ÎCCJ, decizie (scj.ro #81815)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #81815) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Calitatea

procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice în acțiunile

prin care se solicită restituirea prețului actualizat sau prețul

de circulație al unui imobil cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995,

bun pierdut ulterior de chiriașii cumpărători în urma desființării

titlului lor sau al admiterii acțiunii în revendicare a fostului

proprietar.

Cuprins pe materii :

Drept

procesual civil. Calitate procesuală pasivă.

Index alfabetic :

imobil

- contract de vânzare cumpărare

- restituire preț

Legea nr. 10/2001, art. 50, art. 50

1

Ministerul Finanțelor Publice

este cel care are calitate procesuală pasivă în acțiunile având

ca obiect cererile de restituire a prețului actualizat sau de acordare a

despăgubirilor echivalente cu valoarea de piață a unui imobil

dobândit în baza unui act de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii

nr.112/1995 și pierdut

ulterior

în disputa cu fostul proprietar sau cu moștenitorii acestuia.

Ministerul Finanțelor Publice justifică legitimare

procesuală pasivă în temeiul legii, respectiv art.50 alin.3 din Legea

nr. 10/2001, astfel încât nu interesează culpa pârâtului, ca premisă

a atragerii sale în proces, în această calitate.

O astfel de culpă nici nu se poate reține în persoana

Ministerului, calitatea lui de a sta în proces fiind determinată de

dispozițiile legii, raportat la atribuțiile sale de gestionar, în

numele statului, a fondului constituit în condițiile art.13 alin.6 din

Legea nr.112/1995, din care se procedează la restituire.

Nu se poate reține nici încălcarea principiului

relativității efectelor actelor juridice, reglementat de art.973 Cod

civil, în sensul că Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat

la plata prețului, fiind terț față de contract, deoarece acesta

nu este chemat în judecată în calitate de responsabil pentru

evicțiune, ca parte contractantă, ceea ce nici nu este, ci în temeiul

legii, dispoziția legală fiind cea care îi conferă calitatea de

a efectua plata prețului.

ICCJ, Secția Civilă și de proprietate

intelectuală, decizia civilă nr. 3072 din 1 aprilie 2011

Reclamanții C.A. și

C.R.N., în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului

București, prin Primarul General și Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice, au solicitat obligarea acestora la plata

despăgubirilor echivalente cu valoarea de piață a imobilului

situat în București.

Tribunalul

București, prin sentința civilă nr.1301/2009, a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins

acțiunea, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără

calitate procesuală, cu următoarea motivare:

Temeiul

de drept al cererii a fost indicat, de către reclamanți, ca fiind

art.50

1

alin.1 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr.1/2009.

Potrivit

dispozițiilor art.50 alin.3 din Legea nr.1/2009, prin care a fost

modificată Legea nr.10/2001, restituirea prețului de piață

privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea

prevederilor Legii nr.112/1995 se face de către Ministerul Economiei

și Finanțelor, din fondul extrabugetar constituit în temeiul art.13

alin.6 din Legea nr.112/1995.

În raport de aceste

prevederi legale, calitatea procesuală pasivă a pârâților din

prezenta cauză nu este justificată, persoana obligată în

raportul juridic prezent fiind Ministerul Economiei și Finanțelor.

Curtea de Apel

București, prin decizia civilă nr.239 A/2010, a admis apelul formulat

de reclamanți împotriva sentinței civile sus-menționate, a

schimbat în parte hotărârea și a trimis cauza, spre rejudecare, la

aceeași instanță.

Curtea a reținut că

acțiunea introductivă de instanță este întemeiată pe

dispozițiile Legii nr.1/2009, lege specială de modificare și

completare a Legii nr.10/2001.

Legea specială

nr.1/2009 stabilește calitatea procesuală pasivă în

acțiunile de restituire a prețului de piață în persoana

Ministerului Finanțelor Publice, singurul reprezentant al statului, care

are constituit, în acest sens, și un fond extrabugetar.

Față de

aceste dispoziții imperative speciale, Municipiul București prin

Primarul General, nu are calitate procesuală pasivă în prezenta

cauză, astfel încât Curtea a admis apelul, a desființat în parte

sentința apelată și a trimis cauza, spre rejudecare, în

contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, menținând restul

dispozițiilor sentinței apelate privind pe pârâtul Municipiul

București.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

criticând-o pentru următoarele motive:

În mod greșit,

instanța de apel a considerat că Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în prezenta

cauză.

Instanța a

legitimat procesual o persoană care nu a deținut calitatea de parte

în dosar, respectiv Ministerul Finanțelor Publice, ceea ce

echivalează cu încălcarea principiului disponibilității

și, deci, cu o evidentă încălcare a legii.

În privința

Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu se realizează

identitatea impusă de lege între cel care este titularul obligației

din raportul juridic de dezdăunare, obligație corelativă

dreptului reclamanților la obținerea despăgubirii, și cel

care a stat în judecată, în calitate de parat.

Prin obligarea

Statului Român la plata prețului reactualizat achitat de chiriași se

încălcă și normele referitoare la repartiția bugetară,

deoarece contul din care se va face plata către reclamanți nu va fi

contul prevăzut în articolul 13 alin.(6) din Legea nr.112/1995, ci plata

se va face de la bugetul de stat.

Potrivit principiului

relativității efectelor contractului, acesta produce efecte numai

între părțile contractante, neputând nici profita și nici

dăuna unui terț. Or, Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, nefiind parte la încheierea contractului dintre Primăria

municipiului București și reclamanți, ci terț, nu poate fi

obligat pentru plata prețului, reactualizat.

În situația

evingerii cumpărătorilor, prin deposedarea acestora de imobilul pe

care l-au deținut în baza contractului de vânzare-cumpărare, trebuia

să fie instituită obligația de garanție pentru

evicțiune a vânzătoarei, Primăria municipiului București,

în conformitate cu dispozițiile art.1337 Cod civil.

Recursul este

nefondat.

În mod corect, Curtea

de Apel a desființat sentința, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare,

în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, chiar dacă

reclamanții au chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice.

Reclamanții au

solicitat, în

petitul

cererii de chemare în

judecată, obligarea pârâților Primăria municipiului

București, prin Primarul General și Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice, la plata despăgubirilor echivalente cu valoarea

de piață a imobilului dobândit în baza unui act de

vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr.112/1995, imobil pe care

acestea l-au pierdut, prin hotărâre irevocabilă, în urma admiterii

acțiunii în revendicare formulată de fostul proprietar.

Acțiunea a fost

întemeiată pe dispozițiile art.50

1

din Legea nr.10/2001 în

forma actuală, ca urmare a modificării și completării prin

Legea nr.1/2009.

Potrivit textului de lege arătat, alin.1, „

Proprietarii ale căror contracte de

vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.

112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul

la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform

standardelor internaționale de evaluare”.

În

cazul acestui tip de acțiune, calitate procesuală pasivă o are

Ministerul Finanțelor Publice, conform art.50 alin.3 din aceeași

lege, care prevede că „Restituirea prețului prevăzut la alin.(2)

și

se face de către Ministerul

Economiei și Finanțelor

din

fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin.6 din Legea nr.112/1995,

cu modificările ulterioare”.

Chiar

dacă, potrivit textului de lege sus-menționat, Ministerul

Finanțelor Publice apare ca plătitor al prețului de

piață al imobilelor, în realitate, el acționează tot ca

reprezentant al statului, acesta din urmă fiind singurul și direct

implicat în situația care a generat pierderea bunului de către

cumpărători, iar nu Ministerul Finanțelor Publice, în nume

propriu.

Astfel,

Statul este cel care a preluat în mod abuziv, de cele mai multe ori,

fără titlu valabil în regimul politic trecut, imobilele

aparținând unor persoane fizice pe care, ulterior, le-a înstrăinat,

potrivit Legii nr.112/1995 către chiriași care au plătit un

preț pentru bunul astfel dobândit.

Ulterior,

cumpărătorii care au pierdut bunul, în disputa cu fostul proprietar

sau cu moștenitorii lui, urmează să recupereze prețul

plătit la încheierea contractului, reactualizat, sau să

obțină valoarea de piață a bunului, în mod firesc, de la

cel care le-a vândut, și anume Statul, prin reprezentantul său legal.

Or, în

această materie, potrivit art.50 alin.3, reprezentarea Statului se face de

către Ministerul Finanțelor Publice care justifică legitimarea

de a sta în proces, în numele statului, deoarece, potrivit legii,

gestionează fondul extrabugetar alimentat de sumele de bani constând în

prețul plătit de cumpărătorii chiriași și din

care, corelativ, se restituie prețul plătit în cazul în care

cumpărătorii pierd bunul.

Ministerul

acționează ca simplu instrument plătitor al sumelor de bani

sus-menționate, în numele statului, iar nu în nume propriu, neavând

nicio

obligație în legătură cu plata acestor

sume, rezultată dintr-o activitate proprie.

De

altfel, și potrivit art.25 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele

fizice și persoanele juridice, „Statul

este persoana juridică în raporturile în care participă

nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații.

El participă în astfel

de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care

legea stabilește anume alte organe în acest scop”.

Ca

atare, deși i se recunoaște statului personalitate juridică în

raporturile în care participă în nume propriu, fiind considerat subiect

distinct de drepturi și obligații, ca

entitate teoretică și abstractă, acționează,

în îndeplinirea obligațiilor sau atribuțiilor pe care le are, prin

organele sale reprezentative, potrivit legii, neputând figura în proces și

nici în raporturile juridice civile, ca atare, în absența unor

reprezentanți.

Cu excepția unei dispoziții speciale,

statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor, ceea ce este și

cazul ipotezei în care se pune problema restituirii prețului

reactualizat/plății valorii de circulație a bunului, către

cumpărătorii care au pierdut imobilul în cadrul demersului fostului

proprietar (art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001).

Este fără dubiu că Ministerul

Finanțelor Publice nu are

nicio

contribuție

proprie și efectivă în tot acest lanț de raporturi juridice,

începând cu preluarea imobilului de la fostul proprietar și până la

restituirea prețului sau a valorii de circulație către

cumpărători, și, cu atât mai puțin, vreo culpă în

situația juridică creată în legătură cu bunul imobil

respectiv și, în final, cu efectele pierderii proprietății

bunului, de către cumpărători.

Potrivit art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995,

sumele obținute din vânzarea imobilelor către chiriași se

constituie într-un fond extrabugetar, la dispoziția Ministerul Finanțelor,

și, în mod firesc, din același fond se vor achita, în condițiile

legii, sumele de bani reprezentând prețul reactualizat sau valoarea de

piață a imobilului, conform art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001 în

forma actuală.

Ministerul Finanțelor Publice, ca

persoană juridică implicată în gestionarea fondului extrabugetar

alimentat din sumele obținute cu titlu de preț de la

cumpărători, este firesc să constituie instituția

prevăzută de lege și pentru procesul invers, și anume

pentru efectuarea de plăți către cumpărătorii care au

pierdut imobilul, acționând, însă, în numele statului, în

desfășurarea acestei activități.

Prin urmare, nu se poate reține

nicio

încălcare a principiului

disponibilității, urmare a deciziei pronunțate, deoarece Curtea

a reținut calitatea procesuală pasivă în persoana chemată

în judecată în calitate de pârât, de către reclamanți,

neexistând

nicio

diferență, din punct de

vedere juridic, între Ministerul Finanțelor Publice, care, potrivit legii,

acționează în numele statului în acest tip de acțiuni, și

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Statul reprezintă

entitatea ce trebuie să achite sumele de bani sus menționate și

aceasta se realizează prin organismul prevăzut de art.50 alin.3

pentru asigurarea, în fapt, a plății, și anume Ministerul

Finanțelor Publice.

Reclamanții au intenționat să

atragă în proces persoana care are obligația de plată, potrivit

art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001, iar instanța de apel a dat curs

acestui demers, identificând, în mod corect, calitatea procesuală

pasivă în persoana Ministerul Finanțelor Publice, reprezentantul

statului în privința executării acestei obligații, potrivit

celor deja arătate.

De asemenea, din moment ce instanța de apel

a dispus rejudecarea cauzei în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor

Publice, persoana prevăzută de art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001

să restituie prețul reactualizat sau prețul de piață

al imobilului către cumpărători, nu se mai pune problema

încălcării acestei dispoziții, în raport de pârâtul

inițial, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, care,

oricum justifica legitimare procesuală pasivă, pentru cele deja

arătate.

Pe de altă parte, reținându-se

calitatea procesuală a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, nu se

poate constata că, prin decizia Curții, s-ar fi încălcat

dispozițiile legale în materie bugetară.

Dimpotrivă, figurând Ministerul

Finanțelor Publice, în calitate de pârât, în caz de admitere a

acțiunii, plata se va face în condițiile art.50 alin.3 din Legea

nr.10/2001, și anume din fondul extrabugetar constituit la dispoziția

acestei instituții, potrivit art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995.

Ca urmare, nu sunt întrunite cerințele

art.304 pct.5 și pct.9

C.proc.civ

., Curtea

stabilind, în mod corect, judecarea cauzei în contradictoriu cu Ministerul

Finanțelor Publice care justifică legitimare procesuală

pasivă.

În mod greșit, recurentul a susținut

că Primăria municipiului București trebuie să stea în

proces, ca pârât, contrar celor reținute de Curte.

Astfel, acțiunea a fost formulată

după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 și întemeiată pe

art.50

1

din acest act normativ, al cărui conținut a fost

redat mai sus, iar nu pe dispozițiile de drept comun în materia

garanției vânzătorului pentru evicțiune (art.1337 și urm.

C.civ

.).

În cazul cererilor formulate în baza acestei

dispoziții legale, cum s-a arătat deja, restituirea prețului de

circulație a imobilului, bineînțeles, în caz de admitere a

acțiunii, se face de către Ministerul Finanțelor Publice, potrivit

art.50 alin.3 din actul normativ în discuție, ceea ce îi conferă

acestuia calitatea de a sta în proces, ca pârât.

Ministerul Finanțelor Publice

justifică legitimare procesuală pasivă în temeiul legii,

respectiv art.50 alin.3, sus-menționat, astfel încât nu interesează

culpa pârâtului, ca premisă a atragerii sale în proces, în această

calitate. O astfel de culpă nici nu se poate reține în persoana

Ministerului, după cum s-a arătat în precedent, calitatea lui de a

sta în proces fiind determinată de dispozițiile legii, raportat la

atribuțiile sale de gestionar, în numele statului, a fondului constituit

în condițiile art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995, din care se

procedează la restituire.

De asemenea, conținutul mai larg al

instituției garanției pentru evicțiune a vânzătorului,

astfel cum este reglementat de dreptul comun, în sensul posibilității

obținerii unor sume suplimentare valorii de circulație a imobilului,

de către persoanele evinse, nu interesează în speța de

față, din moment ce nu garanția pentru evicțiune

reprezintă temeiul juridic al acțiunii, ci

dispozițiile legii speciale.

În plus, o asemenea cerere nici nu a fost

formulată de către reclamanți, care au solicitat doar

echivalentul valorii de piață a imobilului.

Nu se poate reține nici încălcarea

principiului relativității efectelor actelor juridice, reglementat de

art.973 Cod civil, în sensul că Ministerul Finanțelor Publice nu

poate fi obligat la plata prețului, fiind terț față de

contract, deoarece acesta nu a fost chemat în judecată în calitate de

responsabil pentru evicțiune, ca parte contractantă, ceea ce nici nu

este, ci în temeiul legii, dispoziția legală fiind cea care îi

conferă calitatea de a efectua plata prețului, în cazul temeiniciei

cererii de chemare în judecată.

Prin urmare, nu Primăria municipiului

București justifică legitimare procesuală pasivă, astfel

cum a constatat, în mod corect, și Curtea de Apel București.

Pe de altă parte, chestiunea dacă

acțiunea formulată de reclamanți îndeplinește

condițiile legii pentru ca aceștia să obțină

prețul de piață al imobilului în litigiu, mai precis

condiția desființării contractului de vânzare-cumpărare în

baza căruia a fost dobândit bunul respectiv, reprezintă o chestiune

de fond, care va fi analizată de instanța de rejudecare, iar nu o chestiune

de calitate procesuală pasivă.

Astfel, Ministerul Finanțelor Publice

stă în proces în calitate de pârât, potrivit art.50 alin.3 din Legea

nr.10/2001 în forma actuală, indiferent de soluția care se va

pronunța asupra acțiunii formulate de reclamanți.

În

consecință, decizia

recurată

a fost

pronunțată cu respectarea formelor procedurale și a

dispozițiilor din legea specială incidente în materie.

Având în vedere

considerentele prezentate, în baza art.312 alin.1

C.proc.civ

.,

Înalta Curte a respins recursul declarat de pârât, ca nefondat.