ÎCCJ, decizie (scj.ro #86918)

Cerere de suspendare a judecății acțiunii civile până la soluționarea unei cauze penale. Efectuare de acte premergătoare începerii urmării penale. Neîndeplinirea condiției prevăzută de textul de lege.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Judecata. Suspendarea.

Index alfabetic :

suspendarea legală

urmărire penală

despăgubiri

Codul de procedură civilă de la 1865, art. 244 alin. (1) pct. 2

Suspendarea legală facultativă reglementată de art. 244 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ. implică cercetarea următoarei cerințe legale: când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea. Ca atare, în situația în care în cauza penală, în legătură cu care s-a solicitat suspendarea acțiunii civile,  se efectuează acte de cercetare premergătoare începerii urmăririi penale, dispozițiile legale sus citate nu își găsesc aplicabilitatea.

Secția I civilă, decizia nr. 699 din  27  februarie  2014

La data de 24 noiembrie 2004 reclamantul D.V.  a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul de poliție județeană Constanța, Serviciul Român de Informații, Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public prin Parchetul Militar Constanța și Guvernul României solicitând să fie obligați solidar la plata de despăgubiri civile în sumă de 90 miliarde lei pentru fapta de a-i fi cauzat plăgi prin împușcare în timpul evenimentelor istorice din 24/25 decembrie 1989.

Învestit cu soluționarea acestei cauze, Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr.154 din 3.02.2005 a anulat, ca netimbrată, cererea reclamantului, soluție schimbată de Curtea de Apel Constanța, Secția civilă care prin decizia civilă nr.729C din 1 iulie 2005 a admis apelul reclamantului împotriva hotărârii primei instanțe, pe care a anulat-o și a păstrat cauza pentru evocarea fondului.

Curtea de Apel Constanța, Secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr.154C din 12 septembrie 2006 a respins, ca nefondată, acțiunea în fond după anulare formulată de reclamantul D.V.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că reclamantul a făcut dovada că a fost împușcat dar nu a dovedit prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția pârâților.

După acest ciclu procesual, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1886 din 19 martie 2008 a admis recursul reclamantului și a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Constanța.

Argumentele instanței de recurs au avut în vedere motivarea contradictorie a deciziei atacate precum și carențele din perspectiva lămurii situației de fapt, Curtea necercetând în nici un fel susținerile reclamantului.

În rejudecarea fondului, la Curtea de Apel Constanța, la termenul de judecată din data de 23 iunie 2008 reprezentantul Ministerului Apărării Naționale a solicitat suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 pct.2 C.pr.civ., susținând că în dosarul în care s-au cercetat evenimentele referitoare la împușcarea reclamantului s-a dispus infirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale și continuarea cercetărilor pentru stabilirea adevărului; dosarul nr. xx9/P/1989 al Parchetului Militar Constanța a fost conexat la dosarul nr. x7/P/1990 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.  A depus la dosar adresa nr.xx3/P/2007 și Ordonanța de infirmare din 18 iunie 2007 a Ministerului Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare.

Curtea, analizând cererea, a reținut că potrivit dispozițiilor art. 244 pct. 2 C.pr.civ. "Instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea”.

Norma juridică prevăzută de art. 244 pct. 2 C.pr.civ. este imperativă, astfel încât dacă sunt îndeplinite cerințele acestui text, instanța este obligată a suspenda judecata, fără a mai efectua vreun alt act de procedură.

Așa fiind, Curtea de Apel Constanța, constatând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 244 pct. 2 C.pr.civ. a suspendat judecata cauzei până la finalizarea cercetărilor penale în dosarul nr. x7/P/1990 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare.

La data de 15 iulie 2010, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare a solicitat să se ia act că în cauză a operat perimarea apelului declarat de D.V.

Curtea de Apel Constanța, Secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din 18 octombrie 2010 a respins sesizarea de perimare, ca nefondată.

Aceeași instanță, a luat în examinare cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamant și a dispus, prin încheierea de ședință din data de 2 iulie 2012, respingerea acestei cereri, constatând că subzistă temeiul suspendării.

Curtea, prin încheierea din data de 4 noiembrie 2013 a menținut măsura suspendării, constatând că nu a încetat cauza care a determinat această măsură.

La data de 3 decembrie 2013 reclamantul a declarat recurs împotriva încheierii din 23.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

Motivând recursul, acesta a arătat că încheierea atacată nu este legală.

A susținut că măsura suspendării s-a dispus până la finalizarea cercetărilor penale în dosarul nr.

x7/P/1990  Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În data de 18.06.2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte, Secția Parchetelor Militare a dat o

Ordonanță prin care a dispus infirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. xx9/P/1989 al Parchetului Militar Constanța  și continuarea cercetărilor până la stabilirea celor vinovați de împușcarea celor trei victime, situație în care D.V. trebuie să aștepte rezultatul cercetărilor și să se îndrepte pe calea civilă, împotriva celor vinovați pentru împușcarea sa.

Recurentul a susținut că atât timp cât dosarul nr. x7/P/1990 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, la care a fost conexat dosarul nr.xx9/P/1989 al Parchetului Militar Constanța, se află în faza actelor premergătoare nu este îndeplinită condiția expresă prevăzută de art. 244 alin.1 pct. 2 C.pr.civ., respectiv începerea urmăririi penale.

Faptul că se efectuează cercetări pentru soluționarea plângerii penale nu constituie un indiciu cu

privire la săvârșirea infracțiunii, atât timp cât nu s-a declanșat urmărirea penală, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 244 alin.(1) pct. 2 C.pr.civ.

A solicitat admiterea recursului  și continuarea judecății.

Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea recursului, arătând că în dosarul nr. x7/P/1990 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție materialul de cercetare penală vizează un număr foarte mare de persoane. Totodată, dosarul este deosebit de complex, cercetându-se atât evenimentele petrecute  în decembrie 1989 cât și ulterior acestei perioade. Dată fiind complexitatea anchetei, circumstanțele cauzei, necesitatea administrării a numeroase probe nu se poate imputa autorităților o atitudine pasivă dar, în același timp, modul de desfășurare al cercetării penale nu poate constitui faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu, în sensul legii civile, pentru recurent. Cauza penală are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce se va da în cauza civilă, context în care se impune menținerea măsurii suspendării judecării litigiului civil.

Examinând recursul formulat, Înalta Curte a reținut că acesta este fondat, potrivit celor ce urmează:

Suspendarea legală prevăzută de art. 244 C.pr.civ. reprezintă un incident ivit în derularea activității de judecată de natură a temporiza curgerea firească a activității de judecată ce trebuie să se caracterizeze prin continuitate; ea poate interveni în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, având însă un caracter facultativ.

Prin urmare, contrar celor reținute de Curte, instanța sesizată cu soluționarea unei astfel de cereri, chiar dacă va constata îndeplinirea cerințelor normei, are puterea de apreciere asupra utilității și oportunității măsurii în ansamblul raporturilor juridice dintre părți, astfel încât măsura să nu permită concluzia unui abuz de drept procesual al părții care o invocă.

Suspendarea reglementată de art. 244 alin. (1) pct. 2 C.pr.civ. implică cercetarea următoarei cerințe legale: când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

Aplicând aceste criterii legale la speța dedusă judecății, rezultă că instanța de fond a reținut că cererea de

despăgubiri civile pretinse de reclamant depinde de soluția ce se va da dosarului penal nr. x7/P/1990 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și faptul că norma cuprinsă în art. 244 alin. (1) pct. 2 C.pr.civ. are caracter imperativ.

Înalta Curte constată că atât timp cât, în dosarul penal nr. x7/P/1990, conexat la dosarul penal nr. xx0/P/2008, se efectuează acte de cercetare premergătoare începerii urmăririi penale, cu privire la faptele săvârșite în contextul evenimentelor din decembrie 1989, așa cum rezultă din adresa nr. xx0/P/2008 emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în data de 20.11.2013, nu își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 244 alin. (1) pct.2 C.pr.civ.

Așa fiind, în prezenta cauză nu se justifică măsura suspendării judecării acțiunii civile în pretenții formulate de reclamantul D.V.

Față de cele ce preced, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) și (3) rap. la art. 304 pct. 9 și art. 244 alin. (1) pct. 2 C.pr.civ., a admis recursul formulat de reclamant, a casat încheierea recurată și  a trimis cauza la aceeași curte de apel în vederea continuării judecății.