ÎCCJ, decizie (scj.ro #84200)

Infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție. Infracțiuni prevăzute în art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000. Modificare legislativă Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție Indice alfabetic: Drept penal - infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție - i nfracțiuni prevăzute în art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 - modificare legislativă Legea nr. 78/2000, art. 10 lit. b) C. pen., art. 246 Abrogarea unei norme de incriminare nu echivalează cu dezincriminarea faptei prevăzute în acea normă. În consecință, în urma abrogării, prin Legea nr. 69/2007, a normei de incriminare a faptelor de a acorda credite cu încălcarea legii sau a normelor de creditare și de a nu urmări, conform legii sau normelor de creditare, destinațiile contractate ale creditelor, prevăzute în art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, faptele pot fi încadrate în art. 246 C. pen.

referitor la abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în acest text de lege. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 5541 din 20 noiembrie 2007 Prin sentința penală nr. 131 din 8 aprilie 2004 a Tribunalului Bihor a fost condamnată inculpata C.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și a două infracțiuni prevăzute în art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 1 lit. b) și e) din Legea nr. 78/2000, iar inculpatul M.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. și art. 10 lit. c) din Legea nr.78/2000 Instanța a reținut în esență că, în perioada aprilie-mai 2003, în calitate de director al sucursalei unei bănci, inculpata C.L.

a acordat mai multe credite societății comerciale T., cu încălcarea normelor de creditare și nu a urmărit - conform legii și normelor bancare - destinația contractată a creditelor, în scopul obținerii de foloase necuvenite. Pentru a aproba, în baza atribuțiilor sale de serviciu, ca director al sucursalei băncii, acordarea a două credite, cu încălcarea normelor bancare, la 4 aprilie și 30 mai 2003, inculpata a primit de la inculpatul M.C. sumele de 300 de euro și 1.000 de dolari SUA. În calitatea sa de administrator la societatea comercială T., inculpatul M.C. a indus în eroare banca, prin folosirea unor documente de plată frauduloase emise pe numele unor societăți comerciale dizolvate, cu prilejul încheierii convențiilor de împrumut, cauzând băncii un prejudiciu total de 616.000.000 de lei.

În perioada aprilie-mai 2003, inculpatul a solicitat și a obținut de la bancă credite în valoare totală de 1.430.000.000 de lei pe care, contrar destinației lor, le-a folosit pentru rambursarea unor credite anterioare, pentru plăți către societăți cu care nu avea relații comerciale sau pentru ridicări în numerar fără prezentarea de documente justificative. Împotriva acestei soluții au declarat apel procurorul și inculpata C.L. Prin decizia penală nr. 3 din 11 ianuarie 2005, Curtea de Apel Oradea a admis apelul procurorului, între altele, cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatei C.L. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 5134 din 13 septembrie 2005, a admis recursul inculpatei, a casat decizia atacată și a trimis cauza la Curtea de Apel Oradea pentru rejudecarea apelurilor procurorului și inculpatei, întrucât instanța de apel nu a arătat motivele pe care și-a întemeiat soluția.

În rejudecarea cauzei, Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 208/A din 19 decembrie 2006, a respins apelul procurorului și a admis apelul inculpatei C.L. împotriva hotărârii primei instanțe, pe care a desființat-o, între altele, în sensul că a dispus achitarea inculpatei, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută în art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru cele două infracțiuni prevăzute în art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 1 lit. b) și e) din Legea nr. 78/2000. La 20 decembrie 2006, împotriva acestei decizii penale privind pe inculpata C.L., procurorul a declarat recurs, solicitând condamnarea inculpatei pentru infracțiunile reținute în sarcina sa la o pedeapsă privativă de libertate, considerându-se că din probele administrate rezultă vinovăția acesteia.

Temeiul juridic al recursului l-au constituit dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. La 24 septembrie 2007, procurorul de ședință a solicitat, în scris, extinderea motivelor de recurs față de inculpată, cu alte două motive prevăzute în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 9 și pct. 20 C. proc. pen. Procurorul a susținut că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de achitare a inculpatei sub aspectul infracțiunii prevăzute în art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000. Prin al doilea motiv de recurs, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută în art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată prevăzută în art. 246 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Procurorul a arătat că, după pronunțarea deciziei penale nr. 208/A din 19 decembrie 2006, a intrat în vigoare Legea nr. 69/2007 din 26 martie 2007 privind modificarea lit. b) și c) ale art. 10 din Legea nr. 78/2000. Prin Legea nr. 69/2007 s-au abrogat dispozițiile incriminatoare privind acordarea creditelor cu încălcarea legii și a normelor bancare, rămânând în continuare incriminată numai acordarea subvențiilor cu încălcarea legii. Abrogarea dispozițiilor incriminatoare prevăzute în art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000 nu a însemnat dezincriminarea faptelor prevăzute în aceste dispoziții, întrucât faptele continuă să fie incriminate prin alte dispoziții cu caracter penal.

În speță, abrogarea dispozițiilor cu caracter special prevăzute în art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, determină ca faptele săvârșite de inculpată să primească o altă încadrarea juridică, potrivit legii generale care își redobândește eficacitatea, respectiv în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută în art. 246 C. pen. Procurorul a mai solicitat extinderea efectelor recursului și cu privire la inculpatul M.C., în sensul schimbării încadrării juridice în ceea ce-l privește din infracțiunea prevăzută în art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea prevăzută în art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind folosirea cu rea-credință a bunului sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente: Inculpata C.L. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în calitate de director al sucursalei unei bănci, în perioada aprilie-mai 2003, a acordat mai multe credite societății comerciale T., cu încălcarea legii bancare și a normelor de creditare și nu a urmărit, conform legii și normelor bancare, destinațiile contractate ale creditelor, în scopul obținerii de foloase necuvenite.

Instanțele de judecată s-au pronunțat asupra unei singure infracțiuni, când, în realitate, inculpata a săvârșit două fapte distincte, ale căror elemente materiale și urmări sunt diferite: - o primă infracțiune prevăzută în art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 constă într-o acțiune - aceea de acordare de credite cu încălcarea dispozițiilor legale - și care se consumă instantaneu, la momentul realizării lui verbum regens ; - o a doua infracțiune prevăzută în art. 10 lit. b) din aceeași lege constă într-o inacțiune - aceea de neurmărire a destinației creditelor acordate - și care are un moment de consumare și unul de epuizare, ulterioară săvârșirii primei infracțiuni. Faptele au rezoluții infracționale distincte și se află în concurs real, potrivit dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.

Abrogarea art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pune problema retroactivității legii penale. Abrogarea unei dispoziții de incriminare nu înseamnă întotdeauna și dezincriminarea faptei prevăzute în acea dispoziție, fiindcă este posibil ca fapta respectivă să continue să fie incriminată printr-o altă dispoziție cu caracter penal. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că faptele reținute în sarcina inculpatei, astfel cum au fost arătate, se regăsesc în conținutul infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută în art. 246 C. pen. Instanța urmează să se pronunțe asupra noii încadrări juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei, să stabilească încadrarea juridică în ceea ce privește forma continuată a infracțiunii și să-i asigure inculpatei realizarea deplină a dreptului la apărare în raport cu noua situație juridică stabilită.

Cu privire la infracțiunile de luare de mită, prevăzute în art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 1 lit. b) și e) din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte de Casație și Justiție constată necesitatea efectuării unei cercetări judecătorești amănunțite, în vederea stabilirii adevărului în cauză și lămuririi neconcordanțelor dintre declarații. În ceea ce privește solicitarea procurorului de a se extinde efectele recursului și cu privire la inculpatul M.C., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul procurorului a fost declarat numai cu privire la inculpata C.L. În conformitate cu dispozițiile art. 416 1 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., hotărârea instanței de apel 208/A din 19 decembrie 2006 a rămas definitivă față de acesta la data expirării termenului de recurs.

Abrogarea dispozițiilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 a intervenit ulterior rămânerii definitive a hotărârii cu privire la inculpatul M.C., astfel că schimbarea încadrării juridice a acestei infracțiuni în cea prevăzută în art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și condamnarea inculpatului în condițiile în care căile de atac anterior exercitate de procuror au fost exclusiv în favoarea acestuia, nu este legală. Inculpatul are la dispoziție alte prevederi ale Codului de procedură penală pentru rezolvarea acestei situații juridice. În consecință, recursul declarat de procuror a fost admis, decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 131 din 8 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Bihor au fost casate, în parte, numai în ceea ce privește soluționarea laturii penale și numai cu privire la inculpata C.L.

și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul Bihor.