ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3147/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3147/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Ședința publică din 12 iunie 2012
Asupra
recursurilor de față :
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin sentința nr.
357/CA/2010, Tribunalul Bihor a respins excepția lipsei
calității
procesuale active a reclamantei.
A respins
excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea
acțiunii.
A respins
excepția
inadmisibilității.
A respins
excepția lipsei
calității
procesuale
pasive a pârâtelor SC T.M.V.D. SRL, STATULUI ROMÂN PRIN MINISTERUL FINAN TELOR
PUBLICE, A MINISTERULUI TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII.
A admis excepția
lipsei de obiect referitor la capătul de cerere privind sistarea lucrărilor.
A respins ca
nefondată acțiunea precizată formulată de reclamanta reclamantul C.N.C.F.C.F.R.
SA BUCUREȘTI, SUCURSALA REGIONALĂ C.F CLUJ, în contradictoriu cu pârâtele
PRIMĂRIA COMUNEI DOBREȘTI, COMUNITATEA MINIERĂ A LOCALITĂȚI DOBREȘTI, STATUL
ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE București, STATUL ROMÂN PRIN
MINISTERUL TRANSPORTURILOR și INFRASTRUCTURII București, SC D.M.X. SRL
Luncasprie, SC P.R.F. SRL Oradea, SC T.M.V.D. SRL Oradea, SC E.F.X. SRL Oradea,
pentru celelalte capete de cerere.
A obligat
reclamanta în favoarea pârâtei Primăria Dobrești la plata sumei de 1500 lei cu
titlu
de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța
această hotărâre, prima instanță a reținut că, obiectul dedus judecății îl
reprezintă sistarea unor lucrări efectuate de către pârâta Primăria Comunei
Dobrești asupra unui
teren care se află în
zona de protecție a
liniei
de calc ferată Rogoz -
Dobrești.
Din examinarea
extrasului de carte funciara cu nr. de CFC 91 aflată la dosar rezultă că,
linia
ferata Rogoz - Dobrești si Oradea
-Beiuș - Vașcău este intabulată în Cartea Funciara Centrala Cluj pe seama
Statului Român.
Prin Contractul
de concesiune MM/224/2002 Statul Roman a concesionat linia ferată în discuție
și terenul aferent C.N.C.F. CFR SA, sens în care instanța a reținut că
reclamanta în calitate de concesionară a
liniei
de cale ferată are calitate procesuală activă în promovarea acțiunii și
totodată interes în promovarea
acțiunii.
Cu privire la
excepția inadmisibilității invocată de pârâta SC T.M.V.D. SRL, instanța a
constatat că prin execuția unui teren de sport situat în stația SCF Dobrești,
precum și prin executarea lucrărilor de canalizare în zona afectată de linia de
cale ferată, reclamanta în calitate de cesionară a
liniei
de cale ferată, are legitimitate procesuală de a formula
o acțiune pentru apărarea dreptului său de concesiune, având posibilitatea
legală, conform art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 să promoveze acțiune de
sistare lucrări și respectiv de restabilire a situației anterioare executării
lucrărilor efectuate în zona
liniei
de cale ferată pe care o exploatează. Astfel că, instanța a reținut că acțiunea
reclamantei nu este inadmisibilă, considerente pentru care a respins excepția
de inadmisibilitate invocată.
Referitor la
excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor SC T.M.V.D. SRL și a
Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Transporturilor
și Infrastructurii raportat la obiectul dedus judecății, instanța a constatat
că pârâta SC T.M.V.D. SRL, în temeiul contractului de execuție lucrări nr. 1750
din 05.11.2009 s-a obligat să efectueze lucrarea „Teren sintetic în Comuna
Dobrești,, - lucrare a cărei sistare se solicită prin acțiunea promovată. Prin
urmare executantul lucrării în discuție are calitate procesuală pasivă în cauză.
De asemenea, imobilul asupra căruia s-au efectuat lucrările de canalizare,
respectiv de construire a unui teren sintetic se află, conform înscrierilor din
Cărțile Funduare Centrale Române a Căilor Ferate, în proprietatea Statului
Român, care a fost citat prin Ministerul Finanțelor Publice. Totodată,
din
contractul de concesiune depus la
dosar rezultă că, reclamanta a concesionat de la Statul Român o porțiune de
cale ferată cuprinsă în Anexa la contract cu nr. 314 pe ruta Oradea Est - Rogoz.
Față de aceste considerente este indiscutabil că Statul Român,
prin
cele două ministere, are calitate
procesuală pasivă în cauză.
In ceea ce
privește excepția lipsei de obiect, ca urmare a finalizării lucrărilor a căror
sistare se solicită, așa cum rezultă din procesul verbal aliat la dosarul
cauzei, instanța a constatat că a rămas tară obiect capătul de cerere privind
sistarea executării lucrărilor de vreme ce aceste lucrări au fost finalizate
aspect rezultat și din sentința nr. 1065/CA din 27 octombrie 2010 a Tribunalului
Bihor.
Pe fondul cauzei,
instanța a constatat că Fondul Român de Dezvoltare Socială a încheiat cu Grupul
din
Comunitatea Minieră Dobrești
acordul de grant nr. 128 din 17 februarie 2009 (filele 79-81 dosar
Judecătorie), care are ca obiect realizarea proiectului „Reabilitare rețea de
alimentare cu apă Dobrești. In vederea realizării acestui proiect. Fondul s-a
obligat să acorde Grupului din Comunitatea Minieră Dobrești, în temeiul
aceluiași acord, echivalentul în lei al sumei de 87.500 dolari SUA.
Din examinarea
contractului de concesiune MM/224 pozițiile
496
și 498
din
Anexă, rezultă că
reclamanta a concesionat
linia
de
circulație
314 în lungime de 35 de kilometri pe ruta Oradea Est - Rogoz și nicidecum
linia
cu nr. 325 Rogoz - Dobrești asupra
căreia au fost executate lucrările contestate de reclamantă.
Împotriva acestei
hotărâri au declarat recurs, recalificat ca fiind apel, prin încheierea de
ședință
din
12 septembrie 2011,
reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA BUCUREȘTI - Sucursala „Centrul
Regional de Exploatare, întreținere și Reparații CF" Cluj și pârâtul
MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII BUCUREȘTI, criticând soluția
pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel
Oradea, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ
și fiscal, prin decizia
civilă
nr. 93/C/2011-A
din
2
noiembrie 2011 a respins ca nefondate apelurile declarate,
reținând că, în cauză, s-a dovedit faptul că lucrările de „Reabilitare a
rețelei de alimentare cu apă potabilă a
localității
Dobrești", constând în înlocuirea conductei vechi de azbociment cu o
conductă nouă s-au efectuat în rețeaua de distribuție existentă amplasată pe
domeniul public al comunei Dobrești și că terenul de sport a fost construit pe
terenul proprietatea privată a comunei Dobrești, înscris în c.f. 777 Dobrești,
nr. top. 194/22, înscrierea din c.f., autorizațiile de construire, hotărârea de
consiliu local și
celelalte înscrisuri ce
au stat la baza edificării lucrărilor
din
litigiu
nefiind
anulate.
Cu privire la
capătul de cerere referitor la readucerea amplasamentului de cale ferată la
starea
inițială
din momentul
începerii lucrărilor din litigiu, s-a reținut în mod corect că lucrările din
litigiu
au fost efectuate pe terenul
proprietatea privată a comunei Dobrești.
Referitor la apelul
declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Curtea
apreciază că față de calitatea acestuia de concedent în Contractul de
concesiune, excepția lipsei calității sale procesuale pasive a fost corect
soluționată, iar față de respingerea acțiunii împotriva sa, pârâtul nici nu
justifică un interes legitim în promovarea prezentului apel.
Împotriva acestei
decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE
CĂI FERATE CFR SA BUCUREȘTI - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE,
ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF CLUJ și
pârâtul
MINISTERUL TRANSPORTURILOR
ȘI
INFRASTRUCTURII
BUCUREȘTI.
Reclamanta
COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA BUCUREȘTI - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL
DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF CLUJ și-a întemeiat recursul pe
dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea
recursului, modificarea deciziei atacate, iar pe fond admiterea
acțiunii
cu privire la capătul de cerere
prin care se solicită readucerea amplasamentului linie de cale ferată la starea
inițială
din
momentul începerii lucrărilor de canalizare.
Critica adusă
deciziei atacate de către recurenta-reclamantă se referă în esență la faptul
că, cele două instanțe au dat o greșită interpretare probelor depuse în
dovedirea susținerilor formulate în cauză, întrucât prin prezenta cerere nu s-a
solicitat refacerea
liniei
de cale
ferată, astfel cum ființa înainte de dezmembrare, ci readucerea terenului pe
care ființa calea ferată la starea din momentul începerii lucrărilor de canalizare
și amenajare a terenului de fotbal.
Mai susține
recurenta-reclamantă că, în fața celor două instanțe nu a reclamant un drept de
proprietate asupra terenului în
litigiu,
acesta aparținând Statului Român, potrivit
actelor depuse la
dosarul cauzei, din care rezultă ca acesta este
proprietar pe întreg tronsonul de cale ferată Oradea-Beius-Vascau și
Rogoz-Dobresti
respectiv
linie
ferată și teren aferent precum și mijloace fixe,
iar nu
intimata Primăria Dobrcsti a cărei înscriere a dreptului de
proprietate în cartea funciară s-a făcut în baza unui titlu care nu a fost
dovedit.
Pârâtul
MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII BUCUREȘTI și-a întemeiat recursul
pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului,
modificarea deciziei atacate, în sensul scoaterii sale din prezenta cauză,
întrucât instanța de fond, interpretând greșit raportul juridic dedus judecății
a reținut în mod greșit calitatea procesuală pasivă a Ministerului
Transporturilor și Infrastructurii, în speța de față.
Analizând critica
adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte
constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursurile declarate de
reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA BUCUREȘTI - SUCURSALA
CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF CLUJ și de pârâtul
MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII BUCUREȘTI să fie respinse, pentru
următoarele considerente:
Art. 304 pct. 8 C.
proc. civ. - Instanța interpretând greșit actul dedus judecății a schimbat
natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Din perspectiva
acestui motiv, reclamanta susține că s-a dat o greșită interpretare probelor
administrate, întrucât prin prezenta cerere nu s-a solicitat refacerea liniei
de cale ferată, astfel cum ființa înainte de dezmembrare, ci readucerea
terenului pe care ființa calea ferată la starea din momentul începerii
lucrărilor de canalizare și amenajare a terenului de fotbal.
Deși motivul de
nelegalitate, așa cum este prevăzut procedural vizează actul dedus judecății,
recurenta-reclamantă prin argumentele aduse în sprijinul acestuia se referă la
înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al înscrisurilor deduse judecății, cu
scopul de repune în discuție probele, concludenta acestora, care nu intră în
sfera de analiză a motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 care a fost invocat.
In ceea ce
privește critica referitoare la faptul că Statul
Român are drept de proprietate asupra terenului în
litigiu,
iar
nu
intimata Primăria
Dobresti se constată,
din
probatoriul administrat de instanțe că, reclamanta a recunoscut că terenul
înscris în c.f. 777 Dobresti nr. top. 194/22 figurează în proprietatea privată
a comunei Dobresti, dar susține că acest teren coincide cu terenul aferent
haltei c.f. Dobresti ce face parte
din
zona de siguranță a infrastructurii feroviare, tară a dovedi acest fapt cu o
expertiză topografică, probă sugerată de către instanță și asupra căreia,
reclamanta a apreciat că nu este
utilă
în dezlegarea pricinii.
Critica
referitoare la readucerea amplasamentului de cale
ferată la starea
inițială
din momentul începerii lucrărilor din
litigiu.
se constată că nu poate fi
primită. întrucât instanțele au reținut corect că lucrările
din
litigiu
au fost efectuate pe terenul proprietatea privată a comunei Dobresti și că
dezmembrarea
liniei
de cale ferată
și ridicarea acesteia a avut loc până în anul 2009.
Anterior
edificării lucrărilor
din
litigiu,
aceasta nefiind efectuată de
pârâții din prezenta cauză. Curtea de Apel Oradea a apreciat, în mod just, că
aceștia nu pot fi obligați să readucă amplasamentul de cale ferată la starea
inițială.
Motivul prevăzut
de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat în recurs pentru a solicita
modificarea unei hotărâri atunci când aceasta este
lipsită
de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau
aplicarea greșită a
legii.
În argumentarea
acestui motiv de recurs, recurenta-pârâtă susține că, urmare a interpretării
greșit a raportului juridic dedus judecății s-a reținut greșit calitatea
procesuală pasivă a MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII BUCUREȘTI, în
prezenta cauză.
În cadrul
examenului de legalitate care privește decizia instanței de apel, se constată
că cele două instanțe au respins această excepție în mod corect, având în
vedere că reclamanta în calitatea de concesionar a tronsonului de cale ferată
Rogoz-Dobresti are legitimitatea procesuală de a formula prezenta acțiune, însă
conform prevederilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, coroborat cu
art. 64 C. proc. civ., era obligată să indice titularul dreptului și de a
atrage Statul Român în proces, în vederea protejării dreptului său de
proprietate în privința căruia reclamanta exercita un drept de concesiune.
Astfel, Statul
Român a fost introdus în cauză atât prin Ministerul Finanțelor Publice, în baza
art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, cât si prin Ministerul
Transporturilor și Infrastructurii, în baza contractului de concesiune nr.
MM/224/2002, probă din care reiese că se impune ca Statul Român să fie
reprezentat și de Ministerul Transporturilor si Infrastructurii.
În acest context
se constată că, instanța de apel a soluționat în
mod corect excepția lipsei
calității
procesuale pasive a Ministerului
Transporturilor
și Infrastructurii, raportat la calitatea de concedent al acestuia în
contractul de concesiune nr. MM/224/2002.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va
respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE
CĂI FERATE CFR SA BUCUREȘTI - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE,
ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF CLUJ și de pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI
INFRASTRUCTURII BUCUREȘTI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca
nefondate recursurile declarate de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE
CFR SA BUCUREȘTI - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI
REPARAȚII CF CLUJ și de
pârâtul
MINISTERUL
TRANSPORTURILOR
ȘI
INFRASTRUCTURII
BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 93/C/2011-A din 2 noiembrie 2011 pronunțată
de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astă/i 12 iunie 2012.