ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 285/2013

Prin cererea de

ordonanță președințială înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara,

reclamantul Ț.G. a chemat în judecată pe pârâta Ț.Ș. solicitând instanței ca

prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună până la soluționarea Dosarului nr.

10254/211/2012, având ca obiect divorțul dintre părțile litigante, aflat pe

rolul Judecătoriei Hunedoara, stabilirea locuinței minorului Ț.Ș.G., la

domiciliul său și exercitarea autorității părintești asupra minorului, de către

reclamant, cu obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea

minorului.

Judecătoria

Hunedoara, prin Sentința nr. 2272 din 22 octombrie 2010, a admis excepția de

necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău, în aplicarea art. 5 C.

proc. civ., instanța motivând că este competentă teritorial instanța de la

domiciliul faptic al pârâtei.

Astfel învestită,

Judecătoria Zalău, prin Sentința civilă nr. 4341 din 15 noiembrie 2012 a admis,

la rândul său, excepția de necompetență teritorială exclusivă invocată din

oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Hunedoara, a suspendat orice procedură și a înaintat dosarul Înaltei Curți de

Casație și Justiție în drept să hotărască asupra conflictului de competență

ivit.

În fundamentarea

acestei hotărâri instanța a făcut interpretarea și aplicarea coroborată a

dispozițiilor art. 613

2

și a art. 581 alin. (2) C. proc. civ.,

raportându-se la obiectul procesului de fond având ca obiect divorțul dintre

părțile cauzei.

Înalta Curte, legal

învestită cu soluționarea conflictului de competență, în raport de dispozițiile

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., constată că Judecătoria Hunedoara este

competentă teritorial în judecarea pricinii.

Aceasta pentru că

cererea de ordonanță președințială, prin specificitatea regimului său juridic

configurat de art. 581 - 582 C. proc. civ., este o procedură contencioasă care

are drept finalitate pronunțarea în regim de urgență, a unei hotărâri care să

reglementeze cu titlu provizoriu raporturile dintre părți până ia soluționarea

pe fond a litigiului.

Potrivit art. 613

2

C. proc. civ. instanța poate lua pe tot timpul procesului, prin ordonanță

președințială, măsuri vremelnice cu privire la obligația de întreținere la

alocația pentru copii și la folosirea locuinței iar conform art. 581 alin. (2)

C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța

competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului, intenția legiuitorului

fiind aceea de a asigura o judecată unitară a cauzei în ansamblul ei.

Așadar, întrucât

judecata fondului litigiului dintre părți având ca obiect divorțul acestora

este de competența Judecătoriei Hunedoara și judecata cererii de ordonanță

președințială privind încredințarea copiilor minori este în competența

exclusivă aceleiași instanțe.

În considerarea celor

ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ. stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

în favoarea Judecătoriei Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - DG