ÎCCJ, decizie (scj.ro #83332)

Acțiunea

pauliană. Condițiile exercitării

Cuprins pe

materii:

Drept civil. Contracte. Partea generală. Efectul convențiilor

Index alfabetic:

-act fraudulos

-acțiunea

pauliană

-conivență

fauduloasă

-creanța

-creditor

-debitor

-efectul

convențiilor

-prejudiciu

C.civ.,art.975

Pentru exercitarea

acțiunii pauliene, prevăzută în art.975 C.civ.,creditorul trebuie

să dovedească  următoarele:creanța sa este anterioară actului

atacat ca fraudulos,acest act i-a cauzat un prejudiciu,este făcut în dauna

drepturilor sale,terțul dobânditor a știut că actul pe care îl

face cu debitorul, va fi prejudiciabil pentru  creditorii acestuia.

(Secția

comercială, decizia nr.116 din 12 ianuarie 2007)

Reclamanta

SC

A. P.

SRL  a solicitat, în  contradictoriu cu pârâții SC  A.P.I.  SRL  și

SC  I.PCI.  SRL  anularea  transferului patrimonial consimțit  între pârâta

de rang 1 în calitate de vânzător și  pârâta de rang 2 în calitate de

cumpărător, transfer ce a avut ca obiect o serie de bunuri mobile individualizate

în facturile  fiscale nr.3443707 din 18 iunie 2004,  nr.3443708 din 18 iunie

2004  și  nr.3443709 din 16 iunie 2004.

Reclamanta

și-a întemeiat, în drept, acțiunea pe dispozițiile art.975 C.civ.,

susținând că cele două pârâte au fost de conivență frauduloasă,

urmărind, prin  transferurile consimțite, în mod fictiv, crearea  unei

stări  de insolvabilitate a pârâtei de  rang 1, în vederea paralizării

executării silite, pentru  suma de 1.470.000.000 lei,  datorată reclamantei.

Prin sentința

nr.591/CA din 8 iunie 2005 Tribunalul Hunedoara, Secția comercială și

de contencios administrativ a respins ca  nefondată acțiunea.

Tribunalul

a reținut, din examinarea  probelor administrate, că reclamanta nu a

făcut dovada  îndeplinirii condițiilor  cerute de art.975 C.civ. referitoare

la  prejudiciul suferit, starea de insolvabilitate a pârâtei debitoare  și

conivența  frauduloasă dintre cele două  pârâte, în sensul că

pârâta  cumpărătoare ar fi cunoscut  rezultatul păgubitor  al actului

încheiat în dauna creditorului.

Apelul declarat

de reclamantă împotriva  acestei sentințe a fost respins ca nefondat,

de Curtea de Apel

Alba Iulia

, Secția comercială și

de contencios administrativ,  prin decizia civilă nr.188/A  pronunțată

la  28 octombrie 2005.

Răspunzând

criticilor de netemeinicie și nelegalitate, Curtea a constatat că,  în

mod temeinic , prima instanță a reținut că reclamanta nu a probat

că încheierea actelor (a căror anulare o cere) s-a făcut în frauda

drepturilor sale, în calitate de creditor, în condițiile în care în patrimoniul

pârâtei debitoare mai există un imobil.

Examinând

titlul executoriu  de care se prevalează reclamanta, respectiv filele CEC

emise la 17 mai 2004 și 28 mai 2004, refuzate la plată și investite

apoi cu formulă executorie, Curtea a reținut că, sub aspectul creanței

pe care o invocă, reclamanta creditoare nu a făcut dovada  datei investirii

cu formulă  executorie a CEC-urilor pentru a se aprecia asupra calității

acesteia de creditor anterior actelor  a căror revocare o solicită.

Împotriva

deciziei, reclamanta a declarat recurs, invocând  interpretarea greșită

a actului dedus judecății și încălcarea  legii, motive prevăzute

în art.304 pct.8 și 9 C. proc.civ., în temeiul cărora a solicitat  modificarea

hotărârii atacate, în sensul  admiterii acțiunii introductive, astfel

cum a fost formulată.

În argumentarea

criticilor, recurenta a susținut că instanța de apel nu a analizat

probatoriul administrat, care impunea concluzia existentei unei creanțe certe,

lichide și exigibile împotriva pârâtei  debitoare.

Sub aspectul

intenției de fraudă și a conivenței frauduloase, recurenta a

susținut că aceste condiții rezultă din împrejurarea că

bunurile vândute nu au fost  transferate efectiv în proprietatea  cumpărătoarei,

ci au fost date în regim de custodie.

Recursul

este nefondat .

Pentru exercitarea

acțiunii pauliene, prevăzută în art.975 C.civ., creditorul trebuie

să dovedească următoarele: creanța sa este anterioară actului

atacat ca  fraudulos, acest act i-a cauzat un prejudiciu, este făcut în dauna

drepturilor sale, terțul dobânditor a știut că actul pe care îl

face cu debitorul va fi prejudiciabil pentru  creditorii acestuia.

Dispozițiile

art.975 C.civ. prevăd că fundamentul acțiunii pauliene și în

același timp, chestiunea care trebuie dovedită pentru a stabili dacă

există o bază pentru promovarea  acțiunii este prejudiciul pentru

creditor, rezultat din actul a cărui nulitate se solicită și din

actuala stare de insolvabilitate a debitorului.

Or, prejudiciul

există ori de câte ori actul atacat de creditor a făcut să se  nască

sau  să se mărească insolvabilitatea debitorului.

În cauză,

această condiție esențială pentru exercitarea acțiunii

pauliene, nu este îndeplinită, de vreme  ce, debitorul are în patrimoniu și

un imobil, susceptibil de a fi urmărit, după cum însăși reclamanta

creditoare a arătat în cadrul susținerilor  sale.

Distinct

de acestea, faptul că  bunurile dobândite de terț, de la debitor, au rămas

în custodia acestuia din urmă,  până la ridicarea lor de către beneficiar

(așa cum se consemnează în procesul  verbal de  custodie, încheiat la

18 iunie 2004), nu constituie, în sine, dovada conivenței frauduloase, dintre

debitor și terți, în măsura în care nu se coroborează cu alte

probe sau prezumții  din care să se tragă concluzia fraudei.

Și aceasta

deoarece, frauda nu rezultă numai din fapte și circumstanțe

determinate, ci din tot ce, în genere, constituie un prejudiciu cauzat creditorului,

cu intenția  manifestată, în acest sens, prejudiciu care, în cauză,

nu a fost dovedit , așa cum au reținut instanțele,în mod corect.

Pentru rațiunile

arătate, Înalta Curte, în temeiul art.312 (1) C. proc. civ. a respins recurul

declarat de reclamantă, ca nefondat.