ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84918)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84918) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Respingerea ca

inadmisibilă a unei cereri formulate în temeiul

art

.

57 Cod procedură civilă. Încălcarea

principiului

disponibilității și a principiului

contradictorialității.

C.proc.civ

.,

art

.

57,

art

. 85

Cuprins pe materii : Drept procesual civil.

Index alfabetic :

cerere de

chemare în judecată a altor persoane

principiul disponibilității

principiul

contradictorialității

Instanța de judecată a nesocotit, atunci când a

apreciat ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată a unei alte

persoane formulată de pârât pe temeiul prevederilor art.57-59 din Codul de

procedură civilă, principiul disponibilității în procesul

civil și al contradictorialității, și nu a dat

eficiență dispozițiilor imperative cuprinse în art.57 alin.(4)

din Codul de procedură civilă,

Analiza întrunirii sau nu, în concret, a cerințelor de

admisibilitate a cererii de chemare în judecată a altor persoane, în

special a celor indicate de art.57 alin.(1) din cod, se impune fi

făcută, așadar, prin raportare și la prevederile art.85 din

Codul de procedură civilă, numai după citarea celui introdus

(chemat) în judecată.

ICCJ, Secția contencios administrativ și fiscal,

Decizia

nr

. 1529 din 19 martie

2009

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București,

reclamantul Colegiul Farmaciștilor Teleorman a solicitat în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Sănătății anularea Autorizației

de Funcționare nr.7381/EN/13365 emisă în data de 18.12.2007 pe numele

S.C. H.P. SRL pentru înființarea unei farmacii în Municipiul

Alexandria

.

Pârâtul

Ministerul Sănătății Publice a invocat excepția lipsei

calității procesuale active și a lipsei de interes.

Prin

sentința nr.2554 din 7 octombrie 2008, Curtea de Apel București,

Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca

inadmisibilă acțiunea.

Instanța

a reținut că reclamantul nu a înțeles să cheme în

judecată beneficiarul autorizației contestate, respectiv S.C. H.P.

SRL, solicitând anularea unui act administrativ care produce efecte juridice în

patrimoniul unei terțe persoane, fără a chema în judecată

și această persoană juridică.

S-a

mai reținut că instanța de judecată nu poate dispune cu

privire la drepturile conferite unei persoane printr-un act administrativ

fără a-i acorda acesteia posibilitatea de a-și formula

apărările.

Împotriva sentinței a

formulat recurs reclamantul Colegiul Farmaciștilor Teleorman, care a

susținut că hotărârea este nelegală, întrucât prin

respingerea ca inadmisibilă a cererii instanța de fond a procedat

greșit prin raportare la

prevederile art.129 alin. (5)

C.proc.civ

., care obligă instanța de judecată

să aibă un rol activ.

Respingerea ca

inadmisibilă a acțiunii este nelegală și prin raportare la

dispozițiile Legii nr.554/ 2004, în

condițiile în care emitentul autorizației de funcționare este

Ministerul Sănătății Publice. Or, având calitatea de emitent

al actului administrativ contestat, Ministerul Sănătății

Publice avea deopotrivă calitate procesuală pasivă în

cauză, iar Colegiul Farmaciștilor Teleorman are calitate

procesuală activă față de împrejurarea că emiterea

unui act administrativ, respectiv autorizația de funcționare a unei

farmacii, s-a realizat fără ca, în prealabil, să existe un aviz

al instituției recurente.

Recursul este întemeiat

și a fost admis, pentru considerentele ce urmează.

Pârâtul Ministerul

Sănătății Publice a invocat, înaintea instanței de

fond, două excepții procesuale, anume excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului Colegiul

Farmaciștilor Teleorman și excepția lipsei de interes în

promovarea acțiunii, ambele excepții având natura unor excepții

de fond, absolute și peremptorii.

Pe de altă parte, prima

instanță a invocat din oficiu excepția

inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, pe care

a admis-o, după punerea ei în discuția părților.

In consecință acțiunea

reclamantului a fost respinsă, cu motivarea că, în condițiile în

care reclamantul a solicitat anularea unui act administrativ care produce

efecte juridice în patrimoniul unei terțe persoane, fără a chema

în judecată și această persoană juridică, cererea de

chemare în judecată nu poate fi admisă, instanța de

judecată

neputând

dispune cu privire la

drepturile conferite prin actul administrativ atacat fără a-i acorda

persoanei juridice beneficiare posibilitatea de formulare a

apărărilor corespunzătoare. Pe de altă parte, instanța

de fond a mai reținut că nu putea să dispună din oficiu

introducerea în cauză a beneficiarului autorizației, deoarece s-ar fi

încălcat principiul disponibilității, și că nu se

putea da curs solicitării pârâtului de introducere în cauză a S.C.

H.P. SRL întrucât regulile cuprinse în art.49-65 din Codul de procedură

civilă nu permit un asemenea demers, devreme ce în cauză nu erau

aplicabile prevederile art.57 alin.(1) din cod, terțul beneficiar

neputând

pretinde aceleași drepturi ca reclamantul.

Potrivit prevederilor art.137

alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de

judecată se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de

procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în

parte, cercetarea în fond a pricinii.

Instanța de

judecată, în condițiile invocării în fața sa, în mod

concomitent, a mai multor excepții procesuale, era datoare să

deducă ordinea de soluționare a acestora din caracterul și

efectele pe care le produc diferitele excepții în cadrul procesului civil,

prioritate în cazul dat având, în mod categoric, excepția lipsei

calității (legitimării) procesuale active a reclamantului –

asupra căreia însă, instanța nu s-a pronunțat.

Prima instanță, pe

de altă parte, a nesocotit, atunci când a apreciat ca inadmisibilă

cererea de chemare în judecată a S.C. H.P. SRL, formulată de pârâtul

Ministerul Sănătății Publice pe temeiul prevederilor

art.57-

59

C

.proc.civ

., principiul disponibilității în procesul civil

și al contradictorialității, și nu a dat

eficiență astfel dispozițiilor imperative cuprinse în art.57

alin.(4) din Codul de procedură civilă, potrivit cu care „Cererea va

fi motivată și se va comunica atât celui chemat, cât și

părții potrivnice. La exemplarul cererii destinat celui chemat în

judecată se vor alătura copii de pe cererea de chemare în

judecată,

întâmpinare și de pe înscrisurile de la

dosar”.

Analiza întrunirii sau nu, în

concret, a cerințelor de admisibilitate a cererii de chemare în

judecată a altor persoane, în special a celor indicate de art.57 alin.(1)

din cod, se impunea fi făcută, așadar, prin raportare și la

prevederile art.85 din Codul de procedură civilă, numai după

citarea celui introdus (chemat) în judecată de pârâtul Ministerul

Sănătății Publice, anume a beneficiarului actului

administrativ a cărui anulare se solicita prin acțiunea în contencios

administrativ.

În raport de cele mai sus

arătate, reținându-se incidența în cauză a motivului de

recurs prevăzut de art.304

pct

.

5

C

.proc.civ

., în temeiul prevederilor art.312 alin.(3) și art.313

C.proc.civ

., s-a admis recursul, s-a casat hotărârea

atacate și s-a trimis cauza spre

rejudecare

la

aceeași instanță.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă