ÎCCJ, decizie (scj.ro #81802)

Mandat. Revocarea mandatului după introducerea acțiunii în instanță de către mandatar și confirmarea ulterioară a mandatului revocat în cursul judecății. Nelegalitatea anulării acțiunii pentru lipsa calității de reprezentant. Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Părțile. Reprezentarea părților în judecată. Index alfabetic : mandat - cerere de chemare în judecată - revocarea mandatului Cod procedură civilă : art. 68, art. 83 Cod civil : art. 1533, art. 1546 Faptul că procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată a fost revocată de mandant după data sesizării instanței nu face operantă sancțiunea prevăzută de art. 161 C. proc.civ., aceea a anulării cererii de chemare în judecată pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, atât timp cât sesizarea instanței s-a făcut cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 68 alin. 1 teza I și art. 83 alin. 1 C.proc.civ.

R evocarea mandatului, fie ea expresă sau tacită, nu produce efecte pentru trecut, ci numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că mandatul încetează de la data revocării, astfel că numai de la această dată mandatarul nu mai poate acționa în numele și pe seama mandantului, actele îndeplinite anterior rămânând valabile. În consecință, exercitarea dreptului la acțiune prin mandatar, la o dată anterioară revocării mandatului dat cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 68 alin. 1 C.proc.civ., rămâne un act valabil.

Cu atât mai mult nu se poate dispune anularea acțiunii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, în condițiile în care mandatarul depune o nouă procură autentificată la o dată ulterioară judecății în primă instanță, din care rezultă că reclamantul confirmă, în mod tacit, promovarea acțiunii de către persoana care a acționat în calitate de mandatar , fiind aplicabil așadar principiul potrivit căruia ratificarea valorează mandat . ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 1431 din 18 februarie 2011 Reclamantul B.M., prin procuratoarea L.M.L., a formulat contestație împotriva dispoziției emisă de Primăria orașului Bușteni, prin care nu i s-a retrocedat întregul imobil notificat în baza Legii nr. 10/2001, situat în Bușteni . Prin sentința civilă nr. 2125/2009, Tribunalul Prahova - Secția civilă a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, invocată de pârâtă și a anulat acțiunea pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, sens în care a reținut următoarele: Inițial, persoana îndreptățită la despăgubiri, respectiv B.M., a împuternicit-o pe mandatara L.M.L., prin procura autentificată sub nr. 109/2005,

„să-1 reprezinte cu puteri depline în fața Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 112/1995 la Primăria orașului Bușteni și să efectueze toate formalitățile necesare în vederea restituirii dreptului său de proprietate asupra imobilului din Bușteni." Ulterior, același mandant a împuternicit-o pe aceeași mandatară, prin procura autentificată sub nr. 854/2009, să-1 reprezinte în fața instanțelor de orice grad și să efectueze toate formalitățile necesare în vederea restituirii dreptului său de proprietate asupra aceluiași imobil. La dosar au fost depuse două declarații autentice prin care B.M. a revocat cele două procuri, respectiv declarația autentificată sub nr. 1059 din 09.12.2009, prin care a revocat prima procură și declarația autentificată sub nr. 1060 din 09.12.2009, prin care a revocat cea de-a doua procură.

Rezultă, așadar, că procuratoarea nu mai are această calitate și cum contestația a fost formulată în numele mandantului, în baza art. 161 C.proc.civ. se impune anularea ei pentru lipsa dovezii calității de reprezentant. Împotriva sentinței susmenționate a declarat apel reclamantul . Prin decizia nr. 66/2010, Curtea de Apel Ploiești - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul ca nefondat. Curtea de apel a reținut că acțiunea dedusă judecății a fost formulată de numita L. M.L., în calitate de mandatar al reclamantului B.M., care a împuternicit-o să-1 reprezinte cu puteri depline în fața Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 112/1995 la Primăria orașului Bușteni, precum și în fața instanțelor de orice grad, în vederea efectuării formalităților necesare pentru restituirea imobilului din Bușteni.

Față de împrejurarea că au fost depuse două declarații autentificate sub nr. 1059/2009 și nr. 1060/2009, prin care reclamantul a revocat cele două procuri, raportat la dispozițiile art. 161 C.proc.civ., în mod corect prima instanță a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, cu consecința anulării acțiunii, nemaifiind necesar a se acorda un nou termen judecată pentru a se face dovada calității de reprezentant. Cum apelantul-reclamant nu a produs probe în sensul că actul unilateral al revocării celor două procuri este afectat de vreun viciu de consimțământ, procura autentificată sub nr. 101/2010, prin care, după revocarea mandatului dat numitei L.M.L. și după pronunțarea sentinței apelate, apelantul-reclamant reînnoiește acest mandat, nu e de natură a afecta legalitatea soluției pronunțate de prima instanță.

Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către reclamant.

Recurentul a susținut că nu s-a luat în considerare contestația formulată împotriva deciziei Primăriei Bușteni, referitoare la restituirea integrală a proprietăților luate abuziv; că nu s-a respectat dispozițiile art. 48 din Legea nr. 10/2001, în conformitate cu care persoanele îndreptățite, cărora li s-au respins până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, cererile în restituirea imobilelor preluate abuziv, pot solicita măsuri reparatorii în natură și în echivalent în condițiile noii legi . Cu toate că Primăria Bușteni nu a dispus restituirea suprafeței de teren de 672 mp și nu a stabilit despăgubiri pentru casa anexă demolată, nerespectând decizia nr. 5637/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a decis restituirea integrală a proprietăților, Curtea de apel și Tribunalul Prahova nu s-au preocupat de aceste probleme ce făceau obiectul judecății, ci au redat în hotărârile pronunțate probleme referitoare la procurile reprezentantei.

Nici curtea de apel, nici tribunalul nu au respectat prevederile Legii nr. 10/2001, Legii nr. 247/2005 și Legii nr. 1/2009, nestabilind în ce măsură decizia Primăriei Bușteni este nelegală. Anularea procurilor care dovedeau calitatea de reprezentant a numitei L.M.L. s-a datorat intervențiilor oculte din partea Primăriei Bușteni. S-a renunțat astfel, din eroare, la ultimele două procuri ale reprezentantei, iar în instanță s-a cerut amânarea pentru a se verifica și clarifica acest aspect, cerere ce nu a fost acceptată. Reclamantul și-a dat seama de eroarea făcută și a întocmit o nouă procură notarială pentru L.M.L., respectiv procura autentificată sub nr. 101/2010, înțelegând, totodată, să declare că sunt valabile și celelalte procuri notariale anterioare.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: Recurentul-reclamant a formulat critici atât sub aspectul fondului contestației deduse judecății, cât și sub aspectul soluției de anulare a contestației pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, pronunțată în primă instanță și menținută în apel. Criticile privind fondul contestației, legate de îndreptățirea reclamantului la restituirea în natură a terenului în suprafață de 672 mp și la restituirea prin echivalent a casei demolate, nu pot fi analizate în recurs, deoarece nu au legătură cu soluția instanței de apel și nu pot fi astfel încadrate în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C.proc.civ.

pentru exercitarea controlului judiciar în recurs. Potrivit art. 299 C.proc.civ., obiectul recursului îl constituie hotărârea dată în apel, ceea ce înseamnă că motivele de recurs ce trebuie circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C.proc.civ. pot viza numai aspectele soluționate de instanța de apel. Or, în speță, prin decizia recurată s-a confirmat soluția dată în primă instanță pe excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, fiind analizată exclusiv calitatea de reprezentant a persoanei care a formulat acțiunea în numele reclamantului, așa încât criticile din recurs susceptibile de încadrare în art. 304 C.proc.civ. pot viza numai această chestiune.

Criticile prin care se contestă legalitatea soluției date în cauză pe excepția lipsei dovezii de reprezentant sunt susceptibile de încadrare în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., din perspectiva căruia recursul va fi analizat, potrivit celor ce se vor arăta în continuare. In speță, cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamantul B.M. la data de 09.06.2009, prin mandatar L.M.L., împuternicit cu acest drept prin procură autentificată la notar, ce a fost atașată cererii de chemare în judecată, respectiv procura autentificată sub nr. 109/2005 . Prin urmare, sesizarea instanței s-a făcut cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 68 alin. 1 teza I și art. 83 alin. 1 C.proc.civ.

Este adevărat că procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată, autentificată sub nr. 109/2005, a fost revocată, în mod expres, de către reclamant după data sesizării instanței, prin declarația autentificată sub nr. 1059/2009 . Faptul că procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată a fost revocată de reclamant după data sesizării instanței nu făcea, însă, operantă în speță sancțiunea prevăzută de art. 161 C. proc.civ., aceea a anulării cererii de chemare în judecată pentru lipsa dovezii calității de reprezentant al reclamantului, cum greșit au considerat instanțele anterioare. Aceasta deoarece, revocarea mandatului, fie ea expresă sau tacită, nu produce efecte pentru trecut, ci numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că mandatul încetează de la data revocării, astfel că numai de la această dată mandatarul nu mai poate acționa în numele și pe seama mandantului, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.

Altfel spus, până la data revocării, mandatul este valabil și tot astfel orice act îndeplinit în limitele acestuia de către mandatar. In consecință, exercitarea dreptului la acțiune în prezenta cauză prin mandatar, la o dată anterioară revocării mandatului dat cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 68 alin. 1 C.proc.civ., rămâne un act valabil. Prin urmare, cât timp la data sesizării instanței exista un mandat valabil pentru exercițiul dreptului la acțiune în justiție și cât timp mandatarul a făcut dovada împuternicirii sale în acest sens prin depunerea la dosar a procurii sub semnătură legalizată, soluția primei instanțe de anulare a acțiunii reclamantului pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, menținută în apel, apare ca fiind pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 161 C.proc.civ., care prevăd sancțiunea anulării cererii doar atunci când reprezentantul părții nu face dovada calității sale.

Pe de altă parte, este de observat că și în ipoteza în care nu ar fi existat mandat pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată la data sesizării instanței, tot nu s-a fi justificat anularea acțiunii pe temeiul dispozițiilor art. 161 C.proc.civ. Și aceasta pentru că, în fața instanței de apel, s-a depus o nouă procură, autentificată la o dată ulterioară judecății în primă instanță, din care rezultă că reclamantul confirmă, în mod tacit, promovarea acțiunii din prezenta cauză de către persoana care a acționat în calitate de mandatar, și anume L.M.L., devreme ce, prin această procură, el împuternicește aceeași persoană pentru a exercita în justiție acțiune în retrocedarea imobilului litigios.

Astfel, prin procura autentificată sub nr. 101/2010 , reclamantul B.M. o împuternicește pe L.M.L. să introducă orice acțiune în justiție legată de dreptul la restituirea imobilului litigios: „ Subsemnatul B.M. (...) o împuternicesc pe d-na L.M.L.

(...) pentru ca în numele meu și pentru mine să mă reprezinte cu puteri depline în fața Comisiei constituită pentru aplicarea legii nr. 10/2001, a Legii nr. 247/2005 și a Legii nr. 112/1995, la Primăria orașului Bușteni, la Prefectura județului Prahova și în fața instanțelor judecătorești de orice grad și să efectueze toate formalitățile necesare în vederea restituirii dreptului meu de proprietate asupra imobilului naționalizat în baza Decretului nr. 111/1954, situat în Bușteni (…) . Mandatara mea va putea (...) în numele meu și pentru mine să introducă, să susțină sau să retragă orice acțiune civilă, va putea opta în numele meu pentru acordarea de despăgubiri, în numerar sau în titluri de valoare nominale sau acțiuni, va putea accepta sau declina orice ofertă privind cuantumul despăgubirilor conform Legii nr. 10/2001, va folosi orice cale de atac în revendicarea drepturilor mele (...)." Rezultă că, prin procura depusă în apel, reclamantul a ratificat ulterior actul procesual exercitat fără mandat prealabil, după regulile de drept substanțial care guvernează contractul de mandat în general, cuprinse în art. 1546 alin. 2 raportat la art. 1533 C.civ., reguli care sunt aplicabile și în cazul mandatului judiciar, în condițiile în care nu există prevederi procesuale derogatorii sub acest aspect.

Fiind, așadar, aplicabil principiul potrivit căruia ratificarea valorează mandat , urmează a se reține că, și în ipoteza subsidiară în care mandatara ar fi promovat acțiunea în numele și pentru reclamant fără a avea mandat, nu se putea dispune anularea acțiunii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant. În consecință, criticile formulate pe acest aspect sunt întemeiate și fac aplicabil cazul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.civ., astfel că, în limita lor, recursul reclamantului apare ca fondat și baza art. 312 alin. 1 cu referire la art. 304 pct. 9 C.proc.civ. a fost admis. Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 5 C.proc.civ., aplicabile în cauză întrucât procesul a fost rezolvat greșit pe excepție, ceea ce a împiedicat intrarea în cercetarea fondului, Înalta Curte a dispus casarea deciziei recurate și, rejudecând apelul reclamantului, l- a admis, iar în baza art. 297 alin. 1 C.proc.civ.

a desființat sentința primei instanțe și a trimis acesteia cauza spre rejudecare.