ÎCCJ, decizie (scj.ro #83537)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83537) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract de ipotecă. Nulitate absolută
În ceea ce privește
fondul pricinii, instanța de apel a reținut, în mod corect, că în lipsa
constatării notarului, în sensul că s-a consemnat consimțământul părților,
contractul de ipotecă este nul absolut, în conformitate cu dispozițiile art.
65 din Legea nr.36/1995 iar împrejurarea că s-a depus la dosar un
exemplar al înscrisului semnat de procuristul reclamanților nu este
de natură a acoperi nulitatea absolută, fiind imperativ necesară semnarea
în fața notarului a tuturor exemplarelor originale ale înscrisului
autentificat. Or, exemplarul contractului depus de reclamanți nu a
fost semnat nici de aceștia și nici de procurist, iar cel depus de pârâtă
poartă numai semnătura reprezentantului acesteia,
astfel că, în speță, nu este incidentă prezumția de valabilitate a înscrisului
autentic, prin neîndeplinirea celor două condiții esențiale,
consimțământul și forma autentică, urmând ca înscrisul
să fie lovit de nulitate absolută.
(Secția
comercială,decizia nr.339 din 29 ianuarie 2004)
Prin sentința
civilă nr.921/COM din 10 aprilie 2001, Tribunalul Constanța a respins excepția
inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta BRD sucursala Constanța și a
admis acțiunea reclamanților R.N și R.M., constatând nulitatea absolută a
contractului de ipotecă din 1996.
Apelul
declarat
de
pârâta
B.R.D., a
fost
respins
ca
nefondat
prin
decizia
nr.920/COM din 1
noiembrie
2001,
pronunțată
de
Curtea
de
Apel
Constanța
,
instanța
reținând
în
motivarea
soluției
, la
fel
ca prima
instanță
că
,
susținerea
privind
lipsa
obiectului
cererii
pentru
justificarea
excepției
inadmisibilității
acțiunii
nu
este
fondată
din moment
ce
reclamanții
au
precizat
expres
,
că
obiectul
acțiunii
îl
formează
constatarea
nulității
absolute a
contractului
de
ipotecă
din 1996,
iar
pe
fond
că
,
deși
,
în
principiu
,
înscrisul
autentic
se
bucură
de
prezumția
de
valabilitate
,
în
speță
, o
asemenea
ipoteză
este
exclusă
în
lipsa
constatării
notarului
în
sensul
că
s-a
luat
consimțământul
părților
la
încheierea
actului
,
situație
care
constituie
,
potrivit
art.65
lit.a
) din
Legea
nr.36/1995 a
notarilor
publici
, un
motiv
de
nulitate
absolută
a
contractului
de
ipotecă
,
întocmit
cu
încălcarea
dispozițiilor
legale
precizate
.
Împotriva
acestei
ultime
hotărâri
,
pârâta
a
declarat
recurs,
invocând
ca motive de
casare
dispozițiile
art.304 pct.9
și
10 C. proc.
civ
.,
susținînd
că
hotărârea
instanței
de
apel
este
criticabilă
,
deoarece
această
instanță
nu
s-a
pronunțat
asupra
excepției
prescripției
dreptului
la
acțiune
,
în
constatarea
nulității
relative,
având
în
vedere
că
,
din moment
ce
procuristul
a
semnat
contractul
de
ipotecă
,
în
baza
unei
procuri
autentificată
,
nu
se
putea
reține
că
actul
ar
fi
lovit
de
nulitate
absolută
,
ci
eventual de
nulitate
relativă
.
De asemenea, pârâta printr-o altă critică, a susținut că, instanța de
apel nu trebuia să respingă excepțiile privind lipsa obiectului cererii,
precum și aceea a realizării unui drept, prin încălcarea dispozițiilor art. 111
C. proc. civ. ca și excepția suspendării judecării pricinii, până la
soluționarea cauzei penale, respectiv a plângerii penale formulată de
reclamanți împotriva procuristului B.A., potrivit principiului că penalul ține
în loc civilul.
În sfârșit, printr-o ultimă critică, pârâta a mai susținut că instanța de apel
nu s-ar fi pronunțat asupra unui mijloc de apărare, cu caracter de probă, cu
referire la faptul că nu i-a admis proba cu interogatoriul procuristului, prin
care tindea să dovedească că, acesta a semnat actul în fața notarului, în
această situație, fiind îndeplinită una din condițiile esențiale , a
consimțământului dat.
Recursul pârâtei nu este fondat.
Cu privire la excepția prescripției dreptului în constatarea nulității relative
a actului încheiat de părți, s-a constatat că aceasta nu a fost invocată în
fața instanțelor, și ca atare nu se poate reproșa instanței de apel că nu s-a
pronunțat asupra unei excepții, care nu a fost invocată la fond și nici
prin motivele de apel.
Cu
privire
la
excepția
potrivit
căreia
obiectul
cererii
nu
ar
exista
,
s-a
constatat
că
aceasta
a
fost
invocată
formal, din moment
ce
,
din
examinarea
acțiunii
rezultă
expres
că
reclamanții
au
promovat
cererea
pentru
constatarea
nulității
absolute a
contractului
de
ipotecă
din 1996
și
constatarea
inexistenței
unui
drept
real,
în
favoarea
pârâtei
,
de
ipotecă
asupra
apartamentului
proprietatea
lor
,
deci
,
obiectul
cererii
este
precis
determinat
și
ca
atare
,
susținerile
contrare
ale
pârâtei
nu
sunt
întemeiate
.
Cu privire la susținerea, potrivit căreia prin promovarea acțiunii, reclamanții
ar tinde la realizarea unui drept iar nu constatarea existenței sau
inexistenței acestuia, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 111 C. proc.
civ., s-a constatat că nici această critică nu este întemeiată, deoarece
reclamanții nu au urmărit constatarea nulității absolute a contractului de
ipotecă, pe motiv că înscrisul ar fi fals dar, că ar fi nul absolut
prin neîndeplinirea condițiilor cerute „ad validitatem”, privind consimțământul
valabil al părților și forma autentică a actului, condiții în lipsa cărora,
instanța de apel a reținut, în mod corect, că încrisul este
nul absolut.
Nici
critica
privind
refuzul
instanței
de a
suspenda
pricina
,
până
la
soluționarea
plângerii
penale
formulată
de
reclamanți
împotriva
procuristului
,
nu
poate
fi
primită
,
întrucât
constatarea
nulității
absolute a
contractului
de
ipotecă
a
fost
solicitată
pentru
neîndeplinirea
condițiilor
prevăzute
de art.65 din
Legea
nr.36/1995 a
notarilor
publici
,
a
căror
nerespectare
atrage
nulitatea
absolută
a
înscrisului
și
nu
pentru
că
acesta
ar
fi
fals
,
pentru
a
atrage
incidența
în
cauză
a
dispozițiilor
art.244
alin
.
(1)
și
2) C. proc.
civ
.
și
aplicarea
principiului
că
penalul
ține
în
loc
civilul
.
Nu
poate
fi
reținută
nici
critica
prin
care s-a
susținut
că
,
instanța
de
apel
nu
s-a
pronunțat
asupra
unui
fapt
cu
caracter
de
probă
,
că
nu
a
admis
proba
cu
interogatoriul
procuristului
,
prin
care
pârâta
tindea
să
dovedească
că
în
realitate
a
existat
un
consimțământ
valabil
exprimat
de
reclamanți
prin
semnarea
inscrisului
de
mandatarul
acestora
,
procurist
,
deoarece
nici
o
dovadă
din
dosar
nu
confirmă
că
pârâta
ar
fi
formulat
o
astfel
de
cerere
, fie la
fond, fie
în
apel
, cum de
asemenea
nu
există
nici
textul
interogatoriului
.
În
ceea
ce
privește
fondul
pricinii
, s-a
reținut
că
instanța
de
apel
a
apreciat,în
mod
corect
că
,
în
lipsa
constatării
notarului
,
în
sensul
că
s-a
luat
consimțământul
părților
,
contractul
de
ipotecă
,
încheiat
în
1996,
este
nul
absolut
,
în
conformitate
cu
dispozițiile
art.65 din
Legea
nr.36/1995
iar
împrejurarea
că
pârâta
a
depus
la
dosar
un exemplar al
înscrisului
semnat
de
procuristul
reclamanților
,
nu
este
de
natură
a
acoperi
nulitatea
absolută
,
în
contextul
în
care
prevederile
legale
menționate
, au
caracter
imperativ
și
impun
sub
sancțiunea
nulității
,
semnarea
în
fața
notarului
public a
tuturor
exemplarelor
originale
ale
înscrisului
autentificat
.
Or, cum
în
speță
,
exemplarul
contractului
depus
de
reclamanți
nu
este
semnat
nici
de
aceștia
și
nici
de
procurist
,
iar
cel
depus
de
pârâtă
poartă
numai
semnătura
reprezentantului
pârâtei
,
rezultă
că
instanța
de
apel
a
reținut
,
în
mod
corect
,
că
,
dacă
în
principiu
,
înscrisul
autentic
se
bucură
de
prezumția
de
valabilitate
,
în
speță
,
nu
este
incident
acest
principiu
, din moment
ce
înscrisul
este
lovit
de
nulitate
absolută
pentru
neîndeplinirea
a
două
condiții
esențiale
,
pentru
nașterea
validă
a
unui
asemenea
act
juridic
civil,
și
anume
consimțământul
și
forma
autentică
.
În consecință, recursul pârâtei a fost respins ca nefondat.