ÎCCJ, Decizia nr. 53/2006

Recurs. Motivul

de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.

C.proc.civ, art. 304 pct. 8

Cuprins pe

materii :

Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac.

Index alfabetic

:

recurs

- contract

Motivul

de recurs, reglementat de art. 304 pct. 8 din Codul de procedură

civilă sancționează hotărârea care a nesocotit principiul

înscris în art. 969 Codul civil, trecând peste voința părților

exprimată în contract.

Dacă

însă motivele invocate nu vizează faptul că instanța ar fi

interpretat greșit termenii sau clauzele contractului încheiat, ci că

suprafețele de teren solicitate de parte prin acțiune nu sunt cele

dobândite prin actul de vânzare – cumpărare, acest aspect constituie o

chestiune de apreciere a probelor care nu face obiectul art. 304 pct. 8 din

Codul de procedură civilă.

ICCJ, Secția

civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr.

185 din 15 ianuarie 2009

Prin

acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului București, reclamantul

C.G. a solicitat în contradictoriu cu S.C. P. S.A., restituirea în natură

sau acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren de 5000 m.p.

Prin

sentința civilă nr. 1744 din 21 decembrie 2006, Tribunalul

București, Secția a IV a civilă a admis contestația

formulată și a anulat în parte decizia nr. 53/2006, în ceea ce

privește respingerea notificării pentru acordarea de măsuri

reparatorii pentru suprafețele de

1260 m

.p. teren

ocupat de sonda nr. 64RA,

1186 m

.p. teren ocupat de sonda nr. 901

și

60 m

.p. teren ocupat de conducte de abur. A obligat intimata

să propună acordarea de măsuri reparatorii prin restituirea în

natură, iar dacă aceasta nu este posibilă, să propună

măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile prevederilor legii

speciale.

Prin

decizia civilă nr. 459 din 5 iunie 2008, Curtea de Apel București,

Secția a IV-a civilă a admis apelul declarat de S.C. P. S.A., a

schimbat în parte sentința și a constatat că reclamantul este

persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin

echivalent, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a

reținut că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate

asupra suprafeței de 5000 m.p. teren prin contractul de vânzare –

cumpărare încheiat la data de 23 octombrie 1936, act care a fost luat în

considerare de pârâtă atunci când a stabilit măsuri reparatorii

pentru suprafața de teren de 1970 m.p.

A

mai reținut instanța de apel că, potrivit art. 11 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea ocupă funcțional întregul teren, măsurile

reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil. În cauză,

terenul a fost identificat și este ocupat de sonda nr. 64R și de

depozitul de materiale și utilaje deținute de Schela Băicoi,

motiv pentru care restituirea în natură nu este posibilă.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs S.C. P. S.A., invocând dispozițiile art.

304 pct. 7-9 C.proc.civ.

Recurenta

a arătat că decizia instanței de apel este nemotivată

și contradictorie, pentru că, deși a admis apelul, în fapt a

respins apelul declarat de pârâtă.

A

mai arătat că instanța a interpretat greșit actul juridic

dedus judecății, respectiv actul de vânzare-cumpărare din 1936,

deoarece cele trei suprafețe de teren solicitate separat nu sunt incluse

în acest titlu de proprietate. Expertiza efectuată în cauză a fost

sumară și nelămuritoare,

motiv pentru care a

formulat obiecțiuni, respinse de instanță.

A

mai arătat recurenta, că reclamantul nu a făcut dovada că

terenul a aparținut autorului acestuia după data de 6 martie 1945

și că terenul a fost preluat abuziv. De asemenea, reclamantul nu a

făcut dovada că este moștenitor al defunctului G.C., iar faptul

că suprafața de 1970 m.p., pentru care a stabilit măsuri

reparatorii se află în vecinătatea terenului ce a aparținut

autorului reclamantului, nu înseamnă că și diferența de

teren aparține acestuia.

Criticile

formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 7, pct.8

și pct.9 C.proc.civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor

arăta în continuare.

Art.

304 pct. 7 C.proc.civ. reglementează ca motiv de recurs situația în

care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când

cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Motivarea

hotărârii înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în

considerentele sale motivele de fapt și de drept care au condus la

soluția pronunțată, care au legătură directă cu

aceasta și care susțin soluția pronunțată.

Motivarea unei

hotărâri este contradictorie atunci când există considerente

contradictorii, din care să rezulte atât temeinicia cât și netemeinicia

cererii de chemare în judecată, ori atunci când există

contradicție între considerente și dispozitiv.

În

cauză, hotărârea pronunțată de instanța de apel nu

cuprinde motive contradictorii.

Analizând

apelul declarat de pârâtă, instanța de apel a constatat că unele

critici formulate de apelantă sunt întemeiate, iar unele nu. Soluția

admiterii apelului s-a întemeiat pe faptul că restituirea în natură a

terenului nu este posibilă, deoarece lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea

ocupă

funcțional întregul teren.

Prin

urmare, nu sunt reale susținerile pârâtei că, în fapt, apelul

declarat a fost

respins, deși în dispozitiv s-a menționat că a fost admis.

Neîntemeiate

sunt și criticile referitoare la interpretarea greșită a actului

juridic dedus judecății, respectiv a contractului de vânzare –

cumpărare încheiat în anul 1936.

Acest

motiv de recurs, reglementat de art. 304 pct. 8 din Codul de procedură

civilă sancționează hotărârea care a nesocotit principiul

înscris în art. 969 din Codul civil, trecând peste voința

părților exprimată în contract.

Motivele

invocate de recurentă nu vizează faptul că instanța de apel

ar fi interpretat greșit termenii sau clauzele contractului încheiat la 23

octombrie 1936, ci că suprafețele de teren solicitate de reclamant nu

sunt cele dobândite prin actul de vânzare – cumpărare.

Or,

acest aspect este o chestiune de apreciere a probelor care nu face obiectul art.

304 pct. 8 C.proc.civ.

De

asemenea, nefondate sunt criticile referitoare la greșita aplicare a legii

în ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită

a reclamantului.

Reclamantul

a dovedit faptul că autorul său a avut în proprietate suprafața

de 5000 m.p. teren, situat pe raza comunei Băicoi, dobândit prin

actul de vânzare –

cumpărare încheiat la 23 octombrie 1936.

Suprafața

de 540 m.p. de teren a fost naționalizată de Petrolifera Muntenia,

iar 4296 m.p. au fost arendați către S., pe această suprafață

găsindu-se sonda nr. 64 RA, sonda nr. 901, conducta cu aburi și

parcul sondei 201.

În

urma verificărilor efectuate în vederea soluționării

notificării și consemnate în „punctul de vedere” întocmit de S.N.P.

P. București – Sucursala P. Ploiești – Schela Băicoi, terenul a

trecut în proprietatea statului în baza Decretului 218/1960 și se

află în deținerea Schelei Băicoi.

Prin

urmare, reclamantul a făcut dovada calității de persoană

îndreptățită, pentru că a dovedit că este fiul

autorului său, C.I.G., care a

fost proprietarul

imobilului preluat abuziv de stat, în baza Decretului nr.

218/1960.

Cât

privește faptul că instanța a respins obiecțiunile

formulate de pârâtă la raportul de expertiză, se constată

că, la termenul din 24 aprilie 2008, curtea de apel a amânat cauza pentru

a da părților posibilitatea să cunoască raportul de

expertiză și pentru a formula eventuale obiecțiuni.

Pârâta

a depus obiecțiunile la raportul de expertiză la termenul stabilit,

29 mai 2008, dar, conform rezoluției, după terminarea

ședinței de judecată și după ce cauza a rămas în

pronunțare. Prin urmare, este nereal că instanța ar fi cunoscut

că există obiecțiuni la raportul de expertiză și

că le-ar fi respins nemotivat.

Față

de cele arătate, în temeiul art. 312 alin.(1) C.proc.civ., recursul

declarat a fost respins ca nefondat.