ÎCCJ, decizie (scj.ro #83199)

Acțiune revocatorie

Condițiile

necesare pentru revocarea unui act juridic încheiat de debitor în frauda

creditorului în raport de dispozițiile art.975 Cod civil

Acțiunea revocatorie definită, în

reglementarea art.975 Cod civil, ca o acțiune în inopozabilitatea actului

juridic încheiat de debitor în frauda creditorului, are în vedere un domeniu

determinat de condiția insolvabilității debitorului, dar și

prejudiciul adus creditorului.

Existența unei creanțe certe lichide și exigibile nu este

suficientă pentru revocarea unui act de înstrăinare cu titlu oneros,

necesară fiind crearea stării de insolvabilitate.

(Înalta

Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia

nr.95 din 22 ianuarie 2008)

Reclamanta

A.V.V.P.C. A.R.L., a chemat în judecată pe pârâtele SC A. SRL și SC

E. SRL, solicitând revocarea contractului de vânzare-cumpărare intervenit

între pârâți privind imobilul înregistrat în Cartea Funciară cu nr.

Cadastral 1334/163-164, întrucât a fost încheiat în frauda creditorilor.

Prin cerere reconvențională, pârâta SC E. SRL, a solicitat radierea

înscrierii în Cartea Funciară a acțiunii pauliene care este

nefondată.

Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 2045/PI din 13 V

2006, a respins excepțiile necompetenței materiale a instanței,

tardivității și inadmisibilității acțiunii

reconvenționale și a respins atât acțiunea pauliană cât

și cererea reconvențională.

Instanța de fond a reținut în esență că acțiunea

pauliană introdusă nu îndeplinește condițiile

existenței prejudiciului și imposibilității realizării

creanței fără readucerea în patrimoniul debitorului a bunului

vândut. Patrimoniul debitorului nu s-a micșorat operând în cadrul acestuia

subrogația reală.

Cererea reconvențională a fost considerată neîntemeiată

întrucât împotriva încheierii prin care s-a dispus înregistrarea partea putea

formula plângere separată în termen de 15 zile de la comunicare Curtea de

Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 65 din 15 III 2007 a respins

ca nefondat apelul reclamantei obligând-o la 3500 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a considerat că prin încheierea actului de vânzare

cumpărare, debitoarea nu și-a creat o stare de insolvabilitate,

valoarea bunului imobil înstrăinat fiind înlocuită de prețul

primit. Întrucât actul translativ de proprietate a intervenit la 21 VI 2005 iar

somația de plată formulată de reclamantă a fost

înaintată în luna ianuarie 2006, nu subzistă motivația potrivit

căreia pârâta a încercat să scoată din patrimoniul său un

bun urmăribil.

Împotriva deciziei astfel pronunțată, reclamanta a declarat recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 c.proc.civ.

Recurenta susține că instanțele au făcut o

greșită aplicare a prevederilor art. 975 cod civil în sensul că

au ignorat creanța certă, lichidă și exigibilă

anterioară actului de înstrăinare, prejudiciul creat creditorului

prin actul fraudulos dar și complicitatea terțului dobânditor

evidențiată prin calitatea de administrator al vânzătorului

și de asociat majoritar al cumpărătorului al aceleiași

persoane.

În privința prețului vânzării, recurenta susține că

este mult inferior prețului de piață, dovedind astfel fraudarea

creditorului.

Recursul este nefondat și va fi respins.

Acțiunea revocatorie definită de prevederile art. 975 cod civil, ca o

acțiune în inopozabilitatea actului juridic încheiat de debitor în frauda

creditorului are în vedere un domeniu determinat de condiția

insolvabilității debitorului sau măririi acesteia dar și

prejudiciul adus creditorului.

Existența unei creanțe certe lichide și exigibile nu este

suficientă pentru revocarea unui act de înstrăinare cu titlu oneros,

necesară fiind crearea stării de insolvabilitate. Iar instanțele

de fond au sesizat judicios lipsa diligențelor creditorului de a face

această dovadă.

Titlul

executoriu

invocat

pe

care s-a

întemeiat

acțiunea

nu

este

suficient

.

Procesul

verbal de

executare

din 30 V 2005

confirmă

o

executare

parțială

iar

contractele

de

finanțare

din

2 III

și

12 VI 2005

infirmă

o

pretinsă

stare de

insolvabilitate

a

debitorului

.

Proba

prejudiciului

actual

sau

a

riscului

unei

insolvabilități

viitoare

,

incumbă

creditorului

.

Afirmația

prețului

de

vânzare

inferior

celui

al

pieței

nu

poate

justifica

,

fără

dovada

riscului

insolvabilității

viitoare

,

acțiunea

de

față

.

Și aceasta cu atât mai mult cu cât efectul relativ

al acțiunii pauliene conduce la revocarea actului în măsura

prejudiciului suferit de creditor.