ÎCCJ, Decizia nr. 53/2006

Recurs. Motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă. C.proc.civ, art. 304 pct. 8 Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Index alfabetic : recurs - contract Motivul de recurs, reglementat de art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă sancționează hotărârea care a nesocotit principiul înscris în art. 969 Codul civil, trecând peste voința părților exprimată în contract. Dacă însă motivele invocate nu vizează faptul că instanța ar fi interpretat greșit termenii sau clauzele contractului încheiat, ci că suprafețele de teren solicitate de parte prin acțiune nu sunt cele dobândite prin actul de vânzare – cumpărare, acest aspect constituie o chestiune de apreciere a probelor care nu face obiectul art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă.

ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 185 din 15 ianuarie 2009 Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului București, reclamantul C.G. a solicitat în contradictoriu cu S.C. P. S.A., restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren de 5000 m.p. Prin sentința civilă nr. 1744 din 21 decembrie 2006, Tribunalul București, Secția a IV a civilă a admis contestația formulată și a anulat în parte decizia nr. 53/2006, în ceea ce privește respingerea notificării pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafețele de 1260 m .p. teren ocupat de sonda nr. 64RA, 1186 m .p. teren ocupat de sonda nr. 901 și 60 m .p. teren ocupat de conducte de abur.

A obligat intimata să propună acordarea de măsuri reparatorii prin restituirea în natură, iar dacă aceasta nu este posibilă, să propună măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile prevederilor legii speciale. Prin decizia civilă nr. 459 din 5 iunie 2008, Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă a admis apelul declarat de S.C. P. S.A., a schimbat în parte sentința și a constatat că reclamantul este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. S-a reținut că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5000 m.p. teren prin contractul de vânzare – cumpărare încheiat la data de 23 octombrie 1936, act care a fost luat în considerare de pârâtă atunci când a stabilit măsuri reparatorii pentru suprafața de teren de 1970 m.p.

A mai reținut instanța de apel că, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil. În cauză, terenul a fost identificat și este ocupat de sonda nr. 64R și de depozitul de materiale și utilaje deținute de Schela Băicoi, motiv pentru care restituirea în natură nu este posibilă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs S.C. P. S.A., invocând dispozițiile art. 304 pct. 7-9 C.proc.civ. Recurenta a arătat că decizia instanței de apel este nemotivată și contradictorie, pentru că, deși a admis apelul, în fapt a respins apelul declarat de pârâtă.

A mai arătat că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv actul de vânzare-cumpărare din 1936, deoarece cele trei suprafețe de teren solicitate separat nu sunt incluse în acest titlu de proprietate. Expertiza efectuată în cauză a fost sumară și nelămuritoare, motiv pentru care a formulat obiecțiuni, respinse de instanță. A mai arătat recurenta, că reclamantul nu a făcut dovada că terenul a aparținut autorului acestuia după data de 6 martie 1945 și că terenul a fost preluat abuziv. De asemenea, reclamantul nu a făcut dovada că este moștenitor al defunctului G.C., iar faptul că suprafața de 1970 m.p., pentru care a stabilit măsuri reparatorii se află în vecinătatea terenului ce a aparținut autorului reclamantului, nu înseamnă că și diferența de teren aparține acestuia.

Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 7, pct.8 și pct.9 C.proc.civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Art. 304 pct. 7 C.proc.civ. reglementează ca motiv de recurs situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Motivarea hotărârii înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale motivele de fapt și de drept care au condus la soluția pronunțată, care au legătură directă cu aceasta și care susțin soluția pronunțată. Motivarea unei hotărâri este contradictorie atunci când există considerente contradictorii, din care să rezulte atât temeinicia cât și netemeinicia cererii de chemare în judecată, ori atunci când există contradicție între considerente și dispozitiv.

În cauză, hotărârea pronunțată de instanța de apel nu cuprinde motive contradictorii. Analizând apelul declarat de pârâtă, instanța de apel a constatat că unele critici formulate de apelantă sunt întemeiate, iar unele nu. Soluția admiterii apelului s-a întemeiat pe faptul că restituirea în natură a terenului nu este posibilă, deoarece lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren. Prin urmare, nu sunt reale susținerile pârâtei că, în fapt, apelul declarat a fost respins, deși în dispozitiv s-a menționat că a fost admis. Neîntemeiate sunt și criticile referitoare la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, respectiv a contractului de vânzare – cumpărare încheiat în anul 1936. Acest motiv de recurs, reglementat de art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă sancționează hotărârea care a nesocotit principiul înscris în art. 969 din Codul civil, trecând peste voința părților exprimată în contract.

Motivele invocate de recurentă nu vizează faptul că instanța de apel ar fi interpretat greșit termenii sau clauzele contractului încheiat la 23 octombrie 1936, ci că suprafețele de teren solicitate de reclamant nu sunt cele dobândite prin actul de vânzare – cumpărare. Or, acest aspect este o chestiune de apreciere a probelor care nu face obiectul art. 304 pct. 8 C.proc.civ. De asemenea, nefondate sunt criticile referitoare la greșita aplicare a legii în ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului. Reclamantul a dovedit faptul că autorul său a avut în proprietate suprafața de 5000 m.p. teren, situat pe raza comunei Băicoi, dobândit prin actul de vânzare – cumpărare încheiat la 23 octombrie 1936. Suprafața de 540 m.p.

de teren a fost naționalizată de Petrolifera Muntenia, iar 4296 m.p. au fost arendați către S., pe această suprafață găsindu-se sonda nr. 64 RA, sonda nr. 901, conducta cu aburi și parcul sondei 201. În urma verificărilor efectuate în vederea soluționării notificării și consemnate în „punctul de vedere” întocmit de S.N.P. P. București – Sucursala P. Ploiești – Schela Băicoi, terenul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului 218/1960 și se află în deținerea Schelei Băicoi. Prin urmare, reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, pentru că a dovedit că este fiul autorului său, C.I.G., care a fost proprietarul imobilului preluat abuziv de stat, în baza Decretului nr. 218/1960.

Cât privește faptul că instanța a respins obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză, se constată că, la termenul din 24 aprilie 2008, curtea de apel a amânat cauza pentru a da părților posibilitatea să cunoască raportul de expertiză și pentru a formula eventuale obiecțiuni. Pârâta a depus obiecțiunile la raportul de expertiză la termenul stabilit, 29 mai 2008, dar, conform rezoluției, după terminarea ședinței de judecată și după ce cauza a rămas în pronunțare. Prin urmare, este nereal că instanța ar fi cunoscut că există obiecțiuni la raportul de expertiză și că le-ar fi respins nemotivat. Față de cele arătate, în temeiul art. 312 alin.(1) C.proc.civ., recursul declarat a fost respins ca nefondat.