ÎCCJ, decizie (scj.ro #85421)

Daune

morale. Proba prejudiciului în cazul vătămării prin act administrativ al unei

autorități publice

Acordarea daunelor morale este condiționată de dovedirea

unui prejudiciu moral cauzat prin actul administrativ al autorității publice

Decizia

nr.259 din 29 ianuarie 2002

Societatea comercială „R.P.” SRL a chemat în judecată  Agenția Domeniilor

Statului pentru obligarea acesteia să emită un act administrativ pentru

soluționarea favorabilă a unei cereri în legătură cu exploatarea unei amenajări

piscipole și să-i plătească suma de 1 miliard de lei cu titlu de daune morale.

Reclamanta a precizat că demersurile sale pentru clarificarea situației

juridice a exploatării piscicole au rămas fără răspuns, situație în care s-a

văzut nevoită a se adresa instanței de judecată competentă, conform art.1 din

Legea contenciosului administrativ.

Curtea de Apel București, Secția de contencios administrativ, prin sentința

civilă nr.540 din 30 aprilie 2001, a admis în parte acțiunea, obligând pe

pârâtă să comunice reclamantei răspunsul la cererea nr.14484 din 8 noiembrie

2000.

Capătul de cerere subsecvent privind acordarea unor daune morale a fost respins

ca nemotivat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta susținând că, față de

culpa evidentă a autorității publice pârâte, prin necomunicarea răspunsului la

petiția nr.14484 din 8 noiembrie 2000, greșit prima instanță nu a obligat-o a-i

plăti suma solicitată cu titlu de daune morale.

Critica este neîntemeiată.

Legea contenciosului administrativ nr.29/1990 a consacrat prin dispozițiile

art.11 alin.2, posibilitatea instanței de judecată de a hotărî asupra daunelor

materiale și morale cerute de reclamant.

Admisibilitatea unei asemenea cereri este însă condiționată, în toate cazurile,

de dovedirea prejudiciului material și a celui moral.

În speță, deși a solicitat plata, de către pârâtă, a unor

daune morale, în sumă de 1 miliard de lei, reclamanta nu a arătat în ce anume

constă pretinsul prejudiciu moral suferit ca urmare a faptei pârâtei.

Precizări și probe în acest sens nu au fost făcute nici chiar în recursul

declarat.

Fără temei s-a susținut că daunele morale trebuiau acordate societății

comerciale doar ca efect al admiterii primului capăt de acțiune.

În consecință, recursul a fost respins ca nefondat.