ÎCCJ, decizie (scj.ro #82780)

Daune morale solicitate de persoana

arestată pe nedrept. Art.504  C. proc. pen.

Prevederile art.504 C.proc.pen. instituie o răspundere a statului pentru

arestarea pe nedrept a unei persoane, fără a face distincție între prejudiciul

material și cel moral, fiind deci admisibil a se acorda daune morale .

Secția civilă, decizia nr.4632 din 17 decembrie 2002

Reclamantul S.M. a chemat în judecată Statul Român, reprezentat de

Ministerul Finanțelor Publice, pentru a fi obligat la plata sumei de

580.000.000 lei cu titlul de daune morale pentru arestarea și deținerea sa

nelegală.

În motivarea acțiunii sale, reclamantul arată că a fost arestat și încarcerat

timp de 12 zile, fără nici  un temei legal.

Pârâtul a formulat o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii,

întrucât prejudiciile nepatrimoniale fiind, prin natura lor, prejudicii de

natură neeconomică, ele nu pot fi evaluate în bani.

Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr.781 din 4 decembrie 2001, a admis

în parte acțiunea și a obligat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice, să-i plătească reclamantului suma de 80.000.000 lei cu titlu de daune

morale, reținând că : dispozițiile art.504 Cod procedură penală prevăd o

reparare a pagubei suferite ca urmare a arestării sau condamnării pe nedrept;

reclamantul a stat arestat nelegal timp de 12 zile, începând cu 4 februarie

2001 și până la 16 februarie 2001 și, ca o consecință a arestării sale

nelegale, a suferit traume psihice, fiind nevoit să suporte condițiile de

detenție, oprobiul familiei, al prietenilor și colegilor de serviciu; că toate

acestea i-au produs reclamantului un prejudiciu moral, motiv pentru care a

admis în parte  acțiunea, apreciind că suma de 80.000.000 lei este

suficientă pentru acoperirea prejudiciului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.

În apelul său, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, arată,

în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru

că nu se pot acorda despăgubiri materiale bănești pentru daune morale, deoarece

aceste daune nu pot fi determinate pecuniar.

În apelul său, reclamantul arată că în mod greșit instanța de fond a considerat

că a renunțat la audierea martorului P.F.E. și, în aceste condiții, nu a putut

să-și dovedească în totalitate pretențiile.

Prin decizia civilă nr.61/C din 29 aprilie 2002, Curtea de Apel Constanța a

respins ambele apeluri, ca nefondate, pentru aceleași considerente pe care le-a

avut și instanța de fond în ceea ce privește legalitatea obligării la plata de

daune morale și în ceea ce privește cuantumul în care ele s-au acordat.

A mai reținut că declarațiile martorului audiat în apel nu a evidențiat

elemente noi care să ducă la majorarea cuantumului despăgubirii morale.

Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a formulat recurs

împotriva acestei decizii invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.

În drept, este invocat motivul prevăzut de art.304 punctul 9 Cod procedură

civilă.

Se susține că prejudiciul moral nu trebuie stabilit prin aprecieri de ordin general,

ci este necesar să se aibă în vedere criterii rezultând din cazul dedus

judecății; or,  reclamantul nu a dovedit prejudiciul moral suferit.

Cu privire la proba testimonială administrată în apel, recurentul arată că ea

nu este relevantă pentru că martorul a relatat împrejurări pe care nu le-a

perceput direct.

Recursul este nefondat.

In primul rând este de reținut că întreaga motivare a recursului se referă la

netemeinicia acțiunii, motiv de recurs care s-ar fi putut încadra în

prevederile art.304 pct.11 cod procedură civilă, text de lege care a fost

abrogat însă prin O.U.G. 138/2000 (intrată în  vigoare la data de 2 mai

2001) și în consecință, Curtea, soluționând un recurs ordinar nu mai are

competența să se pronunțe în legătură cu netemeinicia hotărârii.

Motivul privind netemeinicia hotărârii a devenit motiv de recurs în anulare

(330 pct.2 cod procedură civilă).

În ceea ce privește motivul prevăzut de art.304 pct.9 cod procedură civilă,

respectiv „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a

fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”, nu a fost argumentat

deloc în expunerea recursului.

În acest sens este de reținut că acest motiv prevede trei ipoteze, care nici

una nu este îndeplinită în cazul în speță.

Astfel, temeiul de drept al acordării daunelor morale este corect reținut de

către instanța de fond, ca fiind prevederile art.504 care instituie o

răspundere a Statului pentru arestarea pe nedrept a unei persoane.

Acestea prevăd o obligație a statului de reparare a pagubei (prejudiciului)

nefăcându-se nici o distincție între prejudiciul material și moral.

Deci hotărârile s-au pronunțat cu aplicarea corectă a legii.

De menționat că acest principiu de reparare a prejudiciului de către stat

pentru erori judiciare, este un principiu constituțional prevăzut de art.48

alin.3 din Constituție.

În cazul în speță, reclamantul a stat arestat nelegal timp de 12 zile.

Astfel fiind, față de considerentele mai înainte arătate, s-a respins recursul

ca nefondat.