ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2327/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și ulterior pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării soluționării cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, prin sentința nr. 148 din 30 septembrie 2013, reclamanta U.A.T. județul Bihor a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice: - anularea notei D.G.A.M.P.O.R.

din 10 decembrie 2012 în procesul de verificare a cererii de rambursare privind proiectul SMIS cu titlul Reabilitare și modernizare DJ 763 S.-P.- C.P., km 0+000 -13+100 și km 19+650 - 35+100^ L = 28,500 km, jud. Bihor; - anularea notei de propunere spre respingere a pretențiilor beneficiarului din 19 februarie 2013 întocmită în baza procesului-verbal de conciliere din 14 februarie 2013. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3881 din 6 decembrie 2013, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat nota D.G.A.M.P.O.R. din 10 decembrie 2012 și nota de propunere din 19 februarie 2013, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susținut, în esență, că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului, iar pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Recurentul-pârât a menționat că pentru lucrările descrise prin nota justificativă nu există elemente care să susțină caracterul de imprevizibilitate descris de reclamantă, punându-se în evidență doar faptul că nu a fost corect întocmit proiectul tehnic. În acest context, se arată că în mod corect s-a constatat încălcarea dispozițiilor art. 122 lit. i) din O.U.G.

nr. 34/2006, fiind corect aplicată corecția financiară pentru abaterea constatată și reținută în sarcina reclamantei. 2.1. U.A.T. județul Bihor a formulat întâmpinarea prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea și temeinicia sentinței recurate și combătând criticile formulate. 3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 3 decembrie 2014, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc.

civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din 11 februarie 2015. 4. Soluția și considerentele Înaltei Curți Înalta Curte, analizând recursul formulat apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare. Astfel cum rezultă din actele dosarului, urmare a cererii de rambursare pentru proiectul derulat de reclamantă, SMIS, cu titlul „Reabilitare și Modernizare DJ 723 S.-P.-C.P. (…) județul Bihor”, s-au identificat abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale și comunicare în domeniul achizițiilor publice aferente actului adițional din 7 noiembrie 2011 la contractul de lucrări din 23 septembrie 2009 și a fost aplicată o reducere procentuală de 25% în baza art. 6 alin. (3) și în conformitate cu pct. 1.3.

din anexa la O.U.G. nr. 66/2011. Abaterile de la aplicarea prevederilor legislației naționale și comunitare în domeniul achizițiilor publice aferente actului adițional și contractului de lucrări menționate, au constat în încălcarea prevederilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv a fost aplicată procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, reținându-se în cuprinsul actelor contestate că în cauză nu s-a făcut dovada circumstanțelor imprevizibile pentru fiecare notă de comandă suplimentară în parte, care să justifice aplicarea unei astfel de proceduri. Susținerile reclamantei privind greșita aplicare a corecției de 25% din valoarea actului adițional, sunt nefondate.

Astfel, pentru acordarea finanțării unor lucrări suplimentare fără competiție se impune necesitatea realizării unor lucrări generate de situații neprevăzute. Conform dispozițiilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, atunci când este necesară achiziționarea unor lucrări sau servicii suplimentare/adiționale, care nu au fost incluse în contractul inițial pot fi atribuite contractului inițial numai în cazul existenței unor circumstanțe imprevizibile și sunt necesare pentru îndeplinirea contractului în cauză. Or, în speță, lucrările suplimentare au rezultat în urma unor omisiuni/greșeli de proiectare. În mod greșit instanța de fond a apreciat că există circumstanțe imprevizibile pentru fiecare notă de comandă în parte, astfel încât în mod legal s-a desfășurat procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare.

Situațiile învederate de reclamantă ca reprezentând circumstanțe imprevizibile privind lucrările suplimentare nu se confirmă întrucât autoritatea contractantă ar fi trebuit să prevadă și să ia în considerare la momentul întocmirii proiectului tehnic, spre exemplu: posibilitatea unor precipitații peste medie care ar conduce la necesitarea lărgirii și adâncirii șanțului, a faptului că podețul proiectat inițial duce la deversarea apei pluviale pe o proprietate privată iar în condițiile unor precipitații abundente, aceasta împiedică folosința normală a terenurilor limitrofe. De asemenea, decolmatarea podețelor de pe drumul județean nu reprezintă o situație imprevizibilă întrucât era previzibilă depunerea de aluviuni și deșeuri aduse de ape în timp, având în vedere schimbările de climă și de relief, precum și specificul zonei.

Mai mult, din cuprinsul memoriilor justificative privind lucrările suplimentare (două podețe acces vite la pășune), rezultă că lucrările nu se încadrează în cele prevăzute de art. 122 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât pericolul apariției unor eventuale accidentări ale animalelor la traversarea drumului județean putea și trebuia să fie cunoscută la momentul întocmirii proiectului, situația nefiind nouă. De altfel, aceste circumstanțe/situații trebuiau avute în vedere de intimata-reclamantă la momentul întocmirii documentației de atribuire aferente contractului, această autoritate contractantă având obligația de a se asigura că specificațiile tehnice care fac parte din caietul de sarcini corespund necesității autorității și condițiilor reale.

Deci, așa-zisele situații imprevizibile puteau fi descoperite încă de la realizarea proiectului inițial, astfel că pentru lucrările descrise prin nota justificativă nu există elemente care să susțină caracterul de imprevizibilitate descris de reclamantă. De altfel, și punctul de vedere al Comisiei Europene, transmis prin notificarea directorului general piață internă și servicii din 21 mai 2012 adresat A.N.R.M.A.P., este în sensul că „cu privire la condiția particulară referitoare la circumstanțele imprevizibile, această cerință trebuie interpretată într-o manieră obiectivă ca făcând referire la ceea ce o autoritate contractantă ar fi trebuit să prevadă. Modificările determinate de pregătirea neadecvată a documentației tehnico-economice a proiectului tehnic nu pot fi considerate circumstanțe imprevizibile”.

În concluzie, față de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că acțiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată, urmând a fi respinsă. În consecință, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, va casa sentința recurată și va respinge acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței nr. 3881 din 6 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată. Respinge acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2015.