ÎCCJ, decizie (scj.ro #81802)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #81802) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Mandat. Revocarea mandatului după

introducerea acțiunii în instanță de către mandatar și

confirmarea ulterioară a mandatului revocat în cursul judecății.

Nelegalitatea anulării acțiunii pentru lipsa calității de

reprezentant.

Cuprins pe materii

: Drept

procesual civil. Părțile. Reprezentarea părților în judecată.

Index alfabetic

: mandat

- cerere de chemare în judecată

- revocarea mandatului

Cod

procedură civilă : art. 68, art. 83

Cod civil : art. 1533, art. 1546

Faptul că

procura pentru exercițiul dreptului de chemare în

judecată a fost revocată de mandant după data sesizării instanței nu

face operantă sancțiunea prevăzută de art. 161 C.

proc.civ., aceea a anulării cererii de chemare în

judecată pentru

lipsa dovezii

calității de reprezentant, atât timp cât sesizarea instanței s-a făcut cu

respectarea cerințelor

prevăzute de art. 68 alin. 1 teza I și art. 83

alin. 1 C.proc.civ.

R

evocarea

mandatului, fie ea expresă sau tacită,

nu produce efecte pentru trecut,

ci numai pentru viitor, ceea ce

înseamnă că

mandatul încetează de la data revocării, astfel că numai de

la această dată mandatarul nu mai poate acționa în

numele și pe seama

mandantului,

actele îndeplinite anterior rămânând valabile.

În consecință, exercitarea dreptului la acțiune

prin mandatar, la

o dată anterioară revocării mandatului dat cu respectarea condițiilor prevăzute

de art. 68 alin. 1 C.proc.civ., rămâne un act valabil.

Cu atât

mai mult nu se poate dispune anularea acțiunii pentru lipsa dovezii calității

de reprezentant, în condițiile în care mandatarul depune o nouă procură autentificată

la o dată ulterioară judecății în primă instanță,

din care rezultă că reclamantul confirmă, în mod tacit, promovarea

acțiunii de către persoana care a acționat în

calitate

de mandatar

, fiind

aplicabil așadar principiul potrivit căruia

ratificarea

valorează mandat

.

ICCJ, Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia civilă nr. 1431 din 18 februarie 2011

Reclamantul B.M., prin procuratoarea

L.M.L., a formulat contestație

împotriva dispoziției

emisă de Primăria

orașului Bușteni, prin care nu i

s-a retrocedat întregul imobil notificat

în baza Legii nr. 10/2001, situat în Bușteni

.

Prin sentința civilă nr. 2125/2009, Tribunalul Prahova

- Secția

civilă

a admis excepția

lipsei dovezii calității de reprezentant,

invocată

de pârâtă și a anulat acțiunea pentru lipsa

dovezii

calității de reprezentant, sens în care a reținut următoarele:

Inițial, persoana

îndreptățită la despăgubiri, respectiv B.M., a împuternicit-o pe mandatara

L.M.L., prin procura

autentificată sub nr.

109/2005, „să-1 reprezinte cu puteri depline

în

fața Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 112/1995 la

Primăria orașului Bușteni și să efectueze toate

formalitățile necesare în vederea restituirii dreptului său de

proprietate

asupra imobilului din

Bușteni."

Ulterior, același

mandant a împuternicit-o pe aceeași mandatară,

prin procura autentificată sub

nr. 854/2009, să-1 reprezinte în

fața

instanțelor de orice

grad și să efectueze toate formalitățile necesare în

vederea restituirii dreptului său de

proprietate asupra aceluiași imobil.

La dosar au fost

depuse două declarații autentice prin

care B.M. a revocat cele două procuri, respectiv declarația

autentificată sub nr. 1059 din 09.12.2009, prin care a

revocat prima

procură și declarația

autentificată sub nr. 1060 din 09.12.2009, prin care a

revocat cea de-a

doua procură.

Rezultă, așadar, că

procuratoarea nu mai are această calitate și

cum contestația a fost formulată în numele mandantului,

în baza art.

161 C.proc.civ. se

impune anularea ei pentru lipsa dovezii

calității

de reprezentant.

Împotriva sentinței

susmenționate a declarat apel reclamantul

.

Prin decizia nr.

66/2010, Curtea de Apel Ploiești -

Secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie

a respins apelul

ca nefondat.

Curtea de apel a

reținut

că acțiunea dedusă judecății a fost

formulată de numita L.

M.L., în calitate de

mandatar al reclamantului B.M.,

care

a împuternicit-o să-1 reprezinte cu puteri depline în fața Comisiei

pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și a Legii nr.

112/1995 la Primăria

orașului

Bușteni, precum și în fața instanțelor de orice grad, în vederea

efectuării

formalităților necesare pentru restituirea imobilului din Bușteni.

Față de împrejurarea

că au fost depuse

două declarații

autentificate sub nr.

1059/2009 și nr. 1060/2009, prin care

reclamantul

a revocat cele două procuri,

raportat la dispozițiile art.

161 C.proc.civ., în mod corect prima

instanță a admis

excepția lipsei dovezii

calității de reprezentant, cu consecința anulării acțiunii, nemaifiind necesar

a se acorda un nou termen judecată pentru

a se face dovada calității de

reprezentant.

Cum

apelantul-reclamant nu a produs probe în sensul că actul unilateral al

revocării celor două procuri este afectat de vreun viciu de

consimțământ, procura autentificată

sub nr. 101/2010, prin care,

după

revocarea mandatului dat numitei L.M.L. și după pronunțarea sentinței apelate,

apelantul-reclamant reînnoiește acest

mandat, nu e de natură a afecta legalitatea soluției pronunțate de

prima

instanță.

Decizia curții de

apel a fost atacată cu recurs de către reclamant.

Recurentul a susținut

că

nu s-a luat în considerare contestația

formulată împotriva deciziei Primăriei Bușteni, referitoare la restituirea

integrală a proprietăților luate abuziv;

că

nu s-a respectat dispozițiile art. 48

din Legea nr. 10/2001, în

conformitate

cu care persoanele îndreptățite,

cărora

li s-au respins până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, prin

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, cererile

în restituirea imobilelor preluate abuziv, pot

solicita măsuri reparatorii

în natură și în echivalent în condițiile noii legi

.

Cu toate că Primăria Bușteni nu a

dispus restituirea suprafeței

de

teren de 672 mp

și nu a stabilit despăgubiri

pentru casa anexă demolată,

nerespectând

decizia nr. 5637/2006 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, prin care s-a decis restituirea integrală a proprietăților,

Curtea

de apel și Tribunalul Prahova

nu s-au preocupat de aceste probleme ce

făceau obiectul judecății, ci au redat în hotărârile pronunțate probleme

referitoare la procurile reprezentantei.

Nici curtea de apel, nici tribunalul

nu au respectat prevederile

Legii

nr. 10/2001, Legii nr. 247/2005 și Legii nr. 1/2009, nestabilind

în ce măsură decizia Primăriei

Bușteni este nelegală.

Anularea procurilor care dovedeau

calitatea de reprezentant a numitei L.M.L. s-a datorat intervențiilor oculte

din partea

Primăriei Bușteni.

S-a renunțat astfel, din eroare, la ultimele două procuri ale

reprezentantei, iar în instanță s-a cerut amânarea

pentru a se verifica și

clarifica acest aspect, cerere ce nu a fost

acceptată.

Reclamantul și-a dat seama de

eroarea făcută și a întocmit o

nouă procură notarială pentru L.M.L.,

respectiv procura autentificată sub nr. 101/2010,

înțelegând,

totodată, să declare că sunt valabile și celelalte procuri

notariale anterioare.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate,

Înalta Curte reține

următoarele:

Recurentul-reclamant a

formulat critici atât sub aspectul fondului

contestației deduse judecății, cât și sub aspectul soluției de anulare

a

contestației pentru

lipsa dovezii calității de reprezentant, pronunțată în

primă instanță și menținută în apel.

Criticile privind

fondul contestației, legate de îndreptățirea

reclamantului la restituirea în natură a terenului în

suprafață de 672 mp

și la restituirea prin

echivalent a casei demolate, nu pot fi analizate în recurs, deoarece nu au

legătură cu soluția instanței de apel și nu pot fi astfel încadrate în cazurile

de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C.proc.civ. pentru

exercitarea controlului judiciar

în recurs.

Potrivit art. 299

C.proc.civ., obiectul recursului îl

constituie

hotărârea dată în apel, ceea ce înseamnă că motivele de

recurs ce trebuie circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de

art.

304 C.proc.civ. pot viza numai aspectele soluționate de instanța de

apel.

Or, în speță, prin

decizia recurată s-a confirmat soluția dată în

primă instanță pe excepția lipsei dovezii calității de

reprezentant, fiind

analizată exclusiv

calitatea de reprezentant a persoanei care a formulat

acțiunea în numele reclamantului, așa încât criticile din

recurs susceptibile de încadrare în art. 304 C.proc.civ. pot viza numai această

chestiune.

Criticile prin care

se contestă legalitatea soluției date în cauză pe

excepția lipsei dovezii de

reprezentant sunt susceptibile de încadrare în

cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9

C.proc.civ.,

din

perspectiva căruia recursul va fi analizat, potrivit celor ce se vor

arăta

în continuare.

In speță, cererea de

chemare în judecată a fost formulată de

reclamantul B.M. la data de 09.06.2009, prin mandatar

L.M.L., împuternicit cu acest drept prin procură

autentificată la notar, ce a fost atașată cererii

de chemare în judecată,

respectiv

procura autentificată sub nr. 109/2005

.

Prin urmare, sesizarea

instanței s-a făcut cu respectarea cerințelor

prevăzute de art. 68 alin. 1 teza I și art. 83 alin. 1

C.proc.civ.

Este adevărat că

procura pentru exercițiul dreptului de chemare

în judecată, autentificată sub nr. 109/2005, a fost

revocată, în

mod expres, de către reclamant după data

sesizării instanței, prin

declarația

autentificată sub nr. 1059/2009

.

Faptul că procura pentru exercițiul

dreptului de chemare în

judecată a fost

revocată de reclamant după data sesizării instanței nu

făcea, însă, operantă în speță sancțiunea

prevăzută de art. 161 C.

proc.civ.,

aceea a anulării cererii de chemare în judecată pentru

lipsa dovezii calității de reprezentant al

reclamantului, cum greșit au

considerat instanțele anterioare.

Aceasta deoarece,

revocarea mandatului, fie ea expresă sau tacită,

nu

produce efecte pentru trecut, ci numai pentru viitor, ceea ce

înseamnă că mandatul încetează de la data

revocării, astfel că numai de

la

această dată mandatarul nu mai poate acționa în numele și pe seama

mandantului, actele îndeplinite anterior rămânând

valabile.

Altfel spus, până la

data revocării, mandatul este valabil și tot

astfel orice act îndeplinit în limitele acestuia de

către mandatar.

In consecință,

exercitarea dreptului la acțiune în prezenta cauză

prin mandatar, la o dată anterioară revocării mandatului

dat cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 68 alin. 1 C.proc.civ., rămâne

un act valabil.

Prin urmare, cât timp

la data sesizării instanței exista un mandat

valabil pentru exercițiul dreptului la acțiune în

justiție și cât timp

mandatarul a făcut dovada împuternicirii

sale în acest sens prin

depunerea la dosar a

procurii sub semnătură legalizată, soluția primei

instanțe de anulare a acțiunii reclamantului

pentru lipsa dovezii calității

de reprezentant, menținută în apel, apare

ca fiind pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 161 C.proc.civ.,

care

prevăd sancțiunea anulării cererii

doar atunci când reprezentantul părții

nu face dovada calității sale.

Pe de altă parte,

este de observat că și în ipoteza în care nu ar fi

existat mandat pentru

exercițiul dreptului de chemare în judecată la data

sesizării instanței, tot nu s-a fi justificat anularea acțiunii pe temeiul

dispozițiilor art. 161 C.proc.civ.

Și aceasta pentru că,

în fața instanței de apel, s-a depus o nouă

procură,

autentificată la o dată ulterioară judecății în primă instanță,

din care rezultă că reclamantul confirmă, în mod

tacit, promovarea

acțiunii din

prezenta cauză de către persoana care a acționat în calitate

de mandatar, și anume L.M.L., devreme ce, prin

această

procură, el împuternicește

aceeași persoană pentru a exercita în justiție

acțiune în retrocedarea

imobilului litigios.

Astfel, prin procura

autentificată sub nr. 101/2010

,

reclamantul B.M. o împuternicește pe L.M.L. să introducă orice acțiune în

justiție legată de dreptul la restituirea imobilului litigios:

„

Subsemnatul B.M. (...) o

împuternicesc

pe d-na L.M.L.

(...) pentru ca în

numele

meu și pentru mine să

mă reprezinte cu puteri depline în fața Comisiei

constituită pentru aplicarea legii nr. 10/2001, a Legii

nr. 247/2005 și a

Legii nr. 112/1995, la

Primăria orașului Bușteni, la Prefectura județului

Prahova și în fața instanțelor

judecătorești de orice grad și să efectueze

toate formalitățile necesare

în

vederea restituirii dreptului meu de proprietate

asupra

imobilului naționalizat în baza Decretului nr. 111/1954, situat în

Bușteni

(…)

.

Mandatara mea

va putea (...) în

numele meu și pentru mine să introducă, să

susțină

sau să retragă orice acțiune civilă,

va putea opta în numele

meu pentru acordarea de despăgubiri, în numerar sau în

titluri de

valoare nominale sau acțiuni, va

putea accepta sau declina orice ofertă

privind

cuantumul despăgubirilor conform Legii nr. 10/2001, va folosi orice cale de

atac în revendicarea drepturilor mele (...)."

Rezultă că, prin

procura depusă în apel, reclamantul a ratificat

ulterior actul procesual

exercitat fără mandat prealabil,

după regulile de

drept substanțial care

guvernează contractul de mandat în general,

cuprinse în art. 1546 alin. 2 raportat la art. 1533 C.civ., reguli care

sunt aplicabile și în

cazul mandatului judiciar, în condițiile în care nu

există prevederi procesuale

derogatorii sub acest aspect.

Fiind, așadar,

aplicabil principiul potrivit căruia ratificarea

valorează mandat

,

urmează a se reține

că, și în ipoteza subsidiară în care

mandatara ar fi promovat acțiunea în

numele și pentru reclamant fără a avea mandat, nu

se putea dispune

anularea acțiunii

pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.

În consecință,

criticile formulate pe acest aspect sunt întemeiate

și fac aplicabil cazul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc.civ., astfel că, în limita lor, recursul reclamantului apare ca

fondat și baza art. 312 alin. 1 cu referire la art. 304

pct. 9 C.proc.civ. a fost admis.

Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 5 C.proc.civ.,

aplicabile în cauză întrucât procesul a fost

rezolvat greșit pe excepție,

ceea ce

a împiedicat intrarea în cercetarea fondului, Înalta Curte a

dispus casarea deciziei recurate și, rejudecând

apelul reclamantului, l-

a admis, iar

în baza art. 297 alin. 1 C.proc.civ. a desființat sentința primei instanțe și a

trimis acesteia cauza spre rejudecare.