ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3021/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3021/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

280 din 6 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în

dosarul nr. 25448/3/2011, s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului A.G.,

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional

organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a

fost achitat inculpatul A.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de

organe, țesuturi sau celule prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 159 din

Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 – art. 76 C.

pen., a fost condamnat inculpatul A.G., la pedeapsa de 3 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de scoatere din țară de organe, țesuturi sau

celule fără autorizația specială emisă de A.N.T.

În baza art. 71 C.

pen., i-a fost interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen., raportat la art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei

principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni ce

se va calcula cu începere de la data rămânerii definitive a sentinței de fond.

I s-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., referitoare la revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei în ipoteza săvârșirii unei noi

infracțiuni în interiorul termenului de încercare.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a

fost achitat inculpatul P.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a

fost achitat inculpatul P.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

complicitate la trafic de organe, țesuturi sau celule prevăzute de art. 26 C.

pen., raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 C.

pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C., la

pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate

la scoaterea din țară de organe, țesuturi sau celule fără autorizația specială

emisă de A.N.T.

În baza art. 71 C.

pen., i-a fost interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen., raportat la art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei

principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni ce

se va calcula cu începere de la data rămânerii definitive a sentinței de fond.

I s-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., referitoare la revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei în ipoteza săvârșirii unei noi

infracțiuni în interiorul termenului de încercare.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a

fost achitată inculpata L.N.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

constituire a unui grup infracțional organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a

fost achitată inculpata L.N.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

complicitate la trafic de organe, țesuturi sau celule prevăzute de art. 26 C.

pen., raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b¹) C. proc.

pen., a fost achitată inculpata L.N.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

complicitate la scoaterea din țară de organe, țesuturi sau celule fără

autorizația specială emisă de A.N.T. prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art.

159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 18¹

alin. (3) C. pen., raportat la art. 91 lit. c) C. pen., i s-a aplicat

inculpatei sancțiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 500 de

lei.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a

fost achitată inculpata P.M.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

constituire a unui grup infracțional organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a

fost achitată inculpata P.M.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic

de organe, țesuturi sau celule prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b¹) C. proc.

pen., a fost achitată inculpata P.M.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

complicitate la scoaterea din țară de organe, țesuturi sau celule fără

autorizația specială emisă de A.N.T. prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art.

159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 18¹

alin. (3) C. pen., raportat la art. 91 lit. c) C. pen., i s-a aplicat

inculpatei sancțiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 de

lei.

S-a luat act că

partea civilă D.V., a renunțat la constituirea de parte civilă în cauză.

În baza art. 109 alin.

(4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul A.G. a bunurilor

ridicate cu ocazia percheziției efectuate la adresa din complexul rezidențial L.L.,

bunuri ce nu au legătură cu soluționarea prezentei cauze.

În baza art. 191 alin.

(1) – (2) C. proc. pen., art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen., au

fost obligați inculpații A.G. și P.C. la plata sumei de 2.000 de lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatele P.M.G. și L.N.L. la

plata sumei de 1.000 lei fiecare cu același titlu.

În baza art. 192 alin.

(3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Societatea

SC E. SRL a fost înființată în cursul anului 1996, având ca asociați pe

inculpații A.G. și P.C., iar în cursul lunii aprilie 2010 obiectul de

activitate al societății a fost completat cu codul CAEN 8690, alte activități

referitoare la sănătatea umană. Societatea a dobândit și un nou punct de lucru

situat în București, str. Părintele Galeriu, hotărându-se ca activitățile

acestui punct de lucru să se desfășoare sub denumirea de S.S.

La 20

aprilie 2010, SC E. SRL, prin inculpatul A.G., a încheiat cu societatea C.B. S.L.,

cu sediul în Madrid, Spania (societate acreditată pentru desfășurarea de

activități de bancă de celule din luna decembrie 2009), un acord de colaborare,

societatea C.B. S.L. urmând a asigura servicii de procesare a celulelor stem recoltate

din sânge din cordon ombilical în instalațiile autorizate din H.A.I., acestea

urmând a fi conservate în instalațiile aparținând C.B. S.L. sau, după caz, cele

aparținând V.S. din Marea Britanie.

La data

de 26 aprilie 2010, a fost încheiat între SC E. SRL, reprezentantă prin

inculpatul A.G., în calitate de director executiv, și U.P.S.R. SRL un contract

de prestare de curierat rapid, pentru transportul de substanțe biologice,

categoria B, valabil pentru o durată de un an.

La data

de 07 mai 2010, SC E. SRL a depus o cerere adresată A.N.T. pentru autorizarea

efectuării de import/export de sânge din cordonul ombilical, cerere ce nu a

fost aprobată datorită unor deficiențe în documentația depusă de societate

(diferențele existente cu privire la denumirea societății, SC S.S.E. SRL sau SC

E. SRL; lipsa dovezii punctului de lucru din Str. Părintele Galeriu; expirarea

certificatului pentru operatorul aerian F.S.; nedepunerea documentelor de

acreditare pentru C.B. S.L. și M.A.I.).

Începând

cu luna iunie 2010, în cadrul punctului de lucru din București al societății SC

E. SRL și-au desfășurat activitatea și inculpatele P.M.G. și L.N.L.

Din

actele dosarului a rezultat că inculpata P.M.G. și-a început activitatea, la

data de 01 iunie 2010, având ca atribuții de serviciu traducerea din limba

spaniolă a documentației referitoare la folosirea kitului de recoltare a

celulelor stem, purtarea de discuții cu persoanele care încheiau contractele,

semnarea de contracte pe perioada în care inculpatul A.G. nu se afla în România.

Inculpata

L.N.L. a început colaborarea cu SC E. SRL la data de 07 iunie 2010, lucrând part

time, aceasta având ca atribuții distribuirea de materiale publicitare la mai

multe spitale din București. Inculpata L.N.L. a asistat și la încheierea

contractului cu martora P.M.A., fără a contribui însă la încheierea acestuia,

aspect confirmat de declarația martorei. La data de 24 august 2010, împreună cu

inculpata P.M.G., aceasta a procedat și la preluarea și predarea către SC U.P.S.R.

SRL pentru expedierea către C.B. S.L. a trei kituri în care se aflau sânge din

cordonul ombilical, un fragment din cordonul ombilical și o eprubetă cu sângele

mamei.

Potrivit

actelor aflate în volumul III din dosarul de urmărire penală, în perioada 12

iulie - 20 septembrie 2010, au fost încheiate de S.S.E. Banca de Celule Stem un

număr de 28 de contracte de recoltare și prelucrare a sângelui din cordonul

ombilical și stocare prin criogenizare a celulelor stem, 6 dintre acestea fiind

încheiate de inculpata P.M.G., iar restul de inculpatul A.G. În momentul

semnării contractelor, martorelor le era încredințat un kit în care urma să se

recolteze sânge din cordonul ombilical, un fragment din cordonul ombilical și o

eprubetă cu sângele mamei, kiturile fiind achiziționate de la societatea spaniolă

de către inculpatul A.G. din fondurile puse la dispoziție de inculpatul P.C.

În cazul

a 16 contracte dintre cele menționate s-a realizat efectiv și recoltarea

sângelui ombilical și a unei mostre de țesut ombilical, de către medicii care

au asistat la naștere, după cum rezultă din actele aflate la dosar și din

declarațiile persoanelor care au încheiat contractele. Au avut loc recoltări în

cazul numitelor S.F. la 15 septembrie 2010, P.R. la 13 septembrie 2010, P.M.A. la

24 august 2010, D.N. la 27 iulie 2010, N.C. la 18 august 2010, A.R.I. la 25

august 2010, A.M.I. la 12 septembrie 2010, R.M.E. la 10 septembrie 2010, P.E. la

09 septembrie 2010, O.M.A. la 24 august 2010, D.D. la 24 august 2010,

A.E. la 12 august 2010

, S.M. la 24 august 2010, G.T. la 24 august 2010, G.M. la

12 august 2010 și B.D.A. la 10 septembrie 2010.

Materialul

biologic recoltat a fost expediat în Spania prin intermediul U.P.S.R. SRL,

aspect confirmat de adresa emisă de această societate, dar și din declarațiile

inculpaților. Prima expediere a avut loc la data de 28 iulie 2010, ultima

dintre acestea având loc în cursul lunii septembrie 2010.

Astfel,

cum rezultă din certificatele de procesare și de stocare depuse la dosar, dar

și din declarațiile martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești,

probele recoltate au fost procesate de către Centrul Oncologic M.A.I., Madrid,

Spania (unitate acreditată începând cu luna iulie 2009) fiind ulterior stocate

la banca de celule V.C., Marea Britanie (unitate, de asemenea, acreditată).

Societatea

SC E. SRL a obținut autorizație de import/export sânge din cordonul ombilical

la data de 27 aprilie 2011, fiind important de menționat faptul că această

autorizație s-a eliberat având în vedere contractul încheiat de societate cu C.B.

S.L., Madrid, Spania, și M.A.I., Madrid, Spania, aceleași unități la care a

avut loc activitatea de prelucrare a sângelui recoltat și în cazul contractelor

încheiate în perioada iulie - septembrie 2010 și care au eliberat certificatele

de procesare depuse la dosar.

Cu privire la

încadrarea juridică a faptelor instanța de fond a reținut, în esență, că pentru

infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nu sunt

întrunite elementele constitutive, dispunându-se achitarea inculpaților în

temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen.

Asocierea

inculpaților A.G. și P.C. în cadrul SC E. SRL, societate înființată în cursul

anului 1996, nu a avut drept scop săvârșirea de infracțiuni.

De asemenea, nici

înființarea punctului de lucru din București, str. Părintele Galeriu sau luarea

hotărârii ca acest punct de lucru să funcționeze sub denumirea de S.S.E. Banca de

Celule Stem, nu are conotații penale.

Pe de altă parte nici

activitatea reținută în sarcina inculpatelor L.N. și P.M., nu poate fi

circumscrisă unei activități de constituire a unui grup infracțional organizat.

Reproșarea acestora că societatea unde au fost angajate nu a deținut

autorizație de import/export și continuarea raporturilor de muncă în aceste

condiții nu echivalează cu o asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni

grave.

În ceea ce privește

infracțiunea prevăzută de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 instanța de

fond a apreciat, în esență, că această infracțiune poate fi reținută doar în

condițiile în care prin organizarea sau efectuarea preluării de organe sau a

celulelor umane pentru transplant se urmărește obținerea unui profit ilicit.

Pe de altă parte,

transplantul trebuie să fie realizat imediat prelevării organului, aspect care

nu poate fi reținut în cauză, celule stem fiind prelevate pentru o eventuală utilizare

a acestora doar atunci când donatorii ar solicita acest lucru.

În opinia instanței

de fond legea interzice comerțul cu organe, astfel că activitatea desfășurată

de inculpați în cadrul SC E. SRL nu poate intra, din această perspectivă, sub

influența legii penale.

S-a mai reținut că a

considera activitatea inculpaților ca fiind infracțiune, circumscrisă dispoziției

art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 și a accepta interpretarea dată

acestui text de către Parchet ar duce la concluzia că toate societățile

comerciale implicate în astfel de operațiuni, potrivit datelor A.N.T. există 12

societăți cu un obiect de activitate similar care percep taxe pentru serviciile

oferite, săvârșesc infracțiunea de trafic de organe, concluzia fiind însă

absurdă în condițiile în care chiar autoritățile statului autorizează acest tip

de activitate.

În ceea ce privește

forma de participație a inculpaților la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

159 din Legea nr. 95/2006, Tribunalul a apreciat că autoratul poate fi reținut

doar în sarcina inculpatului A.G., acesta fiind persoana care a organizat

scoaterea din țară a sângelui ombilical recoltat în calitatea sa de director

executiv al SC E. SRL prin semnarea contractului de

prestare

de curierat rapid, pentru transportul de substanțe biologice, cu

U.P.S.R. SRL, societatea ce a realizat material transportul

celulelor din România. În cazul celorlalți inculpați, care prin activitățile

desfășurate, finanțare în cazul inculpatului P.C., încheierea contractelor în

cazul inculpatei P.M.G. și promovarea activității societății în cazul

inculpatei L.N.M. și predarea unor colete societății de transport, au sprijinit

scoaterea din țară a sângelui recoltat în lipsa unei autorizații speciale,

Tribunalul a apreciat că nu se poate reține forma autoratului, ci doar cea a

complicității la infracțiunea menționată, dispunând schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat

la art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a mai arătat că

deși în cauza de față s-ar fi putut pune problema răspunderii penale a

persoanei juridice, având în vedere că activitatea de export în lipsa unei

autorizații speciale a fost efectuată de SC E. SRL, în realizarea obiectului de

activitate, trebuie menționat că, potrivit art. 19¹ alin. (2) C. pen.,

eventuala răspundere a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanelor

fizice care au contribuit, în orice mod, la săvârșirea aceleiași infracțiuni.

În privința

inculpatelor L.N.L. și P.M.G., Tribunalul a considerat că acestea au sprijinit

prin activitățile desfășurate, astfel cum au fost descrise mai sus, inclusiv

prin predarea unor kit-uri de recoltare către U.P.S.R. SRL scoaterea din țară a

sângelui placentar în lipsa unei autorizații eliberate de A.N.T. Promovarea

firmei și încheierea de contracte cu părinții sunt acte care au ajutat la

scoaterea din țară a materialului biologic recoltat, fiind acte de complicitate

în sensul art. 26 C. pen.

De asemenea,

Tribunalul a reținut că, astfel cum rezultă și din declarația inculpatei L.N.L.,

aceasta a acționat cu intenție indirectă în săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006. Inculpata a

precizat că bănuia că firma nu posedă autorizația eliberată de A.N.T., dar că

nu a adresat nicio întrebare în legătură cu acest aspect celor doi asociați ai

firmei și că, în ciuda acestei bănuieli, a comunicat secretarei directorului

Spitalului Giulești că societatea deține autorizația eliberată de A.N.T., în

același sens fiind și convorbirea din data de 15 septembrie 2010 purtată de L.N.L.

cu inculpata P.M.G. Or, acest mod de a acționa este specific intenției

indirecte, inculpata dându-și seama de consecințele potențial periculoase ale

faptelor sale și nefăcând nimic pentru preîntâmpinarea acestui rezultat.

Declarațiile

inculpatei P.M.G., coroborate cu procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate

în prezentul dosar confirmă și în cazul acesteia cunoașterea lipsei

autorizației de import/export pentru sânge placentar.

S-a menționat că

pretinsa necunoaștere de către inculpate a caracterului penal al activității

desfășurate în lipsa autorizației nu este de natură să înlăture răspunderea

acestora față de dispozițiile art. 51 alin. (4) C. pen.

Pe de altă parte, în

cazul celor două inculpate, Tribunalul a apreciat că faptele săvârșite de

acestea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni prin raportare

la criteriile prevăzute de art. 18¹ alin. (2) C. pen. Tribunalul a avut în

vedere lipsa de antecedente penale a celor două inculpate, atitudinea sinceră a

acestora, împrejurările în care acestea au ajuns să săvârșească faptele

reținute în sarcina lor. Astfel, s-a arătat că inculpatele au fost angajate în

cadrul societății SC E. SRL începând cu luna iunie 2010, primind un salariu de

360 de lei în cazul inculpatei L.N.L., pentru un program de lucru de 4 ore

zilnic, și 540 de lei în cazul inculpatei P.M.G., activitatea desfășurată de

acestea nepresupunând cunoașterea în detaliu a normelor legale aplicabile.

Într-adevăr, inculpatele au continuat să își desfășoare activitatea și după

momentul în care au aflat că societatea nu funcționa în deplină legalitate, dar

nu poate fi ignorat faptul că nu intra în atribuțiile acestora obținerea

autorizației și că refuzul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu ar fi dus la

pierderea locului de muncă, într-o situație economică nefavorabilă. S-a

apreciat că importantă pentru aprecierea pericolului social al faptelor

reținute în sarcina inculpatelor este și contribuția redusă pe care acestea au

avut-o la săvârșirea infracțiunii și faptul că, în concret, interesele

persoanelor de la care a avut loc recoltarea de sânge din cordonul ombilical nu

au fost vătămate prin scoaterea acestuia din țară fără autorizație specială

emisă de A.N.T.

În consecință, în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b¹)

C. proc. pen., Tribunalul a dispus achitarea celor două inculpate pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din

Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în baza art. 18¹

alin. (3) C. pen., raportat la art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat acestora

sancțiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 500 de lei în cazul

inculpatei L.N.L. și 1.000 lei în cazul inculpatei P.M.G.

S-a arătat că

aplicarea unei amenzi mai ridicate în cazul inculpatei P.M.G. s-a impus prin

raportare la contribuția sa, mai extinsă decât a celeilalte inculpate.

Dacă în

privința inculpatelor P.M.G. și L.N.M., Tribunalul a apreciat raportat la

elementele prezentate mai sus că faptele lor nu prezintă gradul de pericol

social al unei infracțiuni, nu aceeași este situația în cazul inculpaților A.G.

și P.C.

S-a

menționat că acești inculpați cunoșteau pe deplin necesitatea obținerii unei

autorizații din partea A.N.T. și consecințele penale ale lipsei acesteia,

aspect dovedit de convorbirile telefonice interceptate, dar și de declarațiile

acestora.

Astfel,

la data de 27 august 2010, inculpatul A.G. i-a comunicat inculpatului P.C. că

„tre’ să mânăresc ceva, că tre’ să semnez un contract cu una care-mi cere

autorizație și tre’ să zic: Domne’, am ceva provizoriu, a expirat, la nu știu

cât septembrie”, iar la 25 august 2010 îi spune aceluiași inculpat „până nu am

autorizație de la A.N.T. … sunt mai … așa … sunt mai prudent” și că „e vorba și

de contracte și de așa .. Adică, să țin io cumva hârtiile, tot ce-ar fi, tot

ce-ar fi … să țin în … Să fie într-o cutie, în mașină, nu știu”, iar inculpatul

P.C. îi răspunde „Hai, mă, că nu vin ăia, cine poate să vină? Doar ăia de la

A.N.T., dar și ăia știu că avem actele depuse la ei”.

Cu toate acestea,

inculpații au decis să înceapă activitatea punctului de lucru din București și

să încheie contracte de recoltare în lipsa autorizației eliberate de A.N.T.,

acceptând consecințele faptelor lor.

Având în vedere

contribuția ridicată a celor doi inculpați, inculpatul A.G. fiind cel care a

organizat întreaga activitate a punctului de lucru din București cu sprijinul

activ financiar și moral al inculpatului P.C., faptul că acestora, în calitatea

de asociați ai SC E. SRL, le incumba obținerea autorizației și importanța normei

legale încălcate, Tribunalul a apreciat că faptele săvârșite de aceștia

prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, dispunând condamnarea

acestora.

Însă, raportat la

lipsa antecedentelor penale, la conduita bună pe care inculpații au avut-o în

societate anterior faptelor ce fac obiectul prezentului dosar, la faptul că, în

concret, sângele ombilical recoltat a fost prelucrat și depozitat în

străinătate de către unități autorizate, astfel încât persoanele care au

încheiat contracte cu inculpații nu au fost prejudiciate, la faptul că

inculpații au continuat demersurile pentru obținerea autorizației de

import/export pe toată perioada supusă analizei instanței, aceasta fiind în

final eliberată, Tribunalul a apreciat că se impune reținerea în favoarea

acestora de circumstanțe atenuante, conform art. 74 C. pen., cu consecința

coborârii limitei de pedeapsă conform art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

Totodată, având în

vedere elementele indicate mai sus, Tribunalul a apreciat că aplicarea unei

pedepse în cuantum de 3 luni închisoare în cazul ambilor inculpați, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2

ani și 3 luni este suficientă pentru atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de

art. 52 C. pen., la alegerea modalității de executare contribuind și faptul că

din luna septembrie 2010 până la momentul pronunțării prezentei hotărâri

inculpații nu au mai avut nici un contact cu legea penală.

Împotriva hotărârii

pronunțată de instanța de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. și inculpații A.G. respectiv P.C.

Prin decizia penală nr.

348 din 11 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

s-a dispus respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de

apelanții-inculpați A.G. și P.C., împotriva sentinței penale nr. 280 din 06

aprilie 2012 a Tribunalului București, secția I-a penală.

În baza art. 379 pct.

2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală,

împotriva sentinței penale nr. 280 din 06 aprilie 2012 a Tribunalului

București, secția I-a penală.

A desființat în parte

sentința apelată și rejudecând pe fond a respins, ca neîntemeiată, sesizarea din

oficiu întemeiată pe dispozițiile art. 334 C. proc. pen., privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpaților P.C. și L.N.L., respectiv

din

infracțiunea prevăzută de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat

la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și în consecință:

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a

achitat pe inculpatul P.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de

organe, țesuturi sau celule prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a

achitat pe inculpata L.N.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de

organe, țesuturi sau celule prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței apelate.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare apelant-inculpat, la câte 200 lei,

cheltuieli judiciare către stat, aferente apelurilor pe care le-au declarat.

În baza art. 192 alin.

(3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, aferente apelului

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, au rămas în sarcina statului.

Instanța de apel a

reținut următoarele:

Primul motiv de apel ce

vizează greșita schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor pentru care

s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, pentru inculpații P.C. și L.N.L.

din infracțiunile prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 și art.

159 din Legea nr. 95/2006, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în

infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 158 alin. (1) din

Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen., raportat

la art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; iar

pentru inculpata P.M.G. din infracțiunea prevăzute de art. 159 din Legea nr. 95/2006

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzute de art. 26 C.

pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.

Deși criticile

cuprinse în acest prim motiv de apel al parchetului se referă la toate

schimbările de încadrări juridice dispuse de prima instanță, cele învederate în

susținerea respectivelor critici vizează în principal schimbarea încadrării

juridice a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpaților, pentru inculpații P.C. și L.N.L. din infracțiunile prevăzute de art.

158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în

infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 158 alin. (1) din

Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în privința

celorlalte schimbări de încadrări juridice nefiind prezentate argumente care să

justifice temeinicia opiniei parchetului.

În consecință,

Curtea, analizând concluziile primei instanțe care au stat la baza schimbarea

încadrării juridice a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpaților P.C. și L.N.L. din infracțiunile prevăzute de art. 158 alin.

(1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în

infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 158 alin. (1) din

Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a apreciat că în

speță o asemenea schimbare de încadrare juridică nu se impunea.

Astfel, având în

vedere conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de organe, țesuturi sau

celule umane, prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, care

constă în „

organizarea sau efectuarea prelevării de

organe,

țesuturi sau celule de origine umană pentru transplant, în scopul obținerii

unui profit material pentru donator sau organizator”,

a reținut că

elementul material este prevăzut în două variante alternative, respectiv,

„organizarea” sau „ efectuarea”.

Întrucât din probele

dosarului a rezultat că

inculpatul P.C. a fost cel care a finanțat activitatea firmei SC E.

SRL, la care era asociat cu inculpatul A.G., iar inculpata L.N.L. în calitate

de agent de vânzări a fost cea care a desfășurat activități de promovare a

societății, a apreciat că în mod greșit a reținut prima instanță că aceste

fapte exced noțiunii de „organizare” prevăzută ca element material al

infracțiunii

de trafic de organe, țesuturi sau celule umane, în textul incriminator, art. 158

alin. (1) din Legea nr. 95/2006, dispunând astfel schimbarea încadrării

juridice a acestei infracțiuni reținute în sarcina celor doi, din forma

coautoratului, în forma complicității, considerându-i coautori numai pe

inculpații A.G. și P.M.G.

Având în vedere că în

opinia Curții, activitățile celor patru inculpați, fără a fi identice, s-au

conjugat de asemenea natură încât, au contribuit în mod nemijlocit la

realizarea elementului material al laturii obiective a infracțiunii de trafic

de organe, țesuturi sau celule umane, prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea

nr. 95/2006, în sensul că se circumscriu noțiunii de organizare a activității

incriminate, a apreciat că nu se impunea reținerea complicității la săvârșirea

acestei infracțiuni, pentru inculpații

L.N.L. și P.C., aceștia alături

de ceilalți doi inculpați, fiind coautori la săvârșirea infracțiunii

menționate.

Pentru

aceste considerente, Curtea a apreciat că acest motiv de apel al parchetului

este întemeiat.

Referitor

la celelalte schimbări de încadrare juridică, dispuse de prima instanță, cu

privire la inculpații L.N.L., P.C. și

P.M.G., pe care judecătorul fondului i-a

considerat complici la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 159 din Legea nr.

95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și nu coautori ai acestei

infracțiuni, Curtea a respins criticile parchetului ca nefondate.

Astfel, a arătat că

instanța de fond a apreciat în mod corect că autoratul poate fi reținut doar în

sarcina inculpatului A.G., acesta fiind persoana care a organizat scoaterea din

țară a sângelui ombilical recoltat în calitatea sa de director executiv al SC E.

SRL prin semnarea contractului de

prestare de

curierat rapid, pentru transportul de substanțe biologice, cu

U.P.S.R. SRL, societatea ce a realizat material transportul

celulelor din România. În cazul celorlalți inculpați, care prin activitățile

desfășurate, finanțare în cazul inculpatului P.C., încheierea contractelor în

cazul inculpatei P.M.G. și promovarea activității societății în cazul

inculpatei L.N.M. și predarea unor colete societății de transport, au sprijinit

scoaterea din țară a sângelui recoltat în lipsa unei autorizații speciale, este

evident, așa cum a conchis și instanța de fond, că nu se poate reține forma

autoratului, ci doar cea a complicității la infracțiunea menționată,

dispunându-se întemeiat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzute

de art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în

infracțiunea prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Al doilea motiv de

apel ce vizează greșita achitare a celor patru inculpați pentru infracțiunea prevăzute

de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost considerat nefondat, de

către instanța de prim control judiciar pentru următoarele argumente:

SC E.

SRL, a fost înființată în cursul anului 1996, prin asocierea inculpaților A.G.

și P.C., având drept scop desfășurarea de activități comerciale licite, aspect

dovedit de lipsa vreunei încălcări a normelor penale până în cursul anului 2010

și de înființarea punctului de lucru din București, str. Părintele Galeriu, și

de luarea hotărârii ca acest punct de lucru să funcționeze sub denumirea de S.S.E.

Banca de Celule Stem, aspecte care nu au nici un fel de conotații penale.

Încheierea

contractelor cu C.B.S.L. și U.P.S.R. SRL în cursul lunii aprilie 2010 au

reprezentat acte necesare în vederea obținerii autorizației de import/export a

sângelui ombilical iar angajarea inculpatelor L.N.L. și P.M.G. începând cu luna

iunie 2010 s-a făcut în vederea desfășurării unei activități permise de lege și

nu în scopul constituirii unui grup infracțional.

Faptul că

inculpații A.G. și P.C. au intenționat să își desfășoare activitatea în deplină

legalitate rezultă și din împrejurarea că, anterior începerii activității

punctului de lucru din București, aceștia au depus la A.N.T. documentația

necesară pentru obținerea autorizației de import/export sânge din cordonul

ombilical, între momentul depunerii cererii, 07 mai 2010, și data încheierii

primului contract de recoltare și stocare celule stem, 12 iulie 2010, trecând

un interval de peste 2 luni, demersurile pentru obținerea autorizației

continuând ulterior.

Mai mult

activitatea inculpatelor L.N.L. și P.M.G. nu poate fi nici ea înțeleasă ca o

activitate de constituire a unui grup infracțional organizat, prin aderare la un

astfel de grup, în condițiile în care un grup infracțional organizat nu poate

fi constituit din mai puțin de trei persoane, potrivit art. 2 lit. a) teza întâi

din Legea nr. 39/2003.

Din

declarațiile inculpatului A.G. a rezultat că acesta nu le-a adus niciodată la

cunoștință inculpatelor expres faptul că în lipsa autorizației de import/export

eliberată de A.N.T. firma nu își poate desfășura activitatea, fiind astfel

puțin probabil ca în momentul angajării inculpatele să fi avut reprezentarea că

sunt implicate într-o activitate ilegală.

Cunoașterea

de către acestea pe parcursul desfășurării activității a faptului că societatea

nu deținea autorizația de import/export și continuarea raporturilor de muncă și

în aceste condiții nu echivalează cu o asociere în vederea săvârșirii de

infracțiuni grave, înțeleasă ca o reuniune cu perspectiva unei durate în timp a

mai multor persoane în vederea realizării unui scop infracțional comun, acestea

urmărind aducerea la îndeplinire a atribuțiilor de serviciu.

Față de

cele arătate, instanța de apel a arătat că,

Tribunal,

în mod

corect, a apreciat

că în cazul infracțiunii prevăzute de art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 39/2003 nu sunt întrunite elementele constitutive, dispunând

achitarea tuturor inculpaților în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat

la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.,

Al treilea motiv de

apel vizează greșita achitare a inculpaților A.G. și P.M.G. pentru infracțiunea

prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și a inculpaților P.C. și L.N.L. pentru infracțiunea prevăzute de art.

26 C. pen., raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând următoarele:

Instanța

de control judiciar a subliniat că împărtășește opinia Tribunalului, în sensul

că ceea ce interzice art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 este comerțul cu

organe, țesuturi sau celule, fapt demonstrat, în primul rând, de denumirea

infracțiunii, dar și de alin. (2) al articolului. În acest context, profitul

interzis de dispozițiile art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 apare ca

fiind un profit ilicit legat de activitatea de comercializare a organelor,

țesuturilor și celulelor.

Așa cum

s-a arătat, în cauza de față nu s-a realizat un astfel de comerț cu sângele

ombilical recoltat, care a rămas, în urma prelucrărilor efectuate, în

stăpânirea efectivă a celor de la care a fost prelevat sângele, fiind doar depozitat

la o bancă de celule acreditată, și doar cei de la care s-a realizat prelevarea

sângelui au posibilitatea de a dispune de acesta.

Autorizația

eliberată de A.N.T. societății SC E. SRL în luna aprilie 2011 pentru realizarea

de import/export de sânge placentar/mostre de sânge din cordonul ombilical a

avut în vedere contractele încheiate cu aceeași unitate la care s-a realizat

prelucrarea mostrelor prelevate de la martorii audiați în prezentul dosar,

cercetările efectuate nerelevând deficiențe în îndeplinirea obligațiilor

contractuale de către inculpați, o astfel de autorizație emisă de A.N.T. fiind

necesară numai pentru exportul de sânge placentar către o bancă de celule

agreată din străinătate sau pentru desfășurarea de activități de bănci de

celule.

Așadar,

este evident că nu se poate reține că inculpații ar fi traficat sângele

placentar recoltat în scopul obținerii unui profit material interzis de

dispozițiile art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 sau că organizarea

prelevării de celule a fost realizată pentru transplant, ca o consecință

imediată și necesară a activității de organizare a prelevării de organe,

țesuturi sau celule și ca sursa a profitului ilicit.

În cazul

de față, inculpații au acționat nu în vederea transplantului, ci în vederea

prelucrării sângelui recoltat și a stocării celulelor stem rezultate în urma

acestei prelucrări, transplantul reprezentând doar o posibilitate în realizarea

căreia inculpații nu mai au nicio implicare.

Contractele

încheiate de SC E. SRL sunt contracte

de recoltare și

prelucrare

a sângelui din cordonul ombilical și stocare prin criogenizare a celulelor stem

și urmarea acestor contracte, sângele din cordonul ombilical a fost supus

prelucrării pentru prelevarea de celule stem de către Hospital M.A.I., celule

stem rezultate fiind stocate în cadrul V.S. din Marea Britanie, aceasta fiind

scopul în care inculpații au acționat și astfel profitul obținut este legat de

activitatea de prelucrare, de stocare și punerea la dispoziția persoanelor

îndreptățite a celulelor stem stocate la cerere, iar nu de un transplant viitor

ce se poate sau nu realiza.

În consecință și

acest motiv de apel a fost respins ca nefondat.

Al patrulea motiv de

apel vizează greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților A.G. și

P.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C.

pen., raportat la art. 159 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

Având în vedere lipsa

antecedentelor penale ale celor doi inculpați, conduita bună pe care au avut-o

în societate anterior faptelor ce fac obiectul prezentului dosar, faptul că, în

concret, sângele ombilical recoltat a fost prelucrat și depozitat în străinătate

de către unități autorizate, astfel încât persoanele care au încheiat contracte

cu inculpații nu au fost prejudiciate, împrejurarea că inculpații au continuat

demersurile pentru obținerea autorizației de import/export pe toată perioada

supusă analizei instanței, aceasta fiind în final eliberată, Curtea a

considerat că instanța de fond a apreciat întemeiat că se impune reținerea în

favoarea acestora de circumstanțe atenuante, conform art. 74 C. pen., cu

consecința coborârii limitei de pedeapsă conform art. 76 alin. (1) lit. c) C.

pen.

Astfel, aplicarea

unei pedepse în cuantum de 3 luni închisoare în cazul ambilor inculpați, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2

ani și 3 luni a fost apreciată ca fiind suficientă pentru atingerea scopurilor

pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Drept urmare

criticile parchetului au fost respinse ca nefondate.

Al cincilea motiv de

apel vizează greșita achitare a inculpatelor P.M.G. și L.N.L. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de complicitate la scoaterea din țară de organe,

țesuturi sau celule fără autorizația specială emisă de A.N.T. prevăzute de art.

26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin.

(1) lit. b¹) C. proc. pen.,

În cazul celor două

inculpate, Tribunalul a apreciat justificat că faptele săvârșite de acestea nu

prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni prin raportare la

criteriile prevăzute de art. 18¹ alin. (2) C. pen., respectiv: lipsa de

antecedente penale a celor două inculpate, atitudinea sinceră a acestora,

împrejurările în care acestea au ajuns să săvârșească faptele reținute în

sarcina lor.

Astfel, inculpatele

au fost angajate în cadrul societății SC E. SRL începând cu luna iunie 2010,

primind un salariu de 360 de lei în cazul inculpatei L.N.L., pentru un program

de lucru de 4 ore zilnic, și 540 de lei în cazul inculpatei P.M.G., activitatea

desfășurată de acestea nepresupunând cunoașterea în detaliu a normelor legale

aplicabile.

Este adevărat că

inculpatele au continuat să își desfășoare activitatea și după momentul în care

au aflat că societatea nu funcționa în deplină legalitate, dar nu poate fi

ignorat faptul că nu intra în atribuțiile acestora obținerea autorizației și că

refuzul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu ar fi dus la pierderea locului

de muncă, într-o situație economică nefavorabilă.

Așa cum a apreciat și

prima instanță, importantă pentru aprecierea pericolului social al faptelor

reținute în sarcina inculpatelor este și contribuția redusă pe care acestea au

avut-o la săvârșirea infracțiunii și faptul că, în concret, interesele

persoanelor de la care a avut loc recoltarea de sânge din cordonul ombilical nu

au fost vătămate prin scoaterea acestuia din țară fără autorizație specială

emisă de A.N.T.

În consecință, Curtea

a respins acest motiv de apel, ca nefondat.

Al șaselea motiv de

apel vizează nelegalitatea hotărârii ca urmare a neaplicării dispoziției art. 64

lit. c) în cadrul pedepsei complementare, pentru inculpații A.G. și P.C.

Cei doi inculpați au

fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 159 din Legea nr.

95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege care nu prevede ca

obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

În aceste condiții, o

asemenea pedeapsă complementară ar fi putut fi aplicată numai în condițiile prevăzute

de art. 65 alin. (1) C. pen., dacă pedeapsa principală aplicată ar fi fost de

cel puțin 2 ani închisoare, ceea ce nu se regăsește în speța de față, în care

inculpații au fost condamnați la câte 3 luni închisoare fiecare, cu aplicarea art.

81 C. pen.

Așadar, criticile

parchetului au fost respinse ca nefondate.

Ultimul motiv de

apel, vizează omisiunea instanței de fond de a efectua cercetarea

judecătorească cu privire la sumele de bani obținute de inculpați prin

săvârșirea infracțiunilor și de a dispune, în temeiul art. 118 lit. e) C. pen.,

confiscarea sumelor de bani astfel dobândite, care nu au fost restituite

părților vătămate și nici nu au servit la despăgubirea acestora.

Curtea a arătat încă

de la început că dintre cele trei infracțiuni pentru care inculpații au fost

trimiși în judecată, numai infracțiunea prevăzute de art. 158 alin. (1) din

Legea nr. 95/2006, prevede în conținutul ei constitutiv

scopul

obținerii unui profit material pentru donator sau organizator, această

infracțiune putând fi teoretic singura care să aducă un anumit profit ilegal

celor în sarcina cărora s-a reținut săvârșirea ei.

Așa cum a

opinat și Tribunalului, instanța de apel a apreciat că scopul normei de incriminare

este acela de a proteja caracterul non-profit al transplantului, înțeles ca

transferul unor organe, țesuturi sau celule de la o persoană la alta, ceea ce

nu exclude faptul că nicio persoană implicată în efectuarea tehnică a

transplantului sau a activităților preliminare acestuia nu poate realiza un

folos material, întrucât altfel, s-ar ajunge la ideea absurdă ca medicii sau

asistenții implicați în aceste operațiuni să nu beneficieze de nicio

remunerație pentru activitatea lor și ca toate activitățile legate de

prelevarea de organe și transplantul acestora să fie gratuite.

În

condițiile în care prima instanță a ajuns, în urma analizării probelor de la

dosar, la concluzia că nu se impune condamnarea inculpaților pentru această

infracțiune, întrucât nu sunt întrunite elementele ei constitutive, orice alte

aspecte ce ar fi putut decurge din reținerea acestei infracțiuni în sarcina

inculpaților nu s-au mai impus a fi analizate, printre acestea fiind și

aspectul material, al obținerii unui eventual profit ilegal.

Totuși,

judecătorul fondului a analizat și acest aspect, care de altfel a fost reliefat

de inculpați și în fața instanței de apel, prin declarațiile pe care le-au dat,

din care au rezultat aceleași concluzii ca cele ale primei instanțe, în sensul

inexistenței unui asemenea profit, altul decât cel

reprezentant de contravaloarea serviciilor puse la dispoziție de o societate

comercială autorizată pentru funcționare în domeniul transplantului și a

activităților adiacente, cum sunt cele legate de băncile de celule.

Împotriva ambelor

hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.I.I.C.O.T. și inculpații A.G. și P.C.

Parchetul a critica

hotărârile prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 385

9

pct.

17, 18 și 14 C. proc. pen.

S-a solicitat casarea

acestora și în rejudecare condamnarea inculpaților și pentru infracțiunea prevăzută

de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 respectiv art. 7 din Legea nr. 39/2003,

apreciind ca fiind întrunite elementele constitutive ale acestora, iar probele

administrate dovedesc, pe deplin, vinovăția acestora.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepselor s-a solicitat majorarea acestora,

înlăturarea dispozițiilor art. 18

1

C. pen., pentru inculpatele L.N. și

P.M. și condamnarea la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a

executării.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate cât

și din oficiu cauza, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

A. Inculpații au fost

trimiși în judecată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.I.I.C.O.T. reținându-se că în perioada aprilie - septembrie 2010

s-au constituit într-un grup infracțional organizat în vederea prelevării de

țesuturi și celule de origine umană pentru transplant, în scopul obținerii unui

profit pentru organizatori, pe care ulterior le expediau pentru a fi stocate la

o firmă din Spania.

S-a reținut că

inculpatul A.G., în calitate de director executiv al S.S.E. – Banca de Celule

Stem din cadrul SC E. SRL a încheiat mai multe contracte de recoltare și

prelucrare a sângelui din cordonul ombilical și stocare prin criogenizare a

celulelor stem, substanțele biologice fiind recoltate și, ulterior, expediate

în Spania prin intermediul U.P.S.R. SRL, deși societatea nu deținea autorizația

specială emisă de A.N.T.

Activitatea

infracțională derulată de inculpatul A.G. a fost sprijinită de inculpatul P.C.,

asociat în cadrul SC E. SRL, care a finanțat toate activitățile desfășurate dar

și de inculpatele L.N. și P.M.G., care au încheiat contracte cu părinții de la

care s-au recoltat celule și țesuturi și care au transplantat kiturile până la

unitatea de expediție, deși cunoșteau că societatea nu deține autorizație din

partea A.N.T.

În drept faptele au

fost încadrate, de acuzare, în dispozițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 158

alin. (1) și art. 159 din Legea nr. 59/2006 privind reforma în sănătate.

Din probele

administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești

rezultă că SC E. SRL a fost înființată în cursul anului 1996 avându-i ca

asociați pe inculpații A.G. și P.C., în obiectul de activitate al acesteia

fiind incluse din aprilie 2010, și alte activități referitoare la sănătatea

umană.

Astfel cum reține și

instanța de fond, la data de 20 aprilie 2010 SC E. SRL, prin intermediul

inculpatului A.G., a încheiat cu SC C.B. Madrid un acord de colaborare în baza

căruia, această din urmă societate asigura serviciile de procesare a celulelor

stem recoltate din sângele ombilical în instalațiile autorizate din Hospital M.A.I.

Madrid, fiind conservate în instalațiile aparținând B. S.L. sau cele care

aparțineau V.S. din Marea Britanie.

De asemenea, la data

de 26 aprilie 2010 între SC E. SRL reprezentată de inculpatul A.G. și U.P.S.R. SRL

s-a încheiat un contract de prestare curierat rapid, pentru transportul substanțelor

biologice recoltate de la părinți.

Pentru desfășurarea

acestor activități trebuia obținut avizul de la A.N.T. astfel că, la data de 7

mai 2010, SC E. SRL a formulat o cerere în acest sens, care inițial nu a fost

aprobată datorită unor lipsuri în documentația depusă.

Deși nu aveau acest

aviz, începând cu luna iunie 2010, în cadrul punctului de lucru din București

al SC E. SRL și-au desfășurat activitatea și inculpatele P.M. și L.N., fără a

cunoaște însă toate datele privind condițiile de desfășurare a activității.

Inculpata P.M. avea

ca și atribuții de serviciu, traducerea actelor în limba spaniolă, purtarea de

discuții cu persoanele care încheiau contractele, respectiv semnarea

contractelor pe perioada în care inculpatul A.G. nu se afla în țară.

La rândul său,

inculpata L.N. a început colaborarea cu SC E. SRL la 7 iunie 2010 având ca

atribuții distribuirea materialelor publicitare la mai multe spitale.

Din probele administrate

rezultă că în perioada 12 iulie - 20 septembrie 2010 au fost încheiate de S.S.E.

un număr de 28 contracte de recoltare și prelucrare a sângelui din cordonul