ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3147/2012

Ședința publică din 12 iunie 2012 Asupra recursurilor de față : Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele : Prin sentința nr. 357/CA/2010, Tribunalul Bihor a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. A respins excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii. A respins excepția inadmisibilității. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor SC T.M.V.D. SRL, STATULUI ROMÂN PRIN MINISTERUL FINAN TELOR

PUBLICE, A MINISTERULUI TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII.

A admis excepția lipsei de obiect referitor la capătul de cerere privind sistarea lucrărilor. A respins ca nefondată acțiunea precizată formulată de reclamanta reclamantul C.N.C.F.C.F.R. SA BUCUREȘTI, SUCURSALA REGIONALĂ C.F CLUJ, în contradictoriu cu pârâtele

PRIMĂRIA COMUNEI DOBREȘTI, COMUNITATEA MINIERĂ A LOCALITĂȚI DOBREȘTI, STATUL

ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE București, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL TRANSPORTURILOR și INFRASTRUCTURII București, SC D.M.X. SRL Luncasprie, SC P.R.F. SRL Oradea, SC T.M.V.D. SRL Oradea, SC E.F.X. SRL Oradea, pentru celelalte capete de cerere. A obligat reclamanta în favoarea pârâtei Primăria Dobrești la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, obiectul dedus judecății îl reprezintă sistarea unor lucrări efectuate de către pârâta Primăria Comunei Dobrești asupra unui teren care se află în zona de protecție a liniei de calc ferată Rogoz - Dobrești. Din examinarea extrasului de carte funciara cu nr. de CFC 91 aflată la dosar rezultă că, linia ferata Rogoz - Dobrești si Oradea -Beiuș - Vașcău este intabulată în Cartea Funciara Centrala Cluj pe seama Statului Român.

Prin Contractul de concesiune MM/224/2002 Statul Roman a concesionat linia ferată în discuție și terenul aferent C.N.C.F. CFR SA, sens în care instanța a reținut că reclamanta în calitate de concesionară a liniei de cale ferată are calitate procesuală activă în promovarea acțiunii și totodată interes în promovarea acțiunii. Cu privire la excepția inadmisibilității invocată de pârâta SC T.M.V.D.

SRL, instanța a constatat că prin execuția unui teren de sport situat în stația SCF Dobrești, precum și prin executarea lucrărilor de canalizare în zona afectată de linia de cale ferată, reclamanta în calitate de cesionară a liniei de cale ferată, are legitimitate procesuală de a formula o acțiune pentru apărarea dreptului său de concesiune, având posibilitatea legală, conform art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 să promoveze acțiune de sistare lucrări și respectiv de restabilire a situației anterioare executării lucrărilor efectuate în zona liniei de cale ferată pe care o exploatează. Astfel că, instanța a reținut că acțiunea reclamantei nu este inadmisibilă, considerente pentru care a respins excepția de inadmisibilitate invocată.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor SC T.M.V.D. SRL și a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii raportat la obiectul dedus judecății, instanța a constatat că pârâta SC T.M.V.D. SRL, în temeiul contractului de execuție lucrări nr. 1750 din 05.11.2009 s-a obligat să efectueze lucrarea „Teren sintetic în Comuna Dobrești,, - lucrare a cărei sistare se solicită prin acțiunea promovată. Prin urmare executantul lucrării în discuție are calitate procesuală pasivă în cauză. De asemenea, imobilul asupra căruia s-au efectuat lucrările de canalizare, respectiv de construire a unui teren sintetic se află, conform înscrierilor din Cărțile Funduare Centrale Române a Căilor Ferate, în proprietatea Statului Român, care a fost citat prin Ministerul Finanțelor Publice.

Totodată, din contractul de concesiune depus la dosar rezultă că, reclamanta a concesionat de la Statul Român o porțiune de cale ferată cuprinsă în Anexa la contract cu nr. 314 pe ruta Oradea Est - Rogoz. Față de aceste considerente este indiscutabil că Statul Român, prin cele două ministere, are calitate procesuală pasivă în cauză. In ceea ce privește excepția lipsei de obiect, ca urmare a finalizării lucrărilor a căror sistare se solicită, așa cum rezultă din procesul verbal aliat la dosarul cauzei, instanța a constatat că a rămas tară obiect capătul de cerere privind sistarea executării lucrărilor de vreme ce aceste lucrări au fost finalizate aspect rezultat și din sentința nr. 1065/CA din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Bihor.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat că Fondul Român de Dezvoltare Socială a încheiat cu Grupul din Comunitatea Minieră Dobrești acordul de grant nr. 128 din 17 februarie 2009 (filele 79-81 dosar Judecătorie), care are ca obiect realizarea proiectului „Reabilitare rețea de alimentare cu apă Dobrești. In vederea realizării acestui proiect. Fondul s-a obligat să acorde Grupului din Comunitatea Minieră Dobrești, în temeiul aceluiași acord, echivalentul în lei al sumei de 87.500 dolari SUA. Din examinarea contractului de concesiune MM/224 pozițiile 496 și 498 din Anexă, rezultă că reclamanta a concesionat linia de circulație 314 în lungime de 35 de kilometri pe ruta Oradea Est - Rogoz și nicidecum linia cu nr. 325 Rogoz - Dobrești asupra căreia au fost executate lucrările contestate de reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, recalificat ca fiind apel, prin încheierea de ședință din 12 septembrie 2011, reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA BUCUREȘTI - Sucursala „Centrul Regional de Exploatare, întreținere și Reparații CF" Cluj și pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII BUCUREȘTI, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 93/C/2011-A din 2 noiembrie 2011 a respins ca nefondate apelurile declarate, reținând că, în cauză, s-a dovedit faptul că lucrările de „Reabilitare a rețelei de alimentare cu apă potabilă a localității Dobrești", constând în înlocuirea conductei vechi de azbociment cu o conductă nouă s-au efectuat în rețeaua de distribuție existentă amplasată pe domeniul public al comunei Dobrești și că terenul de sport a fost construit pe terenul proprietatea privată a comunei Dobrești, înscris în c.f. 777 Dobrești, nr. top. 194/22, înscrierea din c.f., autorizațiile de construire, hotărârea de consiliu local și celelalte înscrisuri ce au stat la baza edificării lucrărilor din litigiu nefiind anulate.

Cu privire la capătul de cerere referitor la readucerea amplasamentului de cale ferată la starea inițială din momentul începerii lucrărilor din litigiu, s-a reținut în mod corect că lucrările din litigiu au fost efectuate pe terenul proprietatea privată a comunei Dobrești. Referitor la apelul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Curtea apreciază că față de calitatea acestuia de concedent în Contractul de concesiune, excepția lipsei calității sale procesuale pasive a fost corect soluționată, iar față de respingerea acțiunii împotriva sa, pârâtul nici nu justifică un interes legitim în promovarea prezentului apel. Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA BUCUREȘTI - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF CLUJ și pârâtul

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

ȘI INFRASTRUCTURII BUCUREȘTI. Reclamanta

COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA BUCUREȘTI - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL

DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF CLUJ și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, iar pe fond admiterea acțiunii cu privire la capătul de cerere prin care se solicită readucerea amplasamentului linie de cale ferată la starea inițială din momentul începerii lucrărilor de canalizare. Critica adusă deciziei atacate de către recurenta-reclamantă se referă în esență la faptul că, cele două instanțe au dat o greșită interpretare probelor depuse în dovedirea susținerilor formulate în cauză, întrucât prin prezenta cerere nu s-a solicitat refacerea liniei de cale ferată, astfel cum ființa înainte de dezmembrare, ci readucerea terenului pe care ființa calea ferată la starea din momentul începerii lucrărilor de canalizare și amenajare a terenului de fotbal.

Mai susține recurenta-reclamantă că, în fața celor două instanțe nu a reclamant un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, acesta aparținând Statului Român, potrivit actelor depuse la dosarul cauzei, din care rezultă ca acesta este proprietar pe întreg tronsonul de cale ferată Oradea-Beius-Vascau și Rogoz-Dobresti respectiv linie ferată și teren aferent precum și mijloace fixe, iar nu intimata Primăria Dobrcsti a cărei înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară s-a făcut în baza unui titlu care nu a fost dovedit. Pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII BUCUREȘTI și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul scoaterii sale din prezenta cauză, întrucât instanța de fond, interpretând greșit raportul juridic dedus judecății a reținut în mod greșit calitatea procesuală pasivă a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, în speța de față. Analizând critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursurile declarate de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA BUCUREȘTI - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF CLUJ și de pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII BUCUREȘTI să fie respinse, pentru următoarele considerente: Art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. - Instanța interpretând greșit actul dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Din perspectiva acestui motiv, reclamanta susține că s-a dat o greșită interpretare probelor administrate, întrucât prin prezenta cerere nu s-a solicitat refacerea liniei de cale ferată, astfel cum ființa înainte de dezmembrare, ci readucerea terenului pe care ființa calea ferată la starea din momentul începerii lucrărilor de canalizare și amenajare a terenului de fotbal. Deși motivul de nelegalitate, așa cum este prevăzut procedural vizează actul dedus judecății, recurenta-reclamantă prin argumentele aduse în sprijinul acestuia se referă la înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al înscrisurilor deduse judecății, cu scopul de repune în discuție probele, concludenta acestora, care nu intră în sfera de analiză a motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 care a fost invocat.

In ceea ce privește critica referitoare la faptul că Statul Român are drept de proprietate asupra terenului în litigiu, iar nu intimata Primăria Dobresti se constată, din probatoriul administrat de instanțe că, reclamanta a recunoscut că terenul înscris în c.f. 777 Dobresti nr. top. 194/22 figurează în proprietatea privată a comunei Dobresti, dar susține că acest teren coincide cu terenul aferent haltei c.f. Dobresti ce face parte din zona de siguranță a infrastructurii feroviare, tară a dovedi acest fapt cu o expertiză topografică, probă sugerată de către instanță și asupra căreia, reclamanta a apreciat că nu este utilă în dezlegarea pricinii. Critica referitoare la readucerea amplasamentului de cale ferată la starea inițială din momentul începerii lucrărilor din litigiu.

se constată că nu poate fi primită. întrucât instanțele au reținut corect că lucrările din litigiu au fost efectuate pe terenul proprietatea privată a comunei Dobresti și că dezmembrarea liniei de cale ferată și ridicarea acesteia a avut loc până în anul 2009. Anterior edificării lucrărilor din litigiu, aceasta nefiind efectuată de pârâții din prezenta cauză. Curtea de Apel Oradea a apreciat, în mod just, că aceștia nu pot fi obligați să readucă amplasamentul de cale ferată la starea inițială. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat în recurs pentru a solicita modificarea unei hotărâri atunci când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În argumentarea acestui motiv de recurs, recurenta-pârâtă susține că, urmare a interpretării greșit a raportului juridic dedus judecății s-a reținut greșit calitatea procesuală pasivă a MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII BUCUREȘTI, în prezenta cauză. În cadrul examenului de legalitate care privește decizia instanței de apel, se constată că cele două instanțe au respins această excepție în mod corect, având în vedere că reclamanta în calitatea de concesionar a tronsonului de cale ferată Rogoz-Dobresti are legitimitatea procesuală de a formula prezenta acțiune, însă conform prevederilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, coroborat cu art. 64 C. proc. civ., era obligată să indice titularul dreptului și de a atrage Statul Român în proces, în vederea protejării dreptului său de proprietate în privința căruia reclamanta exercita un drept de concesiune.

Astfel, Statul Român a fost introdus în cauză atât prin Ministerul Finanțelor Publice, în baza art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, cât si prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în baza contractului de concesiune nr. MM/224/2002, probă din care reiese că se impune ca Statul Român să fie reprezentat și de Ministerul Transporturilor si Infrastructurii. În acest context se constată că, instanța de apel a soluționat în mod corect excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, raportat la calitatea de concedent al acestuia în contractul de concesiune nr. MM/224/2002. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA BUCUREȘTI - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF CLUJ și de pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI

INFRASTRUCTURII BUCUREȘTI.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE

CFR SA BUCUREȘTI - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI

REPARAȚII CF CLUJ și de pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 93/C/2011-A din 2 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astă/i 12 iunie 2012.