ÎCCJ, decizie (scj.ro #81885)

Cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art . 322 pct . 5 C.pr.civ . Înscris procurat ulterior soluționării procesului. Respingerea cererii. Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac. Revizuirea hotărârilor. Index alfabetic . Drept procesual civil. - revizuire - înscris procurat ulterior soluționării procesului C.pr civ . Art . 322 pct2 si pct . 5 Funcția revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăților irevocabile în afara condițiilor strict reglementate procedural.

În sens contrar, dacă procurarea unui simplu mijloc de probă – fără ca partea să dovedească împrejurările excepționale, mai presus de voința sa, care au împiedicat-o să-l înfățișeze în cadrul procesului –, ar fi suficientă pentru retractarea unei hotărâri, atunci stabilitatea juridică și puterea de lucru judecat de care trebuia să se bucure hotărârile, ar rămâne fără niciun fel de eficiență . Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 627 din 3 februarie 2010. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală revizuenții C.M. și C.M. au solicitat, în contradictoriu cu intimații O.A., Comisia județeană Prahova de aplicare a Legii nr . 112/1995, Consiliul județean Prahova, Consiliul local Bușteni, Primăria orașului Bușteni, S.C.

C. S.A. Ploiești, retractarea deciziei nr . 2669 din 6 martie 2009 a acestei instanțe. În drept, au fost indicate cazurile de revizuire reglementate de art . 322 pct . 2 și pct . 5 C.pr.civ . În motivarea cererii s-a arătat că numita O.A.G. a solicitat, în cadrul procesului care s-a desfășurat anterior între părți, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr . 43/N din 26 septembrie 1996, prin care revizuenții C. au dobândit proprietatea imobilului din Bușteni, jud . Prahova. Prin decizia nr . 380/A/2003 a Curții de Apel Alba-Iulia, urmare a admiterii apelului reclamantei, a fost schimbată sentința de primă instanță, în sensul admiterii acțiunii și constatării nevalabilității contractului de vânzare-cumpărare ce privea imobilul menționat.

Cererea de îndreptare a erorii materiale îndreptată împotriva acestei decizii – în sensul de a se indica nr . imobilului ca fiind 252, în loc de 254, a fost respinsă, conform încheierii nr . 6/A/CC/2008, considerându-se că împrejurarea invocată ca fiind o greșeală materială „reprezintă o veritabilă chestiune de fond, care se impunea a fi clarificată în căile de atac exercitate”.

Cu toate acestea, prin decizia nr . 2669 din 6 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – care face obiectul prezentei revizuiri - a fost admis recursul, casată încheierea, admisă cererea și îndreptată eroarea materială, în sensul că imobilul pentru care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr . 43/N din 26 septembrie 1996, admițându-se cererea de revendicare a aceluiași bun, este situat în Bușteni, la nr . 252 și nu la nr . 254. - S-a susținut că o asemenea soluție este susceptibilă de revizuire pe temeiul art . 322 pct . 2 C.pr.civ ., întrucât instanța a acordat reclamantei ceea ce nu a cerut, în condițiile în care instanța de fond a fost învestită cu o cerere vizând imobilul de la nr . 254, fără ca în fazele procesuale ulterioare să-și fi precizat în vreun fel obiectul și să arate că e vorba de imobilul de la nr . 252. Deși recurenta a solicitat modificarea încheierii, instanța de recurs a casat respectiva încheiere, fără a se putea încadra în motivele limitativ prevăzute de casare.

De asemenea, în condițiile în care cererea recurentei O. a fost întemeiată pe dispozițiile art . 281 alin. (1) C.pr.civ ., în soluționarea recursului instanța a făcut aplicarea art . 281 1 C.pr.civ ., care se referă la lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii, ceea ce nu se ceruse. Or, prin admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale s-a ajuns la modificarea dispozitivului hotărârii judecătorești care era definitivă și irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat.

- Decizia este susceptibilă de revizuire și din perspectiva dispozițiilor art . 322 pct . 5 C.pr.civ ., sens în care a fost invocată adresa nr . 2519 din 18 martie 2009 eliberată de Primăria Bușteni, din care rezultă că, potrivit registrului de preluare a imobilelor de către stat aflat în arhiva acestei instituții, la poziția 27 figurează imobilul proprietatea lui Z.L., situat în Bușteni, nr . 254. La fel, conform evidențelor din nomenclatorul stradal din cadrul Primăriei Bușteni (din anul 1952) pentru imobilul din Bușteni, nr . 252, acest număr poștal nu a suferit modificări în timp. Examinând criticile deduse judecății pe calea revizuirii, Înalta Curte a constatat caracterul nefondat al acestora.

Astfel: Potrivit deciziei nr . 2669 din 6 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția civilă și de proprietate intelectuală, a cărei retractare prin intermediul acestei căi procedurale s-a pretins, a fost admis recursul declarat de petenta O.A.G., casată încheierea atacată și îndreptată eroarea materială din decizia nr . 380 din 1 iulie 2003 a Curții de Apel Alba-Iulia, în sensul că imobilul pentru care s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr . 43 din 26 septembrie 1996 și s-a admis revendicarea cu privire la același bun este situat în orașul Bușteni, la nr . 252 și nu la nr . 254. În considerentele deciziei s-a reținut că, de vreme ce s-a constatat nulitatea unui contract de vânzare, adresa poștală la care este situat imobilul ce face obiectul acestuia trebuie să corespundă întocmai cu cea din contract (unde este indicat nr . 252), concordanță asigurată prin simpla redare a mențiunii corespunzătoare din act, fără ca aceasta să presupună o analiză de fond sau reaprecierea probelor din dosar (cum greșit reținuse prima instanță).

S-a constatat că o asemenea operațiune, de realizare a concordanței dintre hotărârea judecătorească și contractul a cărui nulitate s-a dispus, este posibil de realizat prin mijlocul procedural prevăzut de art . 281 C.pr.civ ., cât timp nu este reevaluat materialul probator administrat.

Susținerea părții conform căreia o asemenea decizie este susceptibilă de revizuire pe temeiul art . 322 pct . 2 C.pr.civ . („dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”) este total nefondată . Instanța nu s-a pronunțat în afara limitelor învestirii, atunci când, judecând în cadrul criticilor din recurs, a constatat că în cauză a fost săvârșită o eroare materială, posibil de îndreptat prin intermediul căii procedurale reglementate de art . 281 C.pr.civ . Susținerea părții că judecata procesului s-ar fi desfășurat cu privire la un alt imobil a fost supusă cenzurii în recurs, întrucât instanța a apreciat că, pronunțându-se nulitatea unui anumit contract de vânzare-cumpărare, este evident că, din punct de vedere material, obiectul litigiului l-a reprezentat imobilul, astfel cum acesta a fost menționat în respectivul act juridic, iar nu un alt imobil.

Tot astfel, nu este o pronunțare asupra „a ceea ce nu s-a cerut”, împrejurarea că instanța de recurs a dispus casarea hotărârii atacate, iar nu modificarea acesteia, cum a pretins partea. Soluția, din punct de vedere procedural (impusă de normele de procedură) nu se subsumează noțiunii de cerere, de pretenție dedusă judecății avută în vedere de dispozițiile art . 322 pct . 2 C.pr.civ . Solicitarea părții a fost aceea de rectificare a erorii materiale și aceasta a fost avută în vedere de instanță prin soluția adoptată. Tot astfel, este nefundamentată afirmația revizuentei conform căreia judecata în recurs s-ar fi realizat pe un alt temei juridic decât cel care a învestit instanța – respectiv, art . 281 1 , în loc de art . 281 alin. 1 C.pr.civ . În realitate, aprecierea asupra cererii și soluționarea acesteia s-au realizat conform normelor care reglementează procedura de îndreptare a erorii materiale.

În conținutul considerentelor deciziei atacate prin intermediul revizuirii se face referire și la dispozițiile art . 282 1 C.pr.civ . (și nu ale art . 281 1 C.pr.civ ., cum în mod eronat susțin revizuenții ), iar aceasta, pentru determinarea corectă a regimului căii de atac ( nefiind vorba, în speță, de un recurs îndreptat împotriva unei hotărâri față de care este suprimat apelul, pentru a fi incident art . 304 1 C.pr.civ ., analiza criticilor realizându-se din perspectiva dispozițiilor art . 304 C.pr.civ .). Așadar, apreciind în sensul existenței unei erori materiale și dispunând îndreptarea greșelii din dispozitivul hotărârii (prin asigurarea concordanței între numărul imobilului așa cum apare el înscris în contractul a cărui anulare se pronunțase și numărul aceluiași imobil din decizie), instanța a judecat în limitele învestirii – cenzurând hotărârea, considerată nelegală, a curții de apel – nefiind incidente prevederile invocate, ale art . 322 pct . 2 C.pr.civ . - În privința celuilalt motiv de revizuire prev . de art . 322 pct . 5 C.pr.civ ., părțile invocă drept înscris nou, de natură să conducă în opinia acestora, la anularea hotărârii și reluarea judecății, adresa nr . 2519 din 18 martie 2009 a Primăriei Bușteni, care ar atesta faptul că nu au intervenit modificări, de-a lungul timpului, asupra numărului poștal al imobilului.

Or, în sensul art . 322 pct . 5 C.pr.civ ., un înscris înfățișat cu ocazia revizuirii este apt să conducă la admiterea acestei căi de atac, în măsura în care este vorba de „un înscris doveditor, reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții”. Așadar, trebuie ca respectivul înscris să fi existat la data judecății, dar nevalorificarea sa în proces să se fi datorat conduitei culpabile a părții adverse (care l-a reținut) sau împrejurării mai presus de voința părții (care, de asemenea, a împiedicat administrarea). Nu este întrunită ipoteza textului de lege și nu este permisă revizuirea atunci când asemenea înscrisuri sunt procurate de parte ulterior finalizării procesului, pentru că, într-o asemenea situație, s-ar ajunge la repunerea în discuție a unei hotărâri irevocabile, intrată în puterea lucrului judecat.

În speță, este ceea ce tind să obțină revizuenții , atunci când prezintă drept cauză a revizuirii un mijloc de probă nouă respectiv, o adresă având ca emitent primăria și o dată ulterioară celei a pronunțării hotărârii atacate. Aceasta înseamnă pe de o parte, că înscrisul nu a existat la data judecății, iar pe de altă parte că, fiind vorba de o instituție publică în calitate de emitentă, partea era în situația de a-l putea procura și înfățișa în cadrul procedurii judiciare desfășurate, în măsura în care îl considera relevant pentru obținerea de consecințe juridice. Altminteri, prezentând un mijloc de probă nou – în sensul de înscris procurat ulterior judecății – și pretinzând ca pe baza acestuia să fie revizuită hotărârea, părțile tind, de fapt, la nesocotirea autorității de lucru judecat a celor statuate irevocabil.

Or, funcția revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăților irevocabile în afara condițiilor strict reglementate procedural. În sens contrar, dacă procurarea unui simplu mijloc de probă – fără ca partea să dovedească împrejurările excepționale, mai presus de voința sa, care au împiedicat-o să-l înfățișeze în cadrul procesului –, ar fi suficientă pentru retractarea unei hotărâri, atunci stabilitatea juridică și puterea de lucru judecat de care trebuia să se bucure hotărârile, ar rămâne fără niciun fel de eficiență. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte a constatat că nu se regăsesc în speță ipotezele reglementate de art . 322 pct . 2 și 5 C.pr.civ . pentru revizuirea unei hotărâri, astfel încât calea de atac exercitată va fi respinsă în consecință.