ÎCCJ, decizie (scj.ro #83332)

Acțiunea pauliană. Condițiile exercitării Cuprins pe materii: Drept civil. Contracte. Partea generală. Efectul convențiilor Index alfabetic: -act fraudulos -acțiunea pauliană -conivență fauduloasă -creanța -creditor -debitor -efectul convențiilor -prejudiciu C.civ.,art.975 Pentru exercitarea acțiunii pauliene, prevăzută în art.975 C.civ.,creditorul trebuie să dovedească următoarele:creanța sa este anterioară actului atacat ca fraudulos,acest act i-a cauzat un prejudiciu,este făcut în dauna drepturilor sale,terțul dobânditor a știut că actul pe care îl face cu debitorul, va fi prejudiciabil pentru creditorii acestuia. (Secția comercială, decizia nr.116 din 12 ianuarie 2007) Reclamanta SC A. P. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC A.P.I.

SRL și SC I.PCI. SRL anularea transferului patrimonial consimțit între pârâta de rang 1 în calitate de vânzător și pârâta de rang 2 în calitate de cumpărător, transfer ce a avut ca obiect o serie de bunuri mobile individualizate în facturile fiscale nr.3443707 din 18 iunie 2004, nr.3443708 din 18 iunie 2004 și nr.3443709 din 16 iunie 2004. Reclamanta și-a întemeiat, în drept, acțiunea pe dispozițiile art.975 C.civ., susținând că cele două pârâte au fost de conivență frauduloasă, urmărind, prin transferurile consimțite, în mod fictiv, crearea unei stări de insolvabilitate a pârâtei de rang 1, în vederea paralizării executării silite, pentru suma de 1.470.000.000 lei, datorată reclamantei. Prin sentința nr.591/CA din 8 iunie 2005 Tribunalul Hunedoara, Secția comercială și de contencios administrativ a respins ca nefondată acțiunea.

Tribunalul a reținut, din examinarea probelor administrate, că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor cerute de art.975 C.civ. referitoare la prejudiciul suferit, starea de insolvabilitate a pârâtei debitoare și conivența frauduloasă dintre cele două pârâte, în sensul că pârâta cumpărătoare ar fi cunoscut rezultatul păgubitor al actului încheiat în dauna creditorului. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, de Curtea de Apel Alba Iulia , Secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr.188/A pronunțată la 28 octombrie 2005. Răspunzând criticilor de netemeinicie și nelegalitate, Curtea a constatat că, în mod temeinic , prima instanță a reținut că reclamanta nu a probat că încheierea actelor (a căror anulare o cere) s-a făcut în frauda drepturilor sale, în calitate de creditor, în condițiile în care în patrimoniul pârâtei debitoare mai există un imobil.

Examinând titlul executoriu de care se prevalează reclamanta, respectiv filele CEC emise la 17 mai 2004 și 28 mai 2004, refuzate la plată și investite apoi cu formulă executorie, Curtea a reținut că, sub aspectul creanței pe care o invocă, reclamanta creditoare nu a făcut dovada datei investirii cu formulă executorie a CEC-urilor pentru a se aprecia asupra calității acesteia de creditor anterior actelor a căror revocare o solicită. Împotriva deciziei, reclamanta a declarat recurs, invocând interpretarea greșită a actului dedus judecății și încălcarea legii, motive prevăzute în art.304 pct.8 și 9 C. proc.civ., în temeiul cărora a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive, astfel cum a fost formulată.

În argumentarea criticilor, recurenta a susținut că instanța de apel nu a analizat probatoriul administrat, care impunea concluzia existentei unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva pârâtei debitoare. Sub aspectul intenției de fraudă și a conivenței frauduloase, recurenta a susținut că aceste condiții rezultă din împrejurarea că bunurile vândute nu au fost transferate efectiv în proprietatea cumpărătoarei, ci au fost date în regim de custodie. Recursul este nefondat . Pentru exercitarea acțiunii pauliene, prevăzută în art.975 C.civ., creditorul trebuie să dovedească următoarele: creanța sa este anterioară actului atacat ca fraudulos, acest act i-a cauzat un prejudiciu, este făcut în dauna drepturilor sale, terțul dobânditor a știut că actul pe care îl face cu debitorul va fi prejudiciabil pentru creditorii acestuia.

Dispozițiile art.975 C.civ. prevăd că fundamentul acțiunii pauliene și în același timp, chestiunea care trebuie dovedită pentru a stabili dacă există o bază pentru promovarea acțiunii este prejudiciul pentru creditor, rezultat din actul a cărui nulitate se solicită și din actuala stare de insolvabilitate a debitorului. Or, prejudiciul există ori de câte ori actul atacat de creditor a făcut să se nască sau să se mărească insolvabilitatea debitorului. În cauză, această condiție esențială pentru exercitarea acțiunii pauliene, nu este îndeplinită, de vreme ce, debitorul are în patrimoniu și un imobil, susceptibil de a fi urmărit, după cum însăși reclamanta creditoare a arătat în cadrul susținerilor sale.

Distinct de acestea, faptul că bunurile dobândite de terț, de la debitor, au rămas în custodia acestuia din urmă, până la ridicarea lor de către beneficiar (așa cum se consemnează în procesul verbal de custodie, încheiat la 18 iunie 2004), nu constituie, în sine, dovada conivenței frauduloase, dintre debitor și terți, în măsura în care nu se coroborează cu alte probe sau prezumții din care să se tragă concluzia fraudei. Și aceasta deoarece, frauda nu rezultă numai din fapte și circumstanțe determinate, ci din tot ce, în genere, constituie un prejudiciu cauzat creditorului, cu intenția manifestată, în acest sens, prejudiciu care, în cauză, nu a fost dovedit , așa cum au reținut instanțele,în mod corect.

Pentru rațiunile arătate, Înalta Curte, în temeiul art.312 (1) C. proc. civ. a respins recurul declarat de reclamantă, ca nefondat.