ÎCCJ, decizie (scj.ro #83046)

Contract

de vânzare-cumpărare. Acțiune pauliană. Condiții de admisibilitate

Cuprins pe materii : Drept

civil. Contracte

Index alfabetic : acțiune

pauliană

-

contract de vânzare-cumpărare

C. civ., art. 975

Potrivit dispozițiilor art. 975 C. civ., creditorii pot ataca

actele viclene făcute

de debitor în prejudiciul drepturilor lor, însă pe lângă

dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile și a producerii unui prejudiciu

creditorului în sensul producerii sau măririi stării de insolvabilitate,

aceștia trebuie, totodată, să facă dovada fraudei debitorului și a

complicității la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul

fraudulos.

Astfel, nu sunt întrunite

condițiile cumulative prevăzute de lege pentru admisibilitatea acțiunii

pauliene dacă, la data încheierii unui contract de vânzare-cumpărare, în

evidențele de carte funciară sau ale Oficiului Registrului Comerțului nu

existau înscrieri referitoare la sarcini ale imobilului – obiect al vânzării -

sau mențiuni ce ar fi putut conduce la concluzia de complicitate la fraudă a

terțului.

Secția a II-a civilă, Decizia

nr. 4073 din 13 decembrie 2011

Notă

: Dispozițiile art. 975 din vechiul Cod civil, avute în vedere

de instanță, au corespondent în dispozițiile art. 1562 din noul Cod civil

Prin sentința nr.

372/LC/2010, Tribunalul Satu Mare a respins excepția netimbrării acțiunii

formulate de pârâta SC I.I. SRL și a admis acțiunea civilă formulată de

reclamantul D.V., împotriva pârâților SC G.C. SRL prin administrator judiciar

C. LJ 2000 SPRL, SC I.I. SRL, T.I., T.M. și B.S.F., și în consecință:

A constatat că între

reclamantul D.V. și pârâții SC G.C. SRL prin reprezentant legal B.S.F., pe de o

parte, și B.S.F., personal, a intervenit contractul de împrumut din 5.10.2010

autentificat la B.N.P. B. și contractul de împrumut sub semnătură privată cu

data certă din 9.10.2006, încheiat la Cabinet individual de avocatură A.I.

privind împrumutul sumei de 55.000 euro.

A dispus obligarea în solidar a

celor doi pârâți la restituirea sumei împrumutate, respectiv 55.000 euro

echivalent cu dobânzile aferente la data plății și s-a dispus anularea

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2200/2008, privind

imobilul înscris în CF nr. 977(…).

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții

anularea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul casă și

teren înscris în CF 2289 și 2288 și obligarea în solidar a pârâților la

restituirea sumei de 55.000 Euro, sumă împrumutată potrivit contractului de

împrumut încheiat la data de 5.10.2006, respectiv 9.10.2006.

S-a reținut că, deși prezenta

acțiune nu este întemeiată pe dispozițiile art. 79, 80 din Legea nr. 85/2006,

scopul urmărit de pârâtul B.S.F. este același ca și cel prevăzut de textul

legal menționat, respectiv intenția de fraudare a creditorilor și a

creditorului persoană fizică, fără intenția de restituire a împrumutului.

În continuare, s-a reținut că

pârâtul a urmărit insistent fraudarea reclamantului care l-a împrumutat cu o

sumă foarte mare de bani, iar ulterior a căutat să devină insolvabil prin

încheierea contractului de vânzare-cumpărare, actul de împrumut cu reclamantul

fiind ascuns de acesta.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel SC I.I. SRL  prin administratori T.Z.I.

și T.M., iar prin decizia nr.10/2011-A/C/2011, Curtea de Apel Oradea, Secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâților apelanți și a admis apelul, a modificat

în parte sentința primei instanțe, în sensul respingerii cererii de anulare a

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2200/2008 (…).

Analizând

hotărârea primei instanțe, ca urmare a efectului devolutiv al acestei căi de

atac, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâților apelanți, instanța de apel a reținut că este neîntemeiată, cu

motivarea că pârâții apelanți sunt cumpărători ai imobilului a cărui

vânzare-cumpărare s-a atacat, fiind părți contractante în contractul de vânzare

cumpărare a cărui nulitate s-a solicitat a se constata. Pentru acest capăt de

cerere, vizând desființarea pe calea acțiunii pauliene a vânzării efectuate de

debitorul reclamantului, pârâții cumpărători ai imobilului au calitate

procesual pasivă, fiind subiecți pasivi ai raportului juridic dedus judecății.

Cu privire la

fondul cauzei deduse judecății, în limitele cererii de apel formulate, instanța

de apel a reținut că motivele de apel privitoare la neîndeplinirea condițiilor

prevăzute de lege pentru admiterea acțiunii pauliene formulate sunt fondate.

Astfel, s-a

reținut că potrivit prevederilor art. 975 C. civ., pentru admisibilitatea unei

acțiuni revocatorii formulate de creditor este necesar a se îndeplini mai multe

condiții, respectiv dovedirea existenței unei creanțe certe, lichide și

exigibile a creditorului împotriva debitorului ce încheie actul, a producerii

unui prejudiciu creditorului prin încheierea actului, în sensul producerii sau

măririi stării de insolvabilitate, a existenței unei fraude a debitorului la

încheierea actului în sensul provocării  conștiente a insolvabilității,

precum și a unei complicități la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat

actul cu titlu oneros, în sensul cunoașterii de către terț a faptului că

debitorul prin încheierea actului își provoacă ori mărește insolvența.

Reclamantul creditor

D.V. a invocat existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de

55.000 Euro împotriva  pârâtei intimate SC G.C. SRL, consemnată în

contractul de împrumut încheiat la data de 9.10.2006. Prima instanță a dispus

obligarea acestei pârâte intimate în solidar cu pârâtul B.S. la

restituirea sumei de 55.000 Euro în favoarea creditorului reclamant, reținând

că  acesta deține atât împotriva societății vânzătoare a imobilului cât și

a pârâtului,  fost reprezentant legal al acesteia, o creanță certă,

lichidă și exigibilă. Având în vedere că aceste părți obligate la plată prin

hotărârea apelată nu au declarat apel în cauză, constatarea primei instanțe sub

acest aspect a intrat în puterea lucrului judecat.

Cât privește îndeplinirea în

cauză a condițiilor referitoare la prejudiciul cauzat reclamantului prin

vânzarea imobilului și a fraudei comise de debitor la încheierea actului, s-a

reținut că acestea sunt îndeplinite în cauză, însă nu s-a făcut dovada

complicității terților cumpărători, respectiv pârâților apelanți, la încheierea

contractului de vânzare-cumpărare.

Astfel, din probatoriul

administrat  în cauză, a rezultat că societatea pârâtă vânzătoare SC G.C.

SRL, prin vânzarea imobilului și-a mărit starea de insolvență, reclamantul

fiind în imposibilitate de a-și recupera creanța, atât de la societate cât și

de la reprezentantul ei legal.

În prezent, societatea

vânzătoare se află în stare de insolvență, fiind supusă procedurii reglementate

de Legea nr. 85/2006, reprezentantul legal al societății neprocedând la

înregistrarea în evidența contabilă a vânzării imobilului și a prețului obținut

din vânzare.

S-a mai reținut că în înscrisul

sub semnătură privată ce consemnează acordarea împrumutului de 55.000 Euro

către societatea vânzătoare, aceasta își asumă obligația ca în cazul vânzării

imobilului din litigiu, din prețul vânzării să restituie împrumutul luat, dar

după vânzarea efectuată nu s-a procedat în sensul celor convenite.

S-a apreciat însă că această

atitudine a reprezentantului legal al societății vânzătoare nu poate fi

imputată pârâților, cumpărători ai imobilului deoarece aceștia nu răspund

pentru faptele personale ale altor persoane.

S-a mai reținut că la data

perfectării acordului de voință dintre societatea debitoare vânzătoare și

apelanții pârâți cumpărători, în evidențele de carte funciară nu existau

înscrieri cu privire la sarcini ale imobilului obiect al contractului de

vânzare-cumpărare și nici la registrul comerțului nu s-a făcut dovada că

anterior, ori la momentul încheierii contractului, ar fi existat înscrieri care

dacă  ar fi fost cunoscute de cumpărători, ar fi denotat o complicitate la

fraudă.

Pârâții au demarat negocierile

cu reprezentantul societății vânzătoare în urma anunțului de vânzare a

imobilului prin publicitate efectuat de vânzătoare, procedând anterior

încheierii contractului la efectuarea diligențelor pe care oricare cumpărător

de bună credință le face atunci când intenționează să cumpere un imobil,

respectiv consultarea evidențelor de carte funciară privitoare la  imobil

și a celor de la registrul comerțului privind pe societatea cumpărătoare,

evidențe  din care nu a rezultat existența unor impedimente  la

cumpărarea imobilului.(…)

În consecință, instanța de apel

a concluzionat că în cauză nu s-a dovedit că apelanții pârâți, cumpărători ai

imobilului, au cunoscut la momentul încheierii contractului că prin încheierea

actului, societatea vânzătoare devine insolvabilă și că sunt  complice

la  frauda urmărită de vânzător și nefiind dovedită această complicitate la

fraudă a cumpărătorilor imobilului, aceștia fiind de bună credință, nu se poate

reține  îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de lege pentru

admisibilitatea acțiunii formulate.

Împotriva deciziei sus

menționate au declarat recurs reclamantul D.V. și pârâta C. LJ 2000 SPRL Satu

Mare administrator judiciar al SC G.C. SRL Satu Mare.

Prin recursul său, reclamantul

D.V. a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., în temeiul cărora a

solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat

de SC I.I. SRL prin administratori T.Z.I. și T.M. și menținerea ca temeinică și

legală a sentinței primei instanțe. (…)

Recursul  reclamantului

D.V. este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C.proc.civ. are în vedere controlul de nelegalitate în ceea ce privește

lipsa de temei legal a hotărârii recurate ori încălcarea sau aplicarea greșită

a legii.

Din această perspectivă se

constată că deși recurentul-reclamant a invocat motivul de nelegalitate sus

menționat nu a argumentat în mod concret critici referitoare la dispoziția

legală pretins a fi fost încălcată sau aplicată greșit de către instanță. Mai

mult, se constată că susținerile recurentului-reclamant privesc stabilirea

situației de fapt și modalitatea de interpretare a probatoriilor administrate

în cauză, aspecte ce nu mai pot face obiectul analizei în această fază

procesuală, acestea vizând temeinicia soluției pronunțate și nu nelegalitatea

acesteia.

Cu toate acestea, examinând decizia

atacată, prin prisma criticilor formulate, se constată că dezlegarea dată este

rezultatul interpretării și aplicării corecte a dispozițiilor legale incidente

în cauză. Astfel, în mod corect s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 975

C. civ., creditorii pot ataca actele viclene făcute de debitor în prejudiciul

drepturilor lor, însă pe lângă dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile

și a producerii unui prejudiciu creditorului în sensul producerii sau măririi

stării de insolvabilitate, reclamantul trebuia, totodată, să facă dovada

fraudei debitorului și a complicității la fraudă a terțului cu care debitorul a

încheiat actul fraudulos. Or, din această perspectivă, soluția recurată este

temeinică și legală, având în vedere că la data încheierii contractului de

vânzare-cumpărare,17.10.2008, în evidențele de carte funciară sau ale Oficiului

Registrului Comerțului nu existau înscrieri referitoare la sarcini ale

imobilului sau mențiuni ce ar fi putut conduce la concluzia de complicitate la

fraudă, astfel că, în mod corect a statuat instanța de apel că nu sunt

întrunite condițiile cumulative prevăzute de lege pentru admisibilitatea

acțiunii formulate.

Așa fiind, pentru

considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 C.proc.civ.,

recursul reclamantului D.V. a fost respins ca nefondat.(…)