ÎCCJ, decizie (scj.ro #83514)

Biletul la ordin. Imputația plății.

Potrivit art.1111 și 1112 C. civ. privind imputația plății, ordinea

de prioritate în recuperarea sumelor trebuie să fie cea a dobânzilor încasate

pentru creditul acordat, rata de împrumut și comisionul. Din examinarea

clauzelor contractuale rezultă că părțile nu au  convenit asupra modului

de imputare a plății iar debitorul nu a făcut imputația plății , sumele

fiindu-i  reținute  prin  ordin de plată.

(Secția  comercială, decizia nr.3562 din 10 iunie 2005)

Judecătoria Cluj Napoca, prin sentința civilă nr.1162 din 6

februarie 2004, a admis în parte opoziția la executare formulată de

contestatoarea M.M. domiciliată în Cluj Napoca împotriva intimaților C.C. Cluj

Napoca cu sediul în Cluj Napoca și Teatrul de Păpuși „P”cu sediul în Cluj

Napoca, în sensul că a fost anulat titlul executoriu reprezentat de biletul

la ordin  emis de contestatoare la data de 8 martie 2000 și executarea

silită din dosarul execuțional al executorului judecătoresc S.M. față de

contestatoare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că raportul

juridic fundamental s-a născut din contractul de credit încheiat între intimata

N. C. C. Cluj și contestatoare în calitatea de împrumutat. Conform acestui

contract, intimata a acordat contestatoarei un împrumut în sumă de 5 milioane

de lei, pe care contestatoarea avea obligația să-l ramburseze în termen de 12

luni, având de achitat credit restant, dobândă fruct civil, iar în caz de

neachitare la termen și o dobândă majorată. Contestatoarea a plătit numai o

parte din rate, după care s-au făcut reținerile din salariu. În contractul de

credit părțile nu au convenit asupra modului de imputare a plății.

Instanța de apel a reținut că, în conformitate cu  dispozițiile art.1113

C.civ. , se consideră în primul rând plătite datoriile ajunse la scadență, iar

dacă toate datoriile sunt scadente imputația se face asupra celei mai oneroase.

Dacă toate datoriile sunt scadente și la fel de oneroase se consideră plătită

datoria cea mai veche. În speță, toate datoriile contestatoarei la data

plăților făcute erau scadente. Dobânda fruct civil, creditul restant și

comisionul erau datoriile oneroase întrucât dobânda penalizatoare și

penalitățile de întârziere nu produc alte penalități.

Expertiza contabilă efectuată a imputat sumele plătite de contestatoare după

aceste reguli, respectiv sumele plătite s-au imputat asupra dobânzii fruct

civil și apoi asupra ratelor restante precum și asupra comisionului datorat

până în luna martie 2001. De asemenea prin plățile făcute în luna iunie 2001

contestatoarea a rambursat integral creditul. Din calculele efectuate pe luni,

a rezultat că la data de 10 octombrie 2002, contestatoarea datora intimatei, în

baza raportului juridic fundamental o dobândă majorată, penalități și comision.

În cauza de față, biletul la ordin a fost emis doar pentru sumele datorate în

baza contractului de credit  din 8 martie 2000 cu titlu de rată, datorând

comision fără a include și penalități. Rezultă că din suma indicată în

prezentul bilet la ordin, doar suma reprezentând dobânzi și comision mai erau

datorate de contestatoare la data de 10 octombrie 2002. Pentru restul sumei,

biletul la ordin nu  reprezenta titlu executoriu întrucât creanța

intimatei față de contestatoare s-a stins prin plățile anterioare.

Curtea de Apel Cluj,  Secția comercială și de contencios administrativ,

prin decizia civilă nr.463 din 21 septembrie 2004, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a Teatrului de Păpuși „P”Cluj Napoca. De asemenea,

apelul declarat de intimata N. C. C. Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr.1162

din 6 februarie 2004 a Judecătoriei Cluj Napoca, a fost respins.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că prezenta

cauză  nu are ca obiect validarea popririi, ci este o opoziție la biletul

de ordin, împrejurare în care terțul poprit Teatrul de Păpuși „P” nu are

calitate procesuală pasivă.

Procedând la interpretarea clauzelor contractului, referitoare la dobândă,

aceasta privea dobânda fruct civil, deoarece numai pentru acest accesoriu la

data încheierii contractului, părțile cunoșteau scadența, în timp ce dobânda

penalizatoare avea caracterul unei creanțe eventuale. În această situație,

prevederile contractuale reprezintă o clauză penală, permisă într-un astfel de

contract, însă dispozițiile art.8 din OG nr.9/2000 interzic aplicarea dobânzii

la dobândă și drept urmare clauza contractuală este nulă absolut. Din probele

administrate la prima instanță cât și din probațiunea suplimentată în apel,

rezultă că o parte din credit s-a plătit sub forma ratelor lunare, achitate la

termen, după care, s-au făcut reținerile din salariul contestatoarei, urmare a

neachitării în termen a ratelor aferente următoarelor perioade: mai-iunie 2000,

decembrie 2000- februarie 2001, așa după cum se constată și din expertiză.

Creditorul nu a comunicat debitorului modul în care a realizat imputația

plăților, iar apelanta a făcut imputația plății în modalitatea considerată de

ea a fi corectă. Imputația făcută de creditor nu este valabilă și au fost

aplicate regulile imputației legale, așa cum prevăd dispozițiile art.1112 C.

civ. Astfel, în mod corect s-a stabilit că datoriile contestatoarei la data

plăților erau scadente și sumele achitate trebuiau imputate asupra dobânzii

fruct civil, apoi asupra ratelor restante și mai la urmă comisionului datorat.

Au fost considerate ca fără fundament criticile referitoare la anularea

formelor de executare silită, de vreme ce biletul la ordin a fost anulat,

nejustificându-se punerea în executare a titlului executoriu pentru toată suma

cuprinsă în el.

Împotriva deciziei civile nr.463 din 21 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de

Apel Cluj, Secția comercială și de contencios administrativ, creditoarea N.C.C.

Cluj Napoca a declarat recurs, susținând că au fost încălcate prevederile

legale privind imputația plăților.

Intimatul debitor M. M. și intimatul terț poprit Teatrul de

Păpuși „P.” Cluj Napoca au depus întâmpinări, prin care au cerut respingerea

recursului.

Înalta Curte, în raport cu criticile formulate în cererea de recurs, a constatat

că acestea sunt neîntemeiate și a respins recursul, reținând din examinarea

clauzelor contractuale, că părțile nu au convenit asupra modului de imputare a

plății, iar debitorul nu a făcut imputația plății, sumele fiindu-i reținute

direct din retribuție pe ordin de plată. A fost dată o eficiență juridică

maximă dispozițiilor cuprinse în art.1111 și 1112 C. civ., privind imputația

plății, confirmate de experți și de practica bancară, în sensul că ordinea de

prioritate în recuperarea sumelor este cea a dobânzilor încasate pentru

creditul acordat, rata de împrumut și comisionul. În acest  context, s-a

impus și anularea formelor de executare silită, deoarece suma cuprinsă în

titlul executor nu era cea reală, fiind respectat și principiul contradictorialității.

Astfel, criticile formulate în cererea de recurs de creditoare au fost

înlăturate ca neîntemeiate, menținându-se ca legală și temeinică decizia civilă

nr.463 din 21 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția

comercială și de contencios administrativ.