ÎCCJ, decizie (scj.ro #84261)

Strămutare.

Efectele admiterii cererii de strămutare

Cuprins pe materii:

Drept procesual

penal. Partea generală. Competența. Incompatibilitatea și strămutarea.

Strămutarea

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

- strămutare

- efectele admiterii

cererii de strămutare

C. proc. pen

.

,

art. 60

Potrivit art. 60 alin.

(2) C. proc. pen., în cazul în care constată că cererea de strămutare este

întemeiată, Înalta Curte de Casație și Justiție dispune strămutarea judecării

cauzei, hotărând totodată în ce măsură actele îndeplinite în fața instanței de

la care s-a strămutat cauza se mențin, iar în conformitate cu alin. (4) al

aceluiași articol, dacă instanța la care se află cauza a cărei strămutare se

cere a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunțată este

desființată prin efectul admiterii cererii de strămutare. Efectul admiterii

cererii de strămutare, constând în desființarea hotărârii pronunțate de

instanța de la care s-a cerut strămutarea, prevalează asupra dispoziției de

menținere a actelor îndeplinite, întrucât, din interpretarea sistematică a

prevederii alin. (2) în raport cu cea cuprinsă în alin. (4) a art. 60 C. proc.

pen., rezultă că menținerea actelor are loc numai atunci când judecarea cauzei

nu a fost finalizată prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, pentru că în

caz contrar ar fi anulat efectul strămutării.

În consecință, dacă instanța

la care se află cauza a cărei strămutare se cere a procedat între timp la

judecarea cauzei, împotriva hotărârii pronunțate de aceasta fiind declarat

recurs, prin efectul admiterii cererii de strămutare hotărârea este

desființată, acest efect prevalând asupra dispoziției de menținere a actelor

îndeplinite, cuprinsă în încheierea de admitere a cererii de strămutare.

I.C.C.J., secția penală, încheierea nr. 2272 din 6 aprilie 2006

Prin sentința penală nr. 833 din 5 octombrie

2005, pronunțată în dosarul nr. 2395/2005, Judecătoria Strehaia a respins

plângerea formulată de petentul R.L. în contradictoriu cu intimații A.E., C.G.,

B.P., V.D., B.I. și V.P. și a menținut soluțiile dispuse prin rezoluția nr.

262/P/2005 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia.

Împotriva acestei sentințe petentul a

formulat recurs, cauza fiind înregistrată la Tribunalul Mehedinți, secția

penală, și având termen de judecată la 6 decembrie, 9 decembrie 2005 și 17

ianuarie 2006.

La ultimul termen de judecată, s-a

depus încheierea nr. 6893 din 7 decembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, prin care s-a admis cererea formulată de petentul R.L. și s-a dispus

strămutarea pricinii la Judecătoria Caransebeș.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2006

s-a dispus scoaterea de pe rolul Tribunalului Mehedinți a dosarului privind

recursul declarat de petent, la care s-a atașat dosarul nr. 2395/2005 al

Judecătoriei Strehaia, și înaintarea cauzei la Judecătoria Caransebeș.

Prin sentința penală nr. 138 din 15

februarie 2006 a Judecătoriei Caransebeș a fost declinată competența de

soluționare a recursului formulat de petent în favoarea Tribunalului Mehedinți.

În considerentele sentinței, instanța a

reținut că prin încheierea nr. 6893 din 7 decembrie 2005, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, a admis cererea formulată de petent pentru

strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 2395/2005 al

Judecătoriei Strehaia, a strămutat judecarea cauzei la Judecătoria Caransebeș

și a menținut actele îndeplinite la instanța de la care s-a strămutat judecarea

cauzei.

La data pronunțării acestei încheieri,

pe rolul Tribunalului Mehedinți se afla judecarea recursului declarat de petent

împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Strehaia în dosarul nr.

2395/2005.

Tribunalul Mehedinți nu s-a pronunțat

asupra recursului și a trimis dosarul Judecătoriei Caransebeș, atașând și

dosarul 2395/2005 al Judecătoriei Strehaia.

Instanța a constatat că a fost

investită atât cu judecarea dosarului nr. 2395/2005 al Judecătoriei Strehaia,

cât și cu recursul formulat de petent împotriva sentinței penale pronunțate în

acest dosar.

Față de dispozițiile art. 27 pct. 3 C.

proc. pen., Judecătoria Caransebeș s-a declarat necompetentă a soluționa

recursul formulat de petent și și-a declinat competența de soluționare a

acestuia în favoarea Tribunalului Mehedinți, iar potrivit art. 43 din același

cod a sesizat Înalta curte de Casație și Justiție, instanță ierarhic superioară

comună, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Examinând cauza în baza actelor și

lucrărilor de la dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

Judecătoria Caransebeș este competentă să judece cauza, pentru considerentele

ce se vor arăta.

În conținutul dispozițiilor art. 60 C.

proc. pen., legiuitorul a prevăzut în mod concret procedura de soluționare a

cererii de strămutare, precum și efectele soluției de admitere a cererii asupra

cauzei care a fost judecată de instanța de la care s-a solicitat strămutarea.

Astfel, „Curtea Supremă de Justiție

dispune, fără arătarea motivelor, admiterea sau respingerea cererii. În cazul

în care găsește cererea întemeiată, dispune strămutarea judecării cauzei,

hotărând totodată în ce măsură actele îndeplinite în fața instanței de la care

s-a strămutat cauza se mențin. Această instanță va fi înștiințată de îndată

despre admiterea cererii de strămutare. Dacă instanța la care se află cauza a

cărei strămutare se cere a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunțată

este desființată prin efectul admiterii cererii de strămutare.”

Din analiza cauzei a rezultat că, prin

sentința penală nr. 833 din 5  octombrie 2005 a Judecătoriei Strehaia,

pronunțată în dosarul nr. 2395/2005, a fost respinsă plângerea formulată de

petent în contradictoriu cu intimații A.E., C.G., B.P., V.D., B.I. și V.P.,

menținându-se soluțiile dispuse prin rezoluția nr. 262/P/2005 a procurorului de

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia.

Împotriva acestei sentințe petentul a

declarat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinți, fiind

stabilit prim termen de judecată la 6 decembrie 2005, iar ulterior judecarea

recursului a fost amânată la 9 decembrie și, respectiv, 17 ianuarie 2006.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin

încheierea nr. 6893 din 7 decembrie 2005, a admis cererea formulată de petent

pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr.

2395/2005 al Judecătoriei Strehaia, strămutând judecarea cauzei la Judecătoria

Caransebeș și menținând actele îndeplinite la instanța de la care s-a strămutat

judecarea cauzei.

Se constată că prin admiterea cererii

de strămutare a fost desființată sentința penală nr. 833 din 5 octombrie 2005 a

Judecătoriei Strehaia pronunțată în dosarul nr. 2395/2005, iar recursul

împotriva acestei sentințe aflat pe rolul Tribunalului Mehedinți nu mai putea

fi soluționat, deoarece exista o imposibilitate de verificare a criticilor

recurentului în raport cu o sentință desființată, ca urmare a efectului

soluției pronunțate în cererea de strămutare.

Așadar, instanța de control judiciar,

prin dezinvestirea sa și trimiterea cauzei la Judecătoria Caransebeș, nu numai

că s-a conformat soluției dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție prin

admiterea cererii de strămutare, dar a dat o reală eficiență finalității

acestei instituții, respectiv asigurarea unei normale desfășurări a procesului

penal, în condițiile în care motivele de strămutare invocate de petiționar au

fost apreciate ca temeinice prin soluția pronunțată, și prorogarea competenței

teritoriale de soluționare a cauzei unei alte instanțe judecătorești.

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că efectul soluției

de admitere a cererii de strămutare, și anume desființarea hotărârii pronunțate

de instanța de la care s-a cerut strămutarea, prevalează asupra dispoziției de

menținere a actelor îndeplinite, deoarece, pe de-o parte, din interpretarea

sistematică a dispoziției din alin. (2) în raport cu aceea a alin. (4) a art.

60 C. proc. pen., rezultă că menținerea actelor are loc numai atunci când

judecarea cauzei nu a fost finalizată prin pronunțarea unei hotărâri

judecătorești, pentru că în caz contrar ar fi anulat efectul instituției

strămutării, iar pe de altă parte, cele două dispoziții, respectiv de admitere

a cererii de strămutare și de menținere a actelor îndeplinite, în situația în

care s-a pronunțat o hotărâre judecătorească, apar ca fiind contradictorii,

ceea ce ar conduce la imposibilitatea producerii efectelor concrete ale

strămutării.

Prin urmare, în mod corect Tribunalul Mehedinți a trimis cauza Judecătoriei

Caransebeș pentru a fi judecată și, în consecință, în baza art. 43 C. proc.

pen., s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei din

urmă instanțe.