ÎCCJ, decizie (scj.ro #83514)

Biletul la ordin. Imputația plății. Potrivit art.1111 și 1112 C. civ. privind imputația plății, ordinea de prioritate în recuperarea sumelor trebuie să fie cea a dobânzilor încasate pentru creditul acordat, rata de împrumut și comisionul. Din examinarea clauzelor contractuale rezultă că părțile nu au convenit asupra modului de imputare a plății iar debitorul nu a făcut imputația plății , sumele fiindu-i reținute prin ordin de plată. (Secția comercială, decizia nr.3562 din 10 iunie 2005) Judecătoria Cluj Napoca, prin sentința civilă nr.1162 din 6 februarie 2004, a admis în parte opoziția la executare formulată de contestatoarea M.M. domiciliată în Cluj Napoca împotriva intimaților C.C.

Cluj Napoca cu sediul în Cluj Napoca și Teatrul de Păpuși „P”cu sediul în Cluj Napoca, în sensul că a fost anulat titlul executoriu reprezentat de biletul la ordin emis de contestatoare la data de 8 martie 2000 și executarea silită din dosarul execuțional al executorului judecătoresc S.M. față de contestatoare. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că raportul juridic fundamental s-a născut din contractul de credit încheiat între intimata N. C. C. Cluj și contestatoare în calitatea de împrumutat. Conform acestui contract, intimata a acordat contestatoarei un împrumut în sumă de 5 milioane de lei, pe care contestatoarea avea obligația să-l ramburseze în termen de 12 luni, având de achitat credit restant, dobândă fruct civil, iar în caz de neachitare la termen și o dobândă majorată.

Contestatoarea a plătit numai o parte din rate, după care s-au făcut reținerile din salariu. În contractul de credit părțile nu au convenit asupra modului de imputare a plății. Instanța de apel a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art.1113 C.civ. , se consideră în primul rând plătite datoriile ajunse la scadență, iar dacă toate datoriile sunt scadente imputația se face asupra celei mai oneroase. Dacă toate datoriile sunt scadente și la fel de oneroase se consideră plătită datoria cea mai veche. În speță, toate datoriile contestatoarei la data plăților făcute erau scadente. Dobânda fruct civil, creditul restant și comisionul erau datoriile oneroase întrucât dobânda penalizatoare și penalitățile de întârziere nu produc alte penalități.

Expertiza contabilă efectuată a imputat sumele plătite de contestatoare după aceste reguli, respectiv sumele plătite s-au imputat asupra dobânzii fruct civil și apoi asupra ratelor restante precum și asupra comisionului datorat până în luna martie 2001. De asemenea prin plățile făcute în luna iunie 2001 contestatoarea a rambursat integral creditul. Din calculele efectuate pe luni, a rezultat că la data de 10 octombrie 2002, contestatoarea datora intimatei, în baza raportului juridic fundamental o dobândă majorată, penalități și comision. În cauza de față, biletul la ordin a fost emis doar pentru sumele datorate în baza contractului de credit din 8 martie 2000 cu titlu de rată, datorând comision fără a include și penalități.

Rezultă că din suma indicată în prezentul bilet la ordin, doar suma reprezentând dobânzi și comision mai erau datorate de contestatoare la data de 10 octombrie 2002. Pentru restul sumei, biletul la ordin nu reprezenta titlu executoriu întrucât creanța intimatei față de contestatoare s-a stins prin plățile anterioare. Curtea de Apel Cluj, Secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr.463 din 21 septembrie 2004, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Teatrului de Păpuși „P”Cluj Napoca. De asemenea, apelul declarat de intimata N. C. C. Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr.1162 din 6 februarie 2004 a Judecătoriei Cluj Napoca, a fost respins. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că prezenta cauză nu are ca obiect validarea popririi, ci este o opoziție la biletul de ordin, împrejurare în care terțul poprit Teatrul de Păpuși „P” nu are calitate procesuală pasivă.

Procedând la interpretarea clauzelor contractului, referitoare la dobândă, aceasta privea dobânda fruct civil, deoarece numai pentru acest accesoriu la data încheierii contractului, părțile cunoșteau scadența, în timp ce dobânda penalizatoare avea caracterul unei creanțe eventuale. În această situație, prevederile contractuale reprezintă o clauză penală, permisă într-un astfel de contract, însă dispozițiile art.8 din OG nr.9/2000 interzic aplicarea dobânzii la dobândă și drept urmare clauza contractuală este nulă absolut. Din probele administrate la prima instanță cât și din probațiunea suplimentată în apel, rezultă că o parte din credit s-a plătit sub forma ratelor lunare, achitate la termen, după care, s-au făcut reținerile din salariul contestatoarei, urmare a neachitării în termen a ratelor aferente următoarelor perioade: mai-iunie 2000, decembrie 2000- februarie 2001, așa după cum se constată și din expertiză.

Creditorul nu a comunicat debitorului modul în care a realizat imputația plăților, iar apelanta a făcut imputația plății în modalitatea considerată de ea a fi corectă. Imputația făcută de creditor nu este valabilă și au fost aplicate regulile imputației legale, așa cum prevăd dispozițiile art.1112 C. civ. Astfel, în mod corect s-a stabilit că datoriile contestatoarei la data plăților erau scadente și sumele achitate trebuiau imputate asupra dobânzii fruct civil, apoi asupra ratelor restante și mai la urmă comisionului datorat. Au fost considerate ca fără fundament criticile referitoare la anularea formelor de executare silită, de vreme ce biletul la ordin a fost anulat, nejustificându-se punerea în executare a titlului executoriu pentru toată suma cuprinsă în el.

Împotriva deciziei civile nr.463 din 21 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția comercială și de contencios administrativ, creditoarea N.C.C. Cluj Napoca a declarat recurs, susținând că au fost încălcate prevederile legale privind imputația plăților. Intimatul debitor M. M. și intimatul terț poprit Teatrul de Păpuși „P.” Cluj Napoca au depus întâmpinări, prin care au cerut respingerea recursului. Înalta Curte, în raport cu criticile formulate în cererea de recurs, a constatat că acestea sunt neîntemeiate și a respins recursul, reținând din examinarea clauzelor contractuale, că părțile nu au convenit asupra modului de imputare a plății, iar debitorul nu a făcut imputația plății, sumele fiindu-i reținute direct din retribuție pe ordin de plată.

A fost dată o eficiență juridică maximă dispozițiilor cuprinse în art.1111 și 1112 C. civ., privind imputația plății, confirmate de experți și de practica bancară, în sensul că ordinea de prioritate în recuperarea sumelor este cea a dobânzilor încasate pentru creditul acordat, rata de împrumut și comisionul. În acest context, s-a impus și anularea formelor de executare silită, deoarece suma cuprinsă în titlul executor nu era cea reală, fiind respectat și principiul contradictorialității. Astfel, criticile formulate în cererea de recurs de creditoare au fost înlăturate ca neîntemeiate, menținându-se ca legală și temeinică decizia civilă nr.463 din 21 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția comercială și de contencios administrativ.