținută de societatea E. doar la data de 27 aprilie 2011. Toate contractele au fost încheiate în aceleași condiții și prin intermediul acelorași societăți avute în vedere de Agenția Națională de Transplant care a dat autorizația de import/export de sânge din cordonul ombilical. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală împotriva deciziei nr. 348 din 11 decembrie 2012 a Curții de Apel București, Secția I penală.

Notă: Potrivit Legii nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 18 C. proc. pen. se abrogă.