ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 99/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 99/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Ședința publică de la 19 ianuarie 2012
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamantul S.B.R.T. a chemat în
judecată, la data de 3 iulie 2007, pe pârâta SC F.G. SRL și a solicitat a se
dispune evacuarea pârâtei din imobilul situat în Techirghiol, str. Oituz,
Constanța, ca urmare a încetării contractului de închiriere nr. 1377 din 10
iunie 1997 încheiat între părți.
Pârâta a formulat
întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea
acțiunii principale, obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de
227.949,0743 lei actualizată cu rata inflației reprezentând contravaloarea
îmbunătățirilor aduse imobilului, constatarea unui drept de retenție asupra
imobilului până la achitarea integrală a contravalorii îmbunătățirilor, cu
cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă
nr. 13313 din 6 noiembrie 2007 a Judecătoriei Constanța competența de
soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Constanța.
Reclamanta a formulat
întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat respingerea
acesteia, întrucât lucrările invocate de pârâtă prin cererea reconvențională au
fost efectuate unilateral de aceasta și fără acordul reclamantei.
La data de 3 aprilie
2008 reclamanta S.B.R.T. a formulat cerere de arătare a titularului dreptului
având în vedere cererea reconvențională. Se arată că titularul dreptului real
asupra imobilului este S.R. prin M.F.P. deoarece bunurile sanatoriului sunt
declarate de interes național și aparțin domeniului public al statului care
exercită drepturile corespunzătoare prin Ministerul Finanțelor Publice. În
drept, au fost invocate dispozițiile art. 64 C. proc. civ.
La rândul său pârâta
reconvenientă SC F.G. SRL a formulat, la data de 3 aprilie 2008, cerere de
întregire a cererii reconvenționale în sensul că înțelege să cheme în judecată
și C.J. Constanța având în vedere că imobilul se află în domeniul public al
Consiliului.
S.R. prin M.F. reprezentat
de D.G.F.P. Constanța a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția
lipsei calității procesual pasive în cererea de arătare a titularului
dreptului.
Instanța din oficiu a invocat la
termenul din 25 septembrie 2008 excepția lipsei calității procesual pasive a C.J.
Constanța. În final toate excepțiile invocate au fost unite cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.
3403 din 28 mai 2010 a Tribunalului Constanța s-a respins excepția lipsei
calității procesual active a reclamantului S.B.R.T., a respins excepția
inadmisibilității cererii de instituire a dreptului de retenție, a admis
excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului S.R. prin M.F.P. reprezentat
prin D.G.F.P. Constanța, a respins cererea de arătare a titularului dreptului
formulată de reclamanta pârâtă în cererea reconvențională S.B.R.T. în
contradictoriu cu S.R. ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate
procesual pasivă, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a
pârâtului C.J. Constanța, excepție invocată din oficiu de instanță, respingând
cererea reconvențională formulată de SC F.G. SRL în contradictoriu cu pârâtul C.J.
Constanța ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
A fost admisă în
parte atât acțiunea principală formulată de reclamantul S.B.R.T. cât și cererea
reconvențională formulată de SC F.G. SRL, fiind obligat reclamantul S.B.R.T. să
plătească pârâtei SC F.G. SRL suma de 109.767,5 lei reprezentând contra/valoarea
actualizată a lucrărilor de investiții rămasă neamortizată la imobilul din
Techirghiol, str. Oituz, s-a instituit în favoarea pârâtei reconveniente SC F.G.
SRL un drept de retenție asupra imobilului până la primirea acestei sume și s-a
dispus evacuarea pârâtei reconveniente din imobil după expirarea dreptului de
retenție.
În temeiul art. 276 C.
proc. civ., a fost obligat reclamantul S.B.R.T. în favoarea pârâtei SC F.G. SRL
la plata cheltuielilor de judecată de 3806 lei taxă de timbru, 5 lei timbru
judiciar, 1000 lei onorariu avocat.
Împotriva sentinței civile nr. 3403 din 28 mai 2010
pronunțată de Tribunalul Constanța au declarat apel pârâta-reclamantă
SC F.G. SRL și
reclamanta-pârâtă SC
S.B.R.T
.
Prin decizia nr. 166/com pronunțată de
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios
administrativ și fiscal, s-a admis apelul declarat de către apelantul reclamant
S.B.R.T. împotriva sentinței civile nr. 3403 din 28 mai 2010 pronunțată de
Tribunalul Constanța. S-a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că: s-a
respins, ca nefondată, cererea reconvențională; s-a admis cererea principală de
evacuare a pârâtei; s-a menținut restul dispozițiilor; s-a anulat apelul
declarat de către apelanta pârâtă, SC F.G. SRL București, ca netimbrat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța
de apel a reținut în principal că obiectul contractului de închiriere îl forma
locațiunea imobilului în suprafață desfășurată totală de 217,4 m.p. (36 camere)
chiria fiind aferentă vilei Sibiu, părțile neconvenind efectuarea unor alte
lucrări, iar în ceea ce privește dreptul de retenție a reținut că nu poate fi
instituit deoarece lucrările efectuate nu au privit vila Sibiu.
Împotriva
deciziei civile nr. 166/ COM din 2 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel
Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și
fiscal, a declarat recurs SC F.G. SRL arătând că hotărârea instanței de apel de
respingere a cererii de despăgubire și constituirea unui drept de retenție este
insuficient motivată, instanța de apel neaducând nici un argument în motivarea
acestei hotărâri, rezumându-se să infirme fără nici un motiv temeinic teza
instanței de fond.
Intimatul-reclamant
S.B.R.T. a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea
recursului, ca inadmisibil, iar în subsidiar respingerea recursului ca
nefondat.
În
ședința publică din 19 ianuarie 2012, Înalta Curte a încadrat criticile
recurentei în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Analizând
actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit
art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere când
aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive
contradictorii ori străine de natura pricinii. Cu alte cuvinte, se poate invoca
art. 304 pct. 7 C. proc. civ., când hotărârea nu este motivată sau cuprinde
motive contradictorii ori străine cauzei.
Art.
304 pct. 9 C. proc. civ., prevede că modificarea hotărârii se poate cere când
aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea
greșită a legii.
Din
perspectiva art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., precum și din criticile
deciziei Înalta Curte reține că hotărârea instanței de apel a fost dată cu
aplicarea greșită a art. 1444 C. civ., reținând în hotărâre motive străine
cauzei. Astfel, în mod eronat a reținut instanța de apel că nu se poate
institui un drept de retenție asupra imobilului închiriat atâta vreme cât
lucrările nu au privit vila Sibiu și așa cum rezultă din expertiza efectuată
gradul de amortizare a cheltuielilor de investiții aduse vilei Sibiu este de
100 %.
Este
adevărat că în raportul de expertiză contabilă s-a reținut că gradul de
amortizare a cheltuielilor de investiții aduse vilei Sibiu este de 100 %, construcția
de lemn cabană avea în anul 2007 un grad de amortizare de 70 %, iar
împrejmuirea terenului un grad de amortizare 47 %, însă instanța de apel nu a
avut în vedere nici articolul 8 din contractul nr. 1377 din 10 iunie 1997 și
nici contravaloarea de lucrări de investiții rămase neamortizate așa cum a
reținut prima instanță coroborând raportul de expertiză imobiliară cu raportul
de expertiză contabilă.
Este
de reținut în acest context că art. 8 din contract prevede obligația
locatorului (S.B.R.T.) de a pune la dispoziția locatarului (SC F.G. SRL)
spațiul închiriat în condițiile unei investiții reale privind dotarea poate
discuta și prelungirea contractului de închiriere pentru acoperirea
investiției.
Față
de faptul că în urma probatoriului administrat prima instanță a reținut că
contravaloarea lucrărilor de investiții rămase neamortizate este în cuantum de
109.767,5 lei (0 % din valoarea lucrărilor la vila Sibiu, 53 % din valoarea
împrejmuirii, 30 % din valoarea cabanei de lemn) reiese că în mod greșit s-a
înlăturat de către instanța de apel instituirea dreptului de retenție în
favoarea recurentei pârâte până la recuperarea sumei datorate cu titlu de
contravaloare a lucrărilor de îmbunătățiri.
Având
în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., va admite recursul, va modifica în parte decizia recurată în sensul
că va respinge apelul pârâtei.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Admite recursul
formulat de pârâta SC F.G. SRL, împotriva deciziei civile a Secției comerciale,
maritime, fiscale, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel
Constanța nr. 166/ COM din 2 decembrie 2010.
Modifică, în parte,
decizia recurată, în sensul că respinge apelul pârâtei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 ianuarie 2012.