ÎCCJ, decizie (scj.ro #81885)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81885) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Cerere de revizuire
întemeiată pe dispozițiile
art
. 322
pct
. 5
C.pr.civ
. Înscris procurat
ulterior soluționării procesului. Respingerea cererii.
Cuprins pe materii.
Drept procesual civil.
Căile extraordinare de atac. Revizuirea hotărârilor.
Index alfabetic
. Drept procesual civil.
-
revizuire
-
înscris
procurat ulterior soluționării procesului
C.pr
civ
.
Art
. 322 pct2 si
pct
. 5
Funcția revizuirii, de
cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea
judecăților irevocabile în afara condițiilor strict reglementate procedural.
În sens contrar, dacă procurarea
unui simplu mijloc de probă – fără ca partea să dovedească împrejurările
excepționale, mai presus de voința sa, care au împiedicat-o să-l înfățișeze în
cadrul procesului –, ar fi suficientă pentru retractarea unei hotărâri, atunci
stabilitatea juridică și puterea de lucru judecat de care trebuia să se bucure
hotărârile, ar rămâne fără
niciun
fel de eficiență
.
Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 627 din 3 februarie
2010.
Prin cererea
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția civilă și de
proprietate intelectuală
revizuenții
C.M. și C.M. au
solicitat, în contradictoriu cu intimații O.A., Comisia județeană Prahova de
aplicare a Legii
nr
. 112/1995, Consiliul județean
Prahova, Consiliul local Bușteni, Primăria orașului Bușteni, S.C. C. S.A.
Ploiești, retractarea deciziei
nr
. 2669 din 6 martie
2009 a acestei instanțe.
În drept, au fost
indicate cazurile de revizuire reglementate de
art
.
322
pct
. 2 și
pct
. 5
C.pr.civ
.
În motivarea cererii
s-a arătat că numita O.A.G. a solicitat, în cadrul procesului care s-a
desfășurat anterior între părți, anularea contractului de vânzare-cumpărare
nr
. 43/N din 26 septembrie 1996, prin care
revizuenții
C. au dobândit proprietatea imobilului din
Bușteni,
jud
. Prahova.
Prin decizia
nr
. 380/A/2003 a Curții de Apel Alba-Iulia, urmare a
admiterii apelului reclamantei, a fost schimbată sentința de primă instanță, în
sensul admiterii acțiunii și constatării
nevalabilității
contractului de vânzare-cumpărare ce privea imobilul menționat.
Cererea de îndreptare
a erorii materiale îndreptată împotriva acestei decizii – în sensul de a se
indica
nr
. imobilului ca fiind 252, în loc de 254, a
fost respinsă, conform încheierii
nr
. 6/A/CC/2008,
considerându-se că împrejurarea invocată ca fiind o greșeală materială
„reprezintă o veritabilă chestiune de fond, care se impunea a fi clarificată în
căile de atac exercitate”.
Cu toate acestea, prin
decizia
nr
. 2669 din 6 martie 2009 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție – care face obiectul prezentei revizuiri - a fost admis
recursul, casată încheierea, admisă cererea și îndreptată eroarea materială, în
sensul că imobilul pentru care s-a constatat nulitatea absolută a contractului
de vânzare-cumpărare
nr
. 43/N din 26 septembrie 1996,
admițându-se cererea de revendicare a aceluiași bun, este situat în Bușteni, la
nr
. 252 și nu la
nr
. 254.
- S-a susținut că o
asemenea soluție este susceptibilă de revizuire pe temeiul
art
.
322
pct
. 2
C.pr.civ
.,
întrucât instanța a acordat reclamantei ceea ce nu a cerut, în condițiile în
care instanța de fond a fost învestită cu o cerere vizând imobilul de la
nr
. 254, fără ca în fazele procesuale ulterioare să-și fi
precizat în vreun fel obiectul și să arate că e vorba de imobilul de la
nr
. 252.
Deși recurenta a
solicitat modificarea încheierii, instanța de recurs a casat respectiva
încheiere, fără a se putea încadra în motivele limitativ prevăzute de
casare.
De asemenea, în
condițiile în care cererea recurentei O. a fost întemeiată pe
dispozițiile
art
. 281 alin. (1)
C.pr.civ
., în soluționarea recursului instanța a făcut
aplicarea
art
. 281
1
C.pr.civ
.,
care se referă la
lămurirea
înțelesului, întinderii
sau aplicării dispozitivului hotărârii, ceea ce nu se ceruse.
Or, prin admiterea
cererii de îndreptare a erorii materiale s-a ajuns la modificarea
dispozitivului hotărârii judecătorești care era definitivă și irevocabilă,
intrată în puterea lucrului judecat.
- Decizia este
susceptibilă de revizuire și din perspectiva dispozițiilor
art
.
322
pct
. 5
C.pr.civ
., sens
în care a fost invocată adresa
nr
. 2519 din 18 martie
2009 eliberată de Primăria Bușteni, din care rezultă că, potrivit registrului
de preluare a imobilelor de către stat aflat în arhiva acestei instituții, la
poziția 27 figurează imobilul proprietatea lui Z.L., situat în Bușteni,
nr
. 254. La fel, conform evidențelor din nomenclatorul
stradal din cadrul Primăriei Bușteni (din anul 1952) pentru imobilul din
Bușteni,
nr
. 252, acest număr poștal nu a
suferit modificări în timp.
Examinând
criticile deduse judecății pe calea revizuirii, Înalta Curte a constatat
caracterul
nefondat
al acestora. Astfel:
Potrivit deciziei
nr
. 2669 din 6 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție – Secția civilă și de proprietate intelectuală, a cărei retractare prin
intermediul acestei căi procedurale s-a pretins, a fost admis recursul declarat
de
petenta
O.A.G., casată încheierea atacată și
îndreptată eroarea materială din decizia
nr
. 380 din
1 iulie 2003 a Curții de Apel Alba-Iulia, în sensul că imobilul pentru care
s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare
nr
.
43 din 26 septembrie 1996 și s-a admis revendicarea cu privire la același bun
este situat în orașul Bușteni, la
nr
. 252 și nu la
nr
. 254.
În considerentele
deciziei s-a reținut că, de vreme ce s-a constatat nulitatea unui contract de
vânzare, adresa poștală la care este situat imobilul ce face obiectul acestuia
trebuie să corespundă întocmai cu cea din contract (unde este indicat
nr
. 252), concordanță asigurată prin simpla redare a
mențiunii corespunzătoare din act, fără ca aceasta să presupună o analiză de
fond sau
reaprecierea
probelor din dosar (cum greșit
reținuse prima instanță).
S-a constatat că o
asemenea operațiune, de realizare a concordanței dintre hotărârea
judecătorească și contractul a cărui nulitate s-a dispus, este posibil de
realizat prin mijlocul procedural prevăzut de
art
.
281
C.pr.civ
., cât timp nu este reevaluat materialul
probator administrat.
Susținerea părții
conform căreia o asemenea decizie este susceptibilă de revizuire pe temeiul
art
. 322
pct
. 2
C.pr.civ
. („dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu
s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult
decât s-a cerut”) este total
nefondată
.
Instanța nu s-a
pronunțat în afara limitelor învestirii, atunci când, judecând în cadrul
criticilor din recurs, a constatat că în cauză a fost săvârșită o eroare
materială, posibil de îndreptat prin intermediul căii procedurale reglementate
de
art
. 281
C.pr.civ
.
Susținerea părții că
judecata procesului s-ar fi desfășurat cu privire la un alt imobil a fost
supusă cenzurii în recurs, întrucât instanța a apreciat că,
pronunțându-se nulitatea unui anumit contract de vânzare-cumpărare, este
evident că, din punct de vedere material, obiectul litigiului l-a reprezentat
imobilul, astfel cum acesta a fost menționat în respectivul act juridic, iar nu
un alt imobil.
Tot astfel, nu este o
pronunțare asupra „a ceea ce nu s-a cerut”, împrejurarea că instanța de recurs
a dispus casarea hotărârii atacate, iar nu modificarea acesteia, cum a pretins
partea.
Soluția, din punct de
vedere procedural (impusă de normele de procedură) nu se subsumează noțiunii de
cerere, de pretenție dedusă judecății avută în vedere de dispozițiile
art
. 322
pct
. 2
C.pr.civ
.
Solicitarea părții a fost
aceea de rectificare a erorii materiale și aceasta a fost avută în vedere de
instanță prin soluția adoptată.
Tot astfel, este
nefundamentată
afirmația
revizuentei
conform căreia judecata în recurs s-ar fi realizat pe un alt temei juridic
decât cel care a învestit instanța – respectiv,
art
.
281
1
, în loc de
art
. 281 alin. 1
C.pr.civ
.
În realitate,
aprecierea asupra cererii și soluționarea acesteia s-au realizat conform
normelor care reglementează procedura de îndreptare a erorii materiale.
În conținutul
considerentelor deciziei atacate prin intermediul revizuirii se face referire
și la dispozițiile
art
. 282
1
C.pr.civ
. (și nu ale
art
. 281
1
C.pr.civ
., cum în mod eronat susțin
revizuenții
), iar aceasta, pentru determinarea corectă a
regimului căii de atac (
nefiind
vorba, în speță, de
un recurs îndreptat împotriva unei hotărâri față de care este suprimat apelul,
pentru a fi incident
art
. 304
1
C.pr.civ
., analiza criticilor realizându-se din perspectiva
dispozițiilor
art
. 304
C.pr.civ
.).
Așadar, apreciind în
sensul existenței unei erori materiale și dispunând îndreptarea greșelii din
dispozitivul hotărârii (prin asigurarea concordanței între numărul imobilului
așa cum apare el înscris în contractul a cărui anulare se pronunțase și numărul
aceluiași imobil din decizie), instanța a judecat în limitele învestirii –
cenzurând hotărârea, considerată nelegală, a curții de apel –
nefiind
incidente prevederile invocate, ale
art
. 322
pct
. 2
C.pr.civ
.
- În privința
celuilalt motiv de revizuire
prev
. de
art
. 322
pct
. 5
C.pr.civ
., părțile invocă drept înscris nou, de natură să
conducă în opinia acestora, la anularea hotărârii și reluarea judecății, adresa
nr
. 2519 din 18 martie 2009 a Primăriei Bușteni, care
ar atesta faptul că nu au intervenit modificări, de-a lungul timpului, asupra
numărului poștal al imobilului.
Or, în sensul
art
. 322
pct
. 5
C.pr.civ
., un înscris înfățișat cu ocazia revizuirii este
apt să conducă la admiterea acestei căi de atac, în măsura în care este vorba
de „un înscris doveditor, reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi
înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții”.
Așadar, trebuie ca
respectivul înscris să fi existat la data judecății, dar nevalorificarea sa în
proces să se fi datorat conduitei culpabile a părții adverse (care l-a reținut)
sau împrejurării mai presus de voința părții (care, de asemenea, a împiedicat
administrarea).
Nu este întrunită
ipoteza textului de lege și nu este permisă revizuirea atunci când asemenea
înscrisuri sunt procurate de parte ulterior finalizării procesului, pentru că,
într-o asemenea situație, s-ar ajunge la repunerea în discuție a unei hotărâri
irevocabile, intrată în puterea lucrului judecat.
În speță, este ceea ce
tind să obțină
revizuenții
, atunci când prezintă
drept cauză a revizuirii un mijloc de probă nouă respectiv, o adresă având ca
emitent primăria și o dată ulterioară celei a pronunțării hotărârii atacate.
Aceasta înseamnă pe de
o parte, că înscrisul nu a existat la data judecății, iar pe de altă parte că,
fiind vorba de o instituție publică în calitate de emitentă, partea era în
situația de a-l putea procura și înfățișa în cadrul procedurii judiciare
desfășurate, în măsura în care îl considera relevant pentru obținerea de
consecințe juridice.
Altminteri, prezentând
un mijloc de probă nou – în sensul de înscris procurat ulterior judecății – și
pretinzând ca pe baza acestuia să fie revizuită hotărârea, părțile tind, de
fapt, la nesocotirea autorității de lucru judecat a celor statuate irevocabil.
Or, funcția
revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la
reevaluarea judecăților irevocabile în afara condițiilor strict reglementate
procedural.
În sens contrar, dacă
procurarea unui simplu mijloc de probă – fără ca partea să dovedească
împrejurările excepționale, mai presus de voința sa, care au împiedicat-o să-l
înfățișeze în cadrul procesului –, ar fi suficientă pentru retractarea unei
hotărâri, atunci stabilitatea juridică și puterea de lucru judecat de care
trebuia să se bucure hotărârile, ar rămâne fără
niciun
fel de eficiență.
Pentru considerentele
arătate, Înalta Curte a constatat că nu se regăsesc în speță ipotezele
reglementate de
art
. 322
pct
.
2 și 5
C.pr.civ
. pentru revizuirea unei hotărâri,
astfel încât calea de atac exercitată va fi respinsă în consecință.