ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2327/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

inițial pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, și ulterior pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca urmare a declinării soluționării cauzei în favoarea

acestei din urmă instanțe, prin sentința nr. 148 din 30 septembrie 2013, reclamanta

U.A.T. județul Bihor a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării

Regionale și Administrației Publice:

- anularea notei D.G.A.M.P.O.R.

din 10 decembrie 2012 în procesul de verificare a cererii de rambursare privind

proiectul SMIS cu titlul Reabilitare și modernizare DJ 763 S.-P.- C.P., km 0+000

-13+100 și km 19+650 - 35+100^ L = 28,500 km, jud. Bihor;

- anularea notei de propunere

spre respingere a pretențiilor beneficiarului din 19 februarie 2013 întocmită în

baza procesului-verbal de conciliere din 14 februarie 2013.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3881 din 6

decembrie 2013, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat nota D.G.A.M.P.O.R.

din 10 decembrie 2012 și nota de propunere din 19 februarie 2013, luând act că nu

se solicită cheltuieli de judecată.

2.1. Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației

Publice, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac,

recurentul-pârât a susținut, în esență, că hotărârea primei instanțe este nelegală

și netemeinică, solicitând admiterea recursului, iar pe fond respingerea acțiunii,

ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât a menționat

că pentru lucrările descrise prin nota justificativă nu există elemente care să

susțină caracterul de imprevizibilitate descris de reclamantă, punându-se în evidență

doar faptul că nu a fost corect întocmit proiectul tehnic.

În acest context, se arată

că în mod corect s-a constatat încălcarea dispozițiilor art. 122 lit. i) din O.U.G.

nr. 34/2006, fiind corect aplicată corecția financiară pentru abaterea constatată

și reținută în sarcina reclamantei.

2.1. U.A.T. județul Bihor

a formulat întâmpinarea prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

susținând legalitatea și temeinicia sentinței recurate și combătând criticile

formulate.

a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit

dispozițiilor art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., republicat, a fost

analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de

ședință din data de 3 decembrie 2014, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc.

civ.

Totodată, completul de

filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc.

civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din 11 februarie 2015.

Înaltei Curți

Înalta Curte, analizând

recursul formulat apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează

a fi expuse în continuare.

Astfel cum rezultă din

actele dosarului, urmare a cererii de rambursare pentru proiectul derulat de reclamantă,

SMIS, cu titlul „Reabilitare și Modernizare DJ 723 S.-P.-C.P. (…) județul Bihor”,

s-au identificat abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale și comunicare

în domeniul achizițiilor publice aferente actului adițional din 7 noiembrie 2011

la contractul de lucrări din 23 septembrie 2009 și a fost aplicată o reducere procentuală

de 25% în baza art. 6 alin. (3) și în conformitate cu pct. 1.3. din anexa la O.U.G.

nr. 66/2011.

Abaterile de la aplicarea

prevederilor legislației naționale și comunitare în domeniul achizițiilor publice

aferente actului adițional și contractului de lucrări menționate, au constat în

încălcarea prevederilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv a fost

aplicată procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare,

reținându-se în cuprinsul actelor contestate că în cauză nu s-a făcut dovada circumstanțelor

imprevizibile pentru fiecare notă de comandă suplimentară în parte, care să justifice

aplicarea unei astfel de proceduri.

Susținerile reclamantei

privind greșita aplicare a corecției de 25% din valoarea actului adițional, sunt

nefondate.

Astfel, pentru acordarea

finanțării unor lucrări suplimentare fără competiție se impune necesitatea realizării

unor lucrări generate de situații neprevăzute.

Conform dispozițiilor

art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, atunci când este necesară achiziționarea

unor lucrări sau servicii suplimentare/adiționale, care nu au fost incluse în contractul

inițial pot fi atribuite contractului inițial numai în cazul existenței unor circumstanțe

imprevizibile și sunt necesare pentru îndeplinirea contractului în cauză.

Or, în speță, lucrările

suplimentare au rezultat în urma unor omisiuni/greșeli de proiectare.

În mod greșit instanța

de fond a apreciat că există circumstanțe imprevizibile pentru fiecare notă de comandă

în parte, astfel încât în mod legal s-a desfășurat procedura de negociere fără publicarea

prealabilă a unui anunț de participare.

Situațiile învederate

de reclamantă ca reprezentând circumstanțe imprevizibile privind lucrările suplimentare

nu se confirmă întrucât autoritatea contractantă ar fi trebuit să prevadă și să

ia în considerare la momentul întocmirii proiectului tehnic, spre exemplu: posibilitatea

unor precipitații peste medie care ar conduce la necesitarea lărgirii și adâncirii

șanțului, a faptului că podețul proiectat inițial duce la deversarea apei pluviale

pe o proprietate privată iar în condițiile unor precipitații abundente, aceasta

împiedică folosința normală a terenurilor limitrofe. De asemenea, decolmatarea podețelor

de pe drumul județean nu reprezintă o situație imprevizibilă întrucât era previzibilă

depunerea de aluviuni și deșeuri aduse de ape în timp, având în vedere schimbările

de climă și de relief, precum și specificul zonei.

Mai mult, din cuprinsul

memoriilor justificative privind lucrările suplimentare (două podețe acces vite

la pășune), rezultă că lucrările nu se încadrează în cele prevăzute de art. 122

alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât pericolul apariției unor eventuale

accidentări ale animalelor la traversarea drumului județean putea și trebuia să

fie cunoscută la momentul întocmirii proiectului, situația nefiind nouă.

De altfel, aceste circumstanțe/situații

trebuiau avute în vedere de intimata-reclamantă la momentul întocmirii documentației

de atribuire aferente contractului, această autoritate contractantă având obligația

de a se asigura că specificațiile tehnice care fac parte din caietul de sarcini

corespund necesității autorității și condițiilor reale.

Deci, așa-zisele situații

imprevizibile puteau fi descoperite încă de la realizarea proiectului inițial, astfel

că pentru lucrările descrise prin nota justificativă nu există elemente care să

susțină caracterul de imprevizibilitate descris de reclamantă.

De altfel, și punctul

de vedere al Comisiei Europene, transmis prin notificarea directorului general piață

internă și servicii din 21 mai 2012 adresat A.N.R.M.A.P., este în sensul că „cu

privire la condiția particulară referitoare la circumstanțele imprevizibile, această

cerință trebuie interpretată într-o manieră obiectivă ca făcând referire la ceea

ce o autoritate contractantă ar fi trebuit să prevadă. Modificările determinate

de pregătirea neadecvată a documentației tehnico-economice a proiectului tehnic

nu pot fi considerate circumstanțe imprevizibile”.

În concluzie, față de

toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că acțiunea formulată de reclamantă

este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

În consecință, în temeiul

art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată

și completată, va admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și

Administrației Publice, va casa sentința recurată și va respinge acțiunea formulată

de reclamantă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței

nr. 3881 din 6 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Respinge acțiunea formulată

de reclamantă, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 iunie 2015.