ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 99/2012

Ședința publică de la 19 ianuarie 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantul S.B.R.T. a chemat în judecată, la data de 3 iulie 2007, pe pârâta SC F.G. SRL și a solicitat a se dispune evacuarea pârâtei din imobilul situat în Techirghiol, str. Oituz, Constanța, ca urmare a încetării contractului de închiriere nr. 1377 din 10 iunie 1997 încheiat între părți. Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii principale, obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 227.949,0743 lei actualizată cu rata inflației reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului, constatarea unui drept de retenție asupra imobilului până la achitarea integrală a contravalorii îmbunătățirilor, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 13313 din 6 noiembrie 2007 a Judecătoriei Constanța competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Constanța. Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat respingerea acesteia, întrucât lucrările invocate de pârâtă prin cererea reconvențională au fost efectuate unilateral de aceasta și fără acordul reclamantei. La data de 3 aprilie 2008 reclamanta S.B.R.T. a formulat cerere de arătare a titularului dreptului având în vedere cererea reconvențională. Se arată că titularul dreptului real asupra imobilului este S.R. prin M.F.P. deoarece bunurile sanatoriului sunt declarate de interes național și aparțin domeniului public al statului care exercită drepturile corespunzătoare prin Ministerul Finanțelor Publice.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 64 C. proc. civ. La rândul său pârâta reconvenientă SC F.G. SRL a formulat, la data de 3 aprilie 2008, cerere de întregire a cererii reconvenționale în sensul că înțelege să cheme în judecată și C.J. Constanța având în vedere că imobilul se află în domeniul public al Consiliului. S.R. prin M.F. reprezentat de D.G.F.P. Constanța a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive în cererea de arătare a titularului dreptului. Instanța din oficiu a invocat la termenul din 25 septembrie 2008 excepția lipsei calității procesual pasive a C.J. Constanța. În final toate excepțiile invocate au fost unite cu fondul cauzei.

Prin sentința civilă nr. 3403 din 28 mai 2010 a Tribunalului Constanța s-a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantului S.B.R.T., a respins excepția inadmisibilității cererii de instituire a dreptului de retenție, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului S.R. prin M.F.P. reprezentat prin D.G.F.P. Constanța, a respins cererea de arătare a titularului dreptului formulată de reclamanta pârâtă în cererea reconvențională S.B.R.T. în contradictoriu cu S.R. ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului C.J. Constanța, excepție invocată din oficiu de instanță, respingând cererea reconvențională formulată de SC F.G.

SRL în contradictoriu cu pârâtul C.J. Constanța ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă. A fost admisă în parte atât acțiunea principală formulată de reclamantul S.B.R.T. cât și cererea reconvențională formulată de SC F.G. SRL, fiind obligat reclamantul S.B.R.T. să plătească pârâtei SC F.G. SRL suma de 109.767,5 lei reprezentând contra/valoarea actualizată a lucrărilor de investiții rămasă neamortizată la imobilul din Techirghiol, str. Oituz, s-a instituit în favoarea pârâtei reconveniente SC F.G. SRL un drept de retenție asupra imobilului până la primirea acestei sume și s-a dispus evacuarea pârâtei reconveniente din imobil după expirarea dreptului de retenție. În temeiul art. 276 C. proc.

civ., a fost obligat reclamantul S.B.R.T. în favoarea pârâtei SC F.G. SRL la plata cheltuielilor de judecată de 3806 lei taxă de timbru, 5 lei timbru judiciar, 1000 lei onorariu avocat. Împotriva sentinței civile nr. 3403 din 28 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța au declarat apel pârâta-reclamantă SC F.G. SRL și reclamanta-pârâtă SC S.B.R.T . Prin decizia nr. 166/com pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul declarat de către apelantul reclamant S.B.R.T. împotriva sentinței civile nr. 3403 din 28 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța. S-a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că: s-a respins, ca nefondată, cererea reconvențională; s-a admis cererea principală de evacuare a pârâtei; s-a menținut restul dispozițiilor; s-a anulat apelul declarat de către apelanta pârâtă, SC F.G.

SRL București, ca netimbrat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut în principal că obiectul contractului de închiriere îl forma locațiunea imobilului în suprafață desfășurată totală de 217,4 m.p. (36 camere) chiria fiind aferentă vilei Sibiu, părțile neconvenind efectuarea unor alte lucrări, iar în ceea ce privește dreptul de retenție a reținut că nu poate fi instituit deoarece lucrările efectuate nu au privit vila Sibiu. Împotriva deciziei civile nr. 166/ COM din 2 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs SC F.G. SRL arătând că hotărârea instanței de apel de respingere a cererii de despăgubire și constituirea unui drept de retenție este insuficient motivată, instanța de apel neaducând nici un argument în motivarea acestei hotărâri, rezumându-se să infirme fără nici un motiv temeinic teza instanței de fond.

Intimatul-reclamant S.B.R.T. a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea recursului, ca inadmisibil, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat. În ședința publică din 19 ianuarie 2012, Înalta Curte a încadrat criticile recurentei în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Cu alte cuvinte, se poate invoca art. 304 pct. 7 C. proc. civ., când hotărârea nu este motivată sau cuprinde motive contradictorii ori străine cauzei.

Art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prevede că modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Din perspectiva art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., precum și din criticile deciziei Înalta Curte reține că hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a art. 1444 C. civ., reținând în hotărâre motive străine cauzei.

Astfel, în mod eronat a reținut instanța de apel că nu se poate institui un drept de retenție asupra imobilului închiriat atâta vreme cât lucrările nu au privit vila Sibiu și așa cum rezultă din expertiza efectuată gradul de amortizare a cheltuielilor de investiții aduse vilei Sibiu este de 100 %. Este adevărat că în raportul de expertiză contabilă s-a reținut că gradul de amortizare a cheltuielilor de investiții aduse vilei Sibiu este de 100 %, construcția de lemn cabană avea în anul 2007 un grad de amortizare de 70 %, iar împrejmuirea terenului un grad de amortizare 47 %, însă instanța de apel nu a avut în vedere nici articolul 8 din contractul nr. 1377 din 10 iunie 1997 și nici contravaloarea de lucrări de investiții rămase neamortizate așa cum a reținut prima instanță coroborând raportul de expertiză imobiliară cu raportul de expertiză contabilă.

Este de reținut în acest context că art. 8 din contract prevede obligația locatorului (S.B.R.T.) de a pune la dispoziția locatarului (SC F.G. SRL) spațiul închiriat în condițiile unei investiții reale privind dotarea poate discuta și prelungirea contractului de închiriere pentru acoperirea investiției. Față de faptul că în urma probatoriului administrat prima instanță a reținut că contravaloarea lucrărilor de investiții rămase neamortizate este în cuantum de 109.767,5 lei (0 % din valoarea lucrărilor la vila Sibiu, 53 % din valoarea împrejmuirii, 30 % din valoarea cabanei de lemn) reiese că în mod greșit s-a înlăturat de către instanța de apel instituirea dreptului de retenție în favoarea recurentei pârâte până la recuperarea sumei datorate cu titlu de contravaloare a lucrărilor de îmbunătățiri.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va modifica în parte decizia recurată în sensul că va respinge apelul pârâtei. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul formulat de pârâta SC F.G. SRL, împotriva deciziei civile a Secției comerciale, maritime, fiscale, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța nr. 166/ COM din 2 decembrie 2010. Modifică, în parte, decizia recurată, în sensul că respinge apelul pârâtei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2012.