ÎCCJ, decizie (scj.ro #223204)

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 din Codul de procedură penală. Organizarea sau efectuarea prelevării de organe, țesuturi ori celule de origine umană pentru transplant. Tipicitate

[1]

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Legea privind reforma în domeniul sănătății

Indice alfabetic:

-  drept procesual penal

- recurs în casație

-  drept penal

- organizarea sau efectuarea prelevării de organe, țesuturi ori celule de origine umană pentru transplant

Legea nr. 95/2006

, art. 157, alin. (1)

Procedurile de prelevare de material genetic de la diverse paciente, utilizarea acestuia la crearea de embrioni și implantarea lor altor beneficiare, fără consimțământul pacientelor sau al beneficiarelor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.

Analiza condițiilor de tipicitate ale infracțiunii din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală, în cadrul unui recurs în casație în care s-a invocat greșita încetare a procesului penal, indicându-se ca temei art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală, este posibilă numai dacă se justifică achitarea recurenților sub motivul neîntrunirii elementelor de tipicitate ale infracțiunii.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 308/RC din 24 mai 2023

Prin sentința penală nr. 483/P.I. din 28.07.2021, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/30/2017, printre altele, s-au hotărât următoarele:

I. În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A.  la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de organizarea sau efectuarea prelevării de organe, țesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obținerii unui folos material pentru donator sau organizator, prevăzute de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 5 C. pen.

II. În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de organizarea sau efectuarea prelevării de organe, țesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obținerii unui folos material pentru donator sau organizator prevăzute de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 5 C. pen.

III. În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de organizarea sau efectuarea prelevării de organe, țesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obținerii unui folos material pentru donator sau organizator, prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, printre alții, inculpații A., B. și C.

A fost desființată, în parte, sentința apelată și rejudecând:

I. În temeiul art. 396 alin. (1) și (6), rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și la art. 153, cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de organizare sau efectuarea prelevării de organe, țesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obținerii unui folos material pentru donator sau organizator, prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 5 C. pen.

II. În temeiul art. 396 alin. (1) și (6), rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și la art. 153, cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de organizare sau efectuarea prelevării de organe, țesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obținerii unui folos material pentru donator sau organizator, prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 5 C. pen.

III. În temeiul art. 396 alin. (1) și (6), rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și la art. 153, cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de organizare sau efectuarea prelevării de organe, țesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obținerii unui folos material pentru donator sau organizator, prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs în casație inculpații C. și A., la data de 13.12.2022, precum și inculpata B., la data de 21.12.2022.

Recurenții C. și A. și-au întemeiat cererea de recurs în casație, formulată prin intermediul avocatului împuternicit special în acest sens, pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal).

Pe fondul căii extraordinare de atac, aceștia au solicitat, în esență, admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei soluții de achitare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., cu consecința lăsării nesoluționate a laturii civile, conform art. 25 alin. (5) C. proc. pen.

Invocând cazul de casare menționat anterior, cei doi recurenți au precizat că nu critică împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, ci exclusiv temeiul legal reținut de instanța de apel ca impediment al continuării exercitării acțiunii penale.

Astfel, aceștia au arătat că, în fața instanței de apel, au solicitat continuarea procesului penal, în vederea pronunțării unei soluții de achitare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, menționând, totodată, că, potrivit jurisprudenței Î.C.C.J. și CCR, exercitarea recursului în casație, întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., poate viza o soluție de achitare.

Prin motivele de recurs în casație formulate, recurenții A. și C. au înțeles să supună verificării instanței de recurs în casație lipsa de corespondență dintre starea de fapt, astfel cum a fost reținută în decizia recurată, cu norma de drept aplicabilă, menționând că examenul de legalitate urmează a fi demarat de la analiza textului legal ce incriminează fapta penală în art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006. În acest sens, au arătat că legiuitorul a înțeles să incrimineze „organizarea sau efectuarea prelevării de organe, țesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obținerii unui folos material pentru donator sau organizator”.

Cu privire la întrunirea condițiilor de tipicitate ale acestei infracțiuni, recurenții au menționat că, în cuprinsul deciziei recurate, instanța de apel face referiri exprese, începând cu fila 128, prilej cu care sintetizează cele trei paliere ale acuzației aduse, pentru ca, mai apoi, acuzațiile din primul palier, constând în „organizarea de activități ilegale de prelevare și transplant de celule umane (ovocite) utilizate pentru fertilizarea in vitro cu mamă purtătoare” să fie înlăturate.

Recurenții au susținut că starea de fapt reținută și care urmează a fi analizată prin prisma corespondenței cu dreptul aplicabil este cea referitoare la:

O primă critică de nelegalitate susținută de recurenții A. și C. vizează maniera de ansamblu în care instanța de apel a procedat la reținerea unei unice condiții de tipicitate, prin includerea în verbum regens „organizare” a tuturor activităților desfășurate în cadrul departamentului de fertilizare in vitro din cadrul S.C. F. S.A.

Astfel, au arătat că o primă condiție de tipicitate, potrivit textului de incriminare mai sus menționat, potrivit voinței legiuitorului, referitoare la latura obiectivă a infracțiunii, o constituie organizarea.

Analizând, însă, și cealaltă alternativă, constând în efectuarea prelevării, rezultă că intră sub incidența normei sancționatoare, atât activitățile ce țin de natura preparatorie cu privire la activitățile în materia organelor, țesuturilor ori celulelor de origine umană (cu titlu de exemplu: stabilirea locațiilor, a dotărilor, a personalului, etc.), cât și activitatea ulterioară acestor demersuri, respectiv efectuarea prelevării.

Recurenții au susținut că, modul în care este redactat textul legal nu poate duce la o absorbție naturală a celor două activități avute în vedere. Organizatorul unor activități în materia prelevării de organe, țesuturi și celule de origine umană, în condițiile întrunirii și a celorlalte condiții de tipicitate, va răspunde penal indiferent dacă a efectuat sau nu acte de prelevare. În același sens, în ipoteza în care au avut loc, în mod efectiv, activități de efectuare a prelevării, autorii vor răspunde pentru aceasta din urmă activitate materială și nicidecum pentru organizarea ei.

S-a mai arătat că din lecturarea ansamblului motivării instanței de apel se desprinde ideea că au fost reținute elemente de tipicitate obiectivă, constând în „organizarea de activități de prelevare, respectiv de transplant”, în acest sens, fiind și ultimul alineat din decizia recurată din cuprinsul căruia se reține că elementele materiale descrise se circumscriu noțiunii de „organizare”.

Cu privire la componenta obiectivă a infracțiunii privind desfășurarea unor acțiuni de organizare a activităților de prelevare de celule umane, utilizate pentru fertilizarea in vitro cu ovocite prelevate de la diferite femei racolate de către inculpați, cărora li s-au achitat sume de bani, s-a arătat în cuprinsul cererii de recurs în casație că, potrivit instanței de apel, activitatea infracțională aferentă acestui palier, scopul obținerii unui folos material pentru donator a fost dovedit, donatoarele de ovocite fiind recompensate cu suma de 300 euro pentru fiecare prelevare de material genetic.

Recurenții A. și C. au susținut că pentru a constitui infracțiune, organizarea sau efectuarea prelevării de organe, țesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, e subsumată unui scop urmărit, respectiv cel al obținerii unui folos material pentru donator sau organizator. În cauză, s-a apreciat întrunită această condiție de tipicitate la organizator, prin prisma încasării unor sume de bani de la cele două donatoare, însă, în opinia recurenților, în această manieră se adaugă la lege, respectiv se sancționează un organizator care nu a urmărit pentru sine niciun scop, cu atât mai puțin, cel al obținerii unui folos material.

Au considerat recurenții că, deși examenul de legalitate, sub aspectul laturii subiective, nu poate fi efectuat în recurs în casație, sub aspectul întrunirii condițiilor de tipicitate cu privire la scopul urmărit, acest examen poate fi primit. Au arătat, prin urmare, că intenția directă ce caracterizează poziția autorului atunci când se instituie această cerință a urmăririi unui scop trebuie să vizeze propriile interese și nicidecum ale altuia.

Prin urmare, recurenții au susținut că, din modalitatea în care a fost reținută starea de fapt, instanța de apel (adăugând la lege) a constatat că sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, prin achitarea unor sume de bani către donatoare, deoarece acestea din urma au realizat un folos material.

Cu privire la acțiunile de organizare de activități de transplant de celule umane (ovocite) prelevate în mod legal de la paciente ale clinicii și utilizarea frauduloasă a materialului genetic prelevat în procedurile de fertilizare in vitro ale altor femei, s-a arătat în cuprinsul cererii de recurs în casație că, în speță, au fost reținute pentru perioada decembrie 2010 - septembrie 2011, 12 cazuri de implantare de embrioni creați cu ovocite prelevate de la alte paciente, fără consimțământul beneficiarelor.

Recurenții au criticat, cu privire la acest palier al acuzațiilor, faptul că instanța de apel a constatat, pentru început, caracterul legal al prelevării de celule, ajungând, mai apoi, la concluzia că utilizarea frauduloasă a materialului genetic se circumscrie ilicitului penal.

Pornind de la condițiile de tipicitate ale infracțiunii prev. de 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, care poate fi săvârșită prin organizarea, respectiv efectuarea prelevării, recurenții au susținut că sintagma reținută de instanță, constând în „utilizarea frauduloasă a materialului genetic” nu se regăsește în cuprinsul textului legal invocat, instanța de apel adăugând la lege și în acest caz.

O altă critică de nelegalitate adusă hotărârii pronunțate în calea ordinară de atac a vizat reținerea beneficiului obținut de inculpați care, potrivit instanței de apel, reprezintă contravaloarea procedurilor de fertilizare in vitro, efectuate în condiții de nelegalitate.

Recurenții au susținut că nu orice venit reprezintă folos material în sensul legii penale și, cu atât mai puțin, în cadrul unei clinici private, costurile procedurilor medicale achitate de pacienți, cu întocmirea și respectarea tuturor condițiilor de fond și formă impuse de lege, care nu pot fi încadrate în aceasta categorie.

Au mai menționat că dificultatea în a aprecia asupra concordanței stării de fapt cu norma de drept aplicabilă în prezenta cauză pornește de la reglementarea precară, ce nu le poate fi imputată, iar din perspectiva celei mai grave forme de răspundere juridică - răspunderea de drept penal, este necesar a fi pus în practică principiul legalității incriminării, așa încât, în afara unor prevederi exprese, care să prescrie sau să interzică anumite conduite, această formă de răspundere trebuie să fie inoperantă.

Recurenții au invocat faptul că unei persoane nu i se poate imputa încălcarea standardului obiectiv prin constatarea neîndeplinirii de către aceasta a unor prescripții implicite, nedeterminabile la nivel normativ, iar comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege, neputând fi dedus din raționamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice (Î.C.C.J. - decizia nr. 579/RC/2021, decizia nr. 78/RC/2015, CCR - decizia nr. 405/2016).

Examinând recursurile în casație formulate de inculpații C. și A., prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct.8 C. proc. pen. și în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 157 alin. (1) din Lege nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi organizarea sau efectuarea prelevării de organe, țesuturi ori celule de origine umană pentru transplant în scopul obținerii unui folos material pentru donator sau organizator.

Elementul material al laturii obiective constă în acțiuni de organizare și/sau efectuare prelevări de țesuturi sau celule de origine umană, condiționate a fi realizate pentru transplant și în scopul obținerii unui folos material pentru donator sau organizator.

Conform art. 142 lit. u) din Legea nr. 95/2006, transplantul este acea activitate medicală prin care, în scop terapeutic, în organismul unui pacient, denumit (...) primitor, este implantat sau grefat un organ, țesut ori o celulă prelevat/prelevată de la o altă persoană, numită donator. Reglementările (...) se adresează inclusiv tehnicilor de fertilizare in vitro.

În speță, Curtea de Apel Timișoara, Secția penală, respingând criticile inculpaților C. și A. a reținut existența infracțiunii prevăzute de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, atât în modalitatea organizării de activități de prelevare de celule umane utilizate pentru fertilizarea in vitro cu ovocite prelevate de la diferite femei cărora li s-au achitat de către inculpați sume de bani pentru donarea de ovocite ce au fost folosite ulterior în proceduri de fertilizare in vitro pentru alte femei, cât și în modalitatea organizării de activități de transplant de celule umane (ovocite) prelevate în mod legal de la paciente ale clinicii și utilizarea frauduloasă a materialului genetic prelevat, în procedurile de fertilizare in vitro ale altor femei.

Referitor la prima modalitate de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 - organizarea de prelevare de ovocite cu scopul obținerii unui folos pentru donator, instanța de apel a reținut sub aspectul situației de fapt că inculpații au efectuat acte de prelevare de ovocite de la numitele I. și Î. (aceste acte fiind evidențiate în registrele informatice ale clinicii și în lista de donatoare/primitoare întocmită de către inculpata H.), activități ce s-au realizat în schimbul unor sume de bani primite de cele două donatoare (martore în cauză, care au declarat că au „donat” ovule către clinica F., fiind remunerate cu suma de 300 euro pentru fiecare prelevare de ovocite, banii fiind înmânați într-un birou din cadrul clinicii F., în prezența inculpaților B., C. și A., în cazul martorei I., sau de către inculpata C., în cazul martorei Î.), astfel cum s-a reținut în decizia recurată.

Cu privire la acest palier al acuzațiilor, prin recursul în casație formulat s-a susținut, în esență, că fapta nu este tipică, deoarece folosul material a fost obținut de către cele două donatoare, iar nu de către inculpați.

Înalta Curte constată că această critică este nefondată, întrucât întrunirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 este condiționată de scopul obținerii unui folos material pentru donator sau organizator. Astfel, prin utilizarea conjuncției sau textul de incriminare nu condiționează angajarea răspunderii penale a organizatorului de obținerea unui folos material de către acesta, folosul material putând fi obținut fie de donator, fie de organizator, fie de către ambii.

Deopotrivă, prin aceeași critică recurenții încearcă să acrediteze ideea că în absența realizării unui folos material nu pot fi subiecții activi ai infracțiunii. Or, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 157 alin. (1) din legea specială menționată, subiectul activ poate fi orice persoană care organizează și/sau efectuează prelevări de țesuturi sau celule de origine umană, în condițiile îndeplinirii și a celorlalte elemente de tipicitate prevăzute de norma de incriminare.

Faptele donatoarelor de ovocite este incriminată distinct de dispozițiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora fapta persoanei de a dona organe, țesuturi sau celule de origine umană, în scopul obținerii de foloase materiale, pentru sine ori pentru altul, constituie infracțiune, și exced obiectului prezentei cauze.

Cu privire la a doua modalitate alternativă de comitere a infracțiunii - organizarea de activități ilegale de transplant de celule umane (ovocite) prelevate în mod legal de la paciente ale clinicii și utilizarea frauduloasă a materialului genetic prelevat, în procedurile de fertilizare in vitro ale altor femei, Curtea de Apel Timișoara a reținut, în fapt, 16 acte materiale de prelevare de celule (ovocite) de la paciente care nu și-au dat consimțământul pentru donarea acestora către alte persoane, realizate în perioada decembrie 2010-septembrie 2011.

Cu privire la acest palier al acuzațiilor, recurenții s-au apărat arătând că „utilizarea frauduloasă a materialului genetic” nu se regăsește în cuprinsul normei de incriminare.

Înalta Curte constată că toate aceste proceduri de prelevare de material genetic de la diverse paciente, utilizarea acestuia la crearea de embrioni și implantarea lor altor beneficiare, fără consimțământul pacientelor sau al beneficiarelor, astfel cum au fost reținute de instanța de apel, realizate de echipa medicală a clinicii S.C. F. S.A. din care făceau parte și recurenții C. și A., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, întrucât aceste activități se circumscriu elementului material constând în organizare și/sau efectuare prelevări de țesuturi sau celule de origine umană, acțiuni secondate de obținerea unor foloase materiale care, așa cum a reținut Curtea de Apel Timișoara, constau în contravaloarea procedurilor de fertilizare in vitro efectuate în condiții de nelegalitate.

În legătură cu scopul obținerii unui folos material pentru organizator, se mai notează că instanța de apel a reținut că, procedurile de fertilizare in vitro realizate fie fără consimțământul donatoarei de ovocite, fie fără acordul beneficiarei transplantului au produs anumite venituri atât inculpatei S.C. F. S.A., cât și celorlalți inculpați, ce aveau calitatea de administrator al clinicii, angajat al acesteia sau medic colaborator, venituri ce nu ar fi fost realizate dacă procedura de fertilizare in vitro s-ar fi desfășurat conform dispozițiilor legale, căci, în lipsa acordului unei paciente pentru donarea de ovocite sau a consimțământului pentru implantarea unor embrioni formați cu ovocite donate, procedurile de fertilizare in vitro nu s-ar mai fi realizat.

În concluzie, situația de fapt stabilită de instanța de apel și redată mai sus reține elementele de tipicitate prevăzute de lege pentru infracțiunea de la art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, astfel încât criticile recurenților C. și A., enunțate în susținerea cererii de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., sunt nefondate.

Cazul de casare prev. de art. 438 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură penală ar fi avut incidență, în contextul particular al cauzei, numai dacă devenea aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. 1 pct. 7 din Codul de procedură penală, în raport de infracțiunea incriminată de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Altfel spus, numai dacă se justifica achitarea recurenților sub motivul neîntrunirii elementelor de tipicitate ale infracțiunii, atunci s-ar fi impus desființarea soluției de încetare a procesului penal, dispusă în cauză pentru împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale.

[1]

În același sens al reținerii în mod cumulativ a cazurilor de casare prevăzute în art. 438 pct. 7 și 8 din Codul de procedură penală a se vedea următoarele decizii ale Secției Penale din Cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție: Decizia nr. 431/RC din 14.10.2021, Decizia nr. 534/RC din 23.11.2021 și Decizia nr. 174/RC din 15.05.2019, Decizia nr. 399/RC din 21.06.2023, Decizia nr. 81/RC din 13.02.2024, Decizia nr. 167/RC din 20.03.2024, Decizia nr. 388/RC din 18.06.2024, Decizia nr. 189/RC din 26.03.2024.