ÎCCJ, decizie (scj.ro #84037)

Strămutare. Efectele strămutării. Plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Incompatibilitatea și strămutarea. Strămutarea Indice alfabetic: Drept procesual penal - strămutare - efectele strămutării C. proc. pen., art. 55, art. 278 1 Admiterea cererii de strămutare are ca efect, pe de o parte, intrarea cauzei în circuitul de judecată la instanța sau instanțele din circumscripția acesteia unde s-a dispus strămutarea, iar pe de altă parte, pierderea definitivă a competenței de a soluționa cauza de către instanța inițial învestită.

În consecință, dispunând strămutarea judecării cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție nu strămută numai soluționarea unei anumite etape a procesului - cum este verificarea legalității și temeiniciei unei rezoluții sau ordonanțe a procurorului de netrimitere în judecată -, ci întreaga judecată a cauzei, inclusiv verificarea legalității și temeinicie soluțiilor de netrimitere în judecată ulterioare adoptate de procuror, după desființarea rezoluției sau a ordonanței de netrimitere în judecată și trimiterea cauzei la procuror. Prin urmare, în cazul în care instanța învestită ca urmare a admiterii unei cereri de strămutare, în procedura plângerii împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale, a dispus, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen., admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, iar procurorul a dispus începerea urmăririi penale în cauză și ulterior scoaterea de sub urmărire penală, plângerea formulată conform art. 278 1 C. proc. pen. împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală se judecă de instanța la care s-a dispus strămutarea judecării cauzei. I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 1936 din 17 noiembrie 2009 1.1. Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința nr. 32 din 3 august 2009, sesizată fiind la data de 9 aprilie 2009 cu plângere în baza art. 278 1 C. proc. pen., formulată în calitate de persoană vătămată de petiționarul E.I.

împotriva rezoluției procurorului din 18 februarie 2009 dată în dosarul nr. 214/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești - prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P.C., comisar de poliție în cadrul Poliției Municipiului Curtea de Argeș, sub aspectul săvârșirii în exercitarea atribuțiilor de serviciu, la data de 14 septembrie 2006, pe raza teritorială a comunei V., județul Argeș, a infracțiunilor prevăzute în art. 246, art. 247, art. 250 și art. 267 1 alin. (1) C. pen. - a declinat competența de judecată în primă instanță a plângerii amintite în favoarea Curții de Apel Pitești. Hotărând astfel, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, întemeiată pe dispozițiile art. 30 alin. (2) și art. 30 alin. (1) C. proc.

pen., cu motivarea că în raport cu prevederile legale amintite, pentru a se determina care dintre instanțele judecătorești de același grad este competentă din punct de vedere teritorial în soluționarea cauzei, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții, și anume (i) instanța să aibă sediul în raza de activitate a organului de urmărire penală și (ii) să îndeplinească unul din criteriile cerute de art. 30 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen. (locul unde a fost săvârșită infracțiunea; locul unde a fost prins făptuitorul; locul unde locuiește făptuitorul; locul unde locuiește persoana vătămată), în speță, aceste condiții legale fiind îndeplinite în exclusivitate de către Curtea de Apel Pitești.

Aceeași instanță a reținut și motivat, de asemenea, că „deși s-a strămutat în precedent judecarea unei alte plângeri îndreptată împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale dată de același parchet, cauză care viza același învinuit și aceeași parte vătămată, nu se poate susține că prin strămutarea judecării acelei plângeri Curtea de Apel Târgu Mureș rămâne competentă să soluționeze și plângerea de față.” 1.2. Curtea de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința nr. 85/E din 6 octombrie 2009, sesizată cu soluționarea cauzei în condițiile amintite, la rândul său a declinat competența de judecată a plângerii în favoarea instanței inițial sesizate, Curtea de Apel Târgu Mureș, iar în baza art. 43 alin. (1), (3) și (7) C. proc.

pen. a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, spre a hotărî asupra conflictului negativ de competență teritorial ivit între instanțele arătate.

Hotărând astfel, instanța ulterior sesizată a motivat că „în raport cu efectele pe care le-a produs încheierea nr. 1274 din 7 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a dispus strămutarea judecării plângerii formulate inițial, de la Curtea de Apel Pitești la Curtea de Apel Târgu Mureș, se constată că acestei din urmă instanțe îi revine competența soluționării și a plângerii ulterioare formulate de același petiționar împotriva soluției dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, care a reluat cercetările potrivit sentinței penale nr. 9 din 8 iunie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș.” 2. Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, hotărând asupra conflictului negativ de competență teritorială ivit între cele două instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (7) C. proc.

pen., stabilește că judecata în primă instanță a plângerii în baza art. 278 1 C. proc. pen. formulată de petiționarul E.I. împotriva rezoluției ulterioare a procurorului din 18 februarie 2009, dată în același dosar nr. 214/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, revine Curții de Apel Târgu Mureș, pentru următoarele considerente: 2.1. Inițial, E.I. a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești o plângere penală, potrivit art. 222 C. proc. pen., ce a format obiectul dosarului nr. 214/P/2006, soluționată prin rezoluția din 11 octombrie 2006 prin care s-a dispus, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul P.C.

După parcurgerea etapei procesuale prevăzute în art. 278 C. proc. pen., petiționarul E.I. s-a adresat Curții de Apel Pitești, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., cu plângere împotriva rezoluției din 11 octombrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 214/P/2006. Dar, urmare a admiterii cererii formulată de petiționarul E.I., Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea nr. 1274 din 7 martie 2007, a strămutat de la Curtea de Apel Pitești la Curtea de Apel Târgu Mureș judecarea plângerii împotriva rezoluției procurorului. Soluționând plângerea, Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentința penală nr. 9 din 8 iunie 2007, a desființat rezoluția din 11 octombrie 2006 din dosarul nr. 214/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, iar în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen., a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în vederea începerii urmăririi penale. Conformându-se deciziei Curții de Apel Târgu Mureș, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a început urmărirea penală împotriva comisarului de poliție P.C., iar în final, prin rezoluția din 18 februarie 2009, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia sub aspectul săvârșirii tuturor infracțiunilor reclamate - art. 246, art. 247, art. 250 și art. 267 1 alin. (1) C. pen. -, reținând că nu sunt întrunite elementele constitutive prevăzute de textele de lege incriminatoare menționate. Această din urmă rezoluție a fost atacată cu plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 278 C. proc.

pen., la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, iar prin rezoluția din 26 martie 2009, dată în dosarul nr. 255/II/2/2009, plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată. Din nou, petiționarul E.I. s-a adresat instanței - Curții de Apel Târgu Mureș, cu plângere împotriva acestei ultime rezoluții - dată la 18 februarie 2009, potrivit art. 278 1 C. proc. pen. 2.2. Se constată, așadar, că demersul judiciar actual al petiționarului E.I. privește aceeași procedură penală din anul 2006, retrimisă în urma controlului judecătoresc inițial efectuat în faza urmăririi penale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin admiterea cererii de strămutare, a stabilit că această procedură penală, indiferent de fazele parcurse, nu poate fi soluționată cu imparțialitate la Curtea de Apel Pitești.

În acest sens, dispozițiile art. 55 alin. (1) C. proc. pen. prevăd imperativ - interpretare consacrată în jurisprudență - că, odată strămutată, cauza respectivă intră în circuitul normal de judecată la instanța sau instanțele din circumscripția acesteia unde s-a dispus strămutarea, iar instanța inițial învestită cu soluționarea cauzei pierde definitiv competența de a o judeca. Prin urmare, dispunând strămutarea judecării prin încheierea nr. 1274 din 7 martie 2007, instanța supremă nu a strămutat numai soluționarea unei anumite etape a procesului (verificarea legalității primei rezoluții a procurorului), ci întreaga judecată a cauzei, inclusiv verificarea legalității și temeinicie soluțiilor ulterioare pronunțate în faza urmăririi penale, după ce Curtea de Apel Târgu Mureș a desființat soluția de neîncepere a urmăririi penale dată inițial de procuror.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea conflictului negativ de competență în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (7) C. proc. pen., a stabilit că judecarea plângerii actuale în baza art. 278 1 C. proc. pen., formulată de petiționarul E.I., revine instanței inițial sesizate, Curtea de Apel Târgu Mureș, căreia i-a trimis dosarul.