ÎCCJ, decizie (scj.ro #85421)

Daune morale. Proba prejudiciului în cazul vătămării prin act administrativ al unei autorități publice Acordarea daunelor morale este condiționată de dovedirea unui prejudiciu moral cauzat prin actul administrativ al autorității publice Decizia nr.259 din 29 ianuarie 2002 Societatea comercială „R.P.” SRL a chemat în judecată Agenția Domeniilor Statului pentru obligarea acesteia să emită un act administrativ pentru soluționarea favorabilă a unei cereri în legătură cu exploatarea unei amenajări piscipole și să-i plătească suma de 1 miliard de lei cu titlu de daune morale. Reclamanta a precizat că demersurile sale pentru clarificarea situației juridice a exploatării piscicole au rămas fără răspuns, situație în care s-a văzut nevoită a se adresa instanței de judecată competentă, conform art.1 din Legea contenciosului administrativ.

Curtea de Apel București, Secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.540 din 30 aprilie 2001, a admis în parte acțiunea, obligând pe pârâtă să comunice reclamantei răspunsul la cererea nr.14484 din 8 noiembrie 2000. Capătul de cerere subsecvent privind acordarea unor daune morale a fost respins ca nemotivat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta susținând că, față de culpa evidentă a autorității publice pârâte, prin necomunicarea răspunsului la petiția nr.14484 din 8 noiembrie 2000, greșit prima instanță nu a obligat-o a-i plăti suma solicitată cu titlu de daune morale. Critica este neîntemeiată. Legea contenciosului administrativ nr.29/1990 a consacrat prin dispozițiile art.11 alin.2, posibilitatea instanței de judecată de a hotărî asupra daunelor materiale și morale cerute de reclamant.

Admisibilitatea unei asemenea cereri este însă condiționată, în toate cazurile, de dovedirea prejudiciului material și a celui moral. În speță, deși a solicitat plata, de către pârâtă, a unor daune morale, în sumă de 1 miliard de lei, reclamanta nu a arătat în ce anume constă pretinsul prejudiciu moral suferit ca urmare a faptei pârâtei. Precizări și probe în acest sens nu au fost făcute nici chiar în recursul declarat. Fără temei s-a susținut că daunele morale trebuiau acordate societății comerciale doar ca efect al admiterii primului capăt de acțiune. În consecință, recursul a fost respins ca nefondat.