ÎCCJ, decizie (scj.ro #84037)

Strămutare.

Efectele strămutării. Plângere

împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată

Cuprins pe

materii:

Drept

procesual penal. Partea generală. Competența. Incompatibilitatea și

strămutarea. Strămutarea

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

- strămutare

- efectele

strămutării

C.

proc. pen.,

art.

55, art. 278

1

Admiterea cererii de

strămutare are ca efect, pe de o parte, intrarea cauzei în circuitul de

judecată la instanța sau instanțele din circumscripția acesteia unde s-a dispus

strămutarea, iar pe de altă parte, pierderea definitivă a competenței de a

soluționa cauza de către instanța inițial învestită. În consecință,

dispunând

strămutarea judecării cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție nu strămută

numai soluționarea unei anumite etape a procesului - cum este verificarea legalității

și temeiniciei unei rezoluții sau ordonanțe a procurorului de netrimitere în

judecată -, ci întreaga judecată a cauzei, inclusiv verificarea legalității și

temeinicie soluțiilor de netrimitere în judecată ulterioare adoptate de

procuror, după desființarea rezoluției sau a ordonanței de netrimitere în

judecată și trimiterea cauzei la procuror.

Prin urmare, în cazul în

care instanța învestită ca urmare a admiterii unei cereri de strămutare, în

procedura plângerii împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi

penale, a dispus, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc.

pen., admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei

la procuror în vederea începerii urmăririi penale, iar procurorul a dispus

începerea urmăririi penale în cauză și ulterior scoaterea de sub urmărire

penală, plângerea formulată conform art. 278

1

C. proc. pen. împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală se judecă de instanța la care s-a

dispus strămutarea judecării cauzei.

I.C.C.J., Secția

penală, încheierea nr. 1936 din 17 noiembrie 2009

1.1.

Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, prin sentința nr. 32 din 3 august 2009, sesizată fiind la data de 9

aprilie 2009 cu plângere în baza art. 278

1

C. proc. pen., formulată în calitate de persoană vătămată de petiționarul E.I. împotriva rezoluției

procurorului din 18 februarie 2009 dată în dosarul nr. 214/P/2006 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești - prin care s-a dispus scoaterea

de sub urmărire penală a învinuitului P.C., comisar de poliție în cadrul

Poliției Municipiului Curtea de Argeș, sub aspectul săvârșirii în exercitarea

atribuțiilor de serviciu, la data de 14 septembrie 2006, pe raza teritorială a

comunei V., județul Argeș, a infracțiunilor prevăzute în art. 246, art. 247,

art. 250 și art. 267

1

alin. (1) C. pen. - a declinat competența de

judecată în primă instanță a plângerii amintite în favoarea Curții de Apel

Pitești.

Hotărând

astfel, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis excepția de necompetență

teritorială, invocată din oficiu, întemeiată pe dispozițiile art. 30 alin. (2)

și art. 30 alin. (1) C. proc. pen., cu motivarea că în raport cu prevederile

legale amintite, pentru a se determina care dintre instanțele judecătorești de

același grad este competentă din punct de vedere teritorial în soluționarea

cauzei, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții, și anume (i) instanța să

aibă sediul în raza de activitate a organului de urmărire penală și (ii) să

îndeplinească unul din criteriile cerute de art. 30 alin. (1) lit. a) - d) C.

proc. pen. (locul unde a fost săvârșită infracțiunea; locul unde a fost prins

făptuitorul; locul unde locuiește făptuitorul; locul unde locuiește persoana

vătămată), în speță, aceste condiții legale fiind îndeplinite în exclusivitate

de către Curtea de Apel Pitești.

Aceeași

instanță a reținut și motivat, de asemenea, că „deși s-a strămutat în precedent

judecarea unei alte plângeri îndreptată împotriva unei rezoluții de neîncepere

a urmăririi penale dată de același parchet, cauză care viza același învinuit și

aceeași parte vătămată, nu se poate susține că prin strămutarea judecării

acelei plângeri Curtea de Apel Târgu Mureș rămâne competentă să soluționeze și

plângerea de față.”

1.2.

Curtea de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

prin sentința nr. 85/E din 6 octombrie 2009, sesizată cu soluționarea cauzei în

condițiile amintite, la rândul său a declinat competența de judecată a

plângerii în favoarea instanței inițial sesizate, Curtea de Apel Târgu Mureș,

iar în baza art. 43 alin. (1), (3) și (7) C. proc. pen. a sesizat Înalta Curte

de Casație și Justiție, Secția penală, spre a hotărî asupra conflictului

negativ de competență teritorial ivit între instanțele arătate.

Hotărând

astfel, instanța ulterior sesizată a motivat că „în raport cu efectele pe care

le-a produs încheierea nr. 1274 din 7 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a dispus strămutarea judecării plângerii

formulate inițial, de la Curtea de Apel Pitești la Curtea de Apel Târgu Mureș, se constată că acestei din urmă instanțe îi revine competența

soluționării și a plângerii ulterioare formulate de același petiționar

împotriva soluției dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, care a

reluat cercetările potrivit sentinței penale nr. 9 din 8 iunie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș.”

2.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, hotărând asupra

conflictului negativ de competență teritorială ivit între cele două instanțe în

conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (7) C. proc. pen., stabilește că

judecata în primă instanță a plângerii în baza art. 278

1

C. proc. pen. formulată de petiționarul E.I. împotriva rezoluției ulterioare a

procurorului din 18 februarie 2009, dată în același dosar nr. 214/P/2006 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, revine Curții de Apel Târgu

Mureș, pentru următoarele considerente:

2.1.

Inițial, E.I. a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești o

plângere penală, potrivit art. 222 C. proc. pen., ce a format obiectul

dosarului nr. 214/P/2006, soluționată prin rezoluția din 11 octombrie 2006 prin

care s-a dispus, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul P.C.

După

parcurgerea etapei procesuale prevăzute în art. 278 C. proc. pen., petiționarul E.I. s-a adresat Curții de Apel Pitești, în temeiul dispozițiilor

art. 278

1

C. proc. pen., cu plângere împotriva rezoluției din 11

octombrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 214/P/2006.

Dar,

urmare a admiterii cererii formulată de petiționarul E.I., Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin încheierea nr. 1274 din 7 martie 2007, a strămutat de la Curtea de Apel Pitești la Curtea de Apel Târgu Mureș judecarea plângerii

împotriva rezoluției procurorului.

Soluționând

plângerea, Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentința penală nr. 9 din 8 iunie 2007, a desființat rezoluția din 11 octombrie 2006 din dosarul nr. 214/P/2006 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Pitești, iar în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în vederea începerii urmăririi penale.

Conformându-se

deciziei Curții de Apel Târgu Mureș, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești a început urmărirea penală împotriva comisarului de poliție P.C., iar

în final, prin rezoluția din 18 februarie 2009, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia sub aspectul săvârșirii tuturor

infracțiunilor reclamate - art. 246, art. 247, art. 250 și art. 267

1

alin. (1) C. pen. -, reținând că nu sunt întrunite elementele constitutive

prevăzute de textele de lege incriminatoare menționate.

Această

din urmă rezoluție a fost atacată cu plângere, în conformitate cu dispozițiile

art. 278 C. proc. pen., la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Pitești, iar prin rezoluția din 26 martie 2009, dată în dosarul nr.

255/II/2/2009, plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Din

nou, petiționarul E.I. s-a adresat instanței - Curții de Apel Târgu Mureș, cu

plângere împotriva acestei ultime rezoluții - dată la 18 februarie 2009,

potrivit art. 278

1

C. proc. pen.

2.2.

Se constată, așadar, că demersul judiciar actual al petiționarului E.I.

privește aceeași procedură penală din anul 2006, retrimisă în urma controlului

judecătoresc inițial efectuat în faza urmăririi penale, iar Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin admiterea cererii de strămutare, a stabilit că

această procedură penală, indiferent de fazele parcurse, nu poate fi

soluționată cu imparțialitate la Curtea de Apel Pitești.

În

acest sens, dispozițiile art. 55 alin. (1) C. proc. pen. prevăd imperativ -

interpretare consacrată în jurisprudență - că, odată strămutată, cauza

respectivă intră în circuitul normal de judecată la instanța sau instanțele din

circumscripția acesteia unde s-a dispus strămutarea, iar instanța inițial

învestită cu soluționarea cauzei pierde definitiv competența de a o judeca.

Prin urmare, dispunând strămutarea judecării prin încheierea nr. 1274 din 7

martie 2007, instanța supremă nu a strămutat numai soluționarea unei anumite

etape a procesului (verificarea legalității primei rezoluții a procurorului),

ci întreaga judecată a cauzei, inclusiv verificarea legalității și temeinicie

soluțiilor ulterioare pronunțate în faza urmăririi penale, după ce Curtea de

Apel Târgu Mureș a desființat soluția de neîncepere a urmăririi penale dată

inițial de procuror.

În

consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea conflictului

negativ de competență în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (7) C.

proc. pen., a stabilit că judecarea plângerii actuale în baza art. 278

1

C. proc. pen., formulată de petiționarul E.I., revine instanței inițial sesizate,

Curtea de Apel Târgu Mureș, căreia i-a trimis dosarul.