ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1234/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

instanței de apel

Prin Decizia civilă nr. 282A din 03 iulie

2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de către contestatorii B.A.G., B.D.G., B.L., B.M., B.R.,

I.D.R., I.E., I.N.R., I. (fostă H.) H.N., T.S. și T.C. împotriva Sentinței

civile nr. 1402/2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că, în rejudecarea apelului, conform art.

315 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus efectuarea unei expertize topografice

având ca obiectiv constatarea dacă construcțiile subterane și supraterane sunt

autorizate și dacă există servitute de trecere pe terenul în litigiu, expertul

P.R.C., concluzionând în lucrarea efectuată faptul că dacă se retrocedează

întreg terenul de 294 mp al imobilului s-ar bloca atât calea de acces, cât și

buna funcționare a sediului intimatului.

În urma obiecțiunilor

formulate de părți, expertul și-a menținut punctul de vedere.

În limitele deciziei

de casare, față de problemele de drept dezlegate, în rejudecarea apelului, s-a

dispus efectuarea unui raport de expertiză specialitatea instalații, efectuat

de expert D.M.L. și s-a stabilit ca obiectiv constatarea posibilității de

relocare a utilităților situate pe terenul în litigiu (grup electrogen,

cabluri).

Expertul a

concluzionat că grupurile electrogene, precum și echipamentele de climatizare

centralizată nu pot fi mutate în podul clădirii și nici montate pe pereții

acesteia, astfel că aceste utilaje nu pot fi relocate nici în subsolul

clădirii.

Rezultă din probele

administrate că întreaga suprafață de teren revendicată este afectată

servituților legale, iar construcțiile edificate pe teren, inclusiv

instalațiile și utilitățile aferente ocupă funcțional întregul teren.

Pe de altă parte,

instalațiile și echipamentele integrate imobilului sunt destinate strict

asigurării funcționalității clădirii aparținând intimatului, fiind necesare

construcții pentru ca aceasta să poată fi utilizată potrivit destinației sale.

Imobilul aparține

domeniului public în integralitate, astfel că nu s-ar putea trata distinct

construcția de echipamente și rețele edilitare aferente.

2.1. Motive

Reclamanții au

declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., prin care au formulat următoarele critici:

Instanța de apel a

aplicat greșit dispozițiile art. 10 alin. (1

3

) din Legea nr. 10/2001

atunci când a apreciat că retrocedarea terenului solicitat nu este posibilă

întrucât s-ar bloca atât calea de acces, cât și buna funcționare a sediului

intimatului, bazându-se pe concluziile expertizei.

În speță, nu s-a

probat existența vreuneia dintre situațiile de excepție de la restituirea în

natură, prevăzute în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, și anume ca pe

teren să fi fost edificate construcții noi autorizate, terenul să fie afectat

de servituți legale ori pe teren să fie dovedită existența unor amenajări de

utilitate publică.

Pe teren nu este

edificată nicio construcție, iar servitutea de trecere se referă doar la o

suprafață de 34 mp, nu la toată suprafața de 294 mp.

Sediul intimatului nu

se află pe terenul solicitat de către reclamanți, iar

echipamentele/instalațiile s-ar putea muta pe o suprafață de teren imediată

învecinată cu sediul intimatului, pentru a fi posibilă restituirea în natură a

terenului.

Instanța de apel a

făcut motivări străine de natura pricinii și a aplicat greșit Legea nr.

10/2001.

2.2. Analiza

recursului

Recursul nu este

întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Cât privește

motivarea hotărârii recurate, se constată că, deși s-a arătat că „instanța de

apel a făcut motivări străine de natura pricinii", recurenții nu au

dezvoltat această critică, nearătând în ce ar consta nelegalitatea hotărârii

sub aspectul modului în care s-a răspuns criticilor formulate prin cererea de

apel.

Verificarea, din

oficiu, a acestei chestiuni, a permis instanței de recurs să concluzioneze că

în considerentele deciziei date în apel se regăsesc motivele de fapt și de

drept asupra cărora instanța a trebuit să se pronunțe după casarea cu trimitere

spre rejudecare.

Așadar, prevederile

art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu pot fundamenta admiterea recursului.

Nu este întemeiată

nici critica legată de modul de aplicare a art. 10 alin. (1

3

) din

Legea nr. 10/2001.

Conform acestui text,

în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții

edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură

se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar

pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se

stabilesc prin echivalent [alin. (1)]. În cazul în care pe terenurile pe care

s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții,

autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de

teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea

afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale

localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent

[alin. (2)]. Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții

neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și

construcții ușoare sau demontabile [alin. (3)].

În raportul de

expertiză efectuat după casarea cu trimitere spre rejudecare s-a arătat că este

imposibil ca echipamentele și instalațiile folosite de către intimat să fie

mutate, respectiv amplasate în podul și subsolul clădirii deținute, astfel

încât terenul solicitat de către reclamanți să le poată fi restituit în natură.

Pe de altă parte,

propunerea recurenților în sensul că terenul poate fi eliberat prin deplasarea

echipamentelor și instalațiilor pe un alt teren nu poate fi primită, față de

limitele cadrului procesual fixat prin contestație. Or, deținătorii altor

terenuri nu figurează în calitate de părți în prezentul dosar.

După cum, faptul că

ar fi afectată de servitute numai suprafața de 34 mp de teren nu justifică

restituirea în natură a diferenței de teren, câtă vreme, prin existența

echipamentelor și instalațiilor folosite de către intimat, această suprafață

poate fi considerată că este afectată de amenajări de utilitate publică, ceea

ce face ca întregul teren să fie ocupat.

Întrucât

echipamentele și instalațiile sunt destinate funcționalității clădirii ocupate

de către intimat, în mod corect instanța de apel a apreciat că imobilul

aparține în întregime domeniului public, motiv pentru care nu se justifică

restituirea în natură a vreunei părți de teren.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte a apreciat că aspectele invocate prin motivele de recurs

nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul

art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanții B.A.G., B.D.G., B.L., B.M., B.R.,

I.D.R., I.E., I.N.R., I. (fostă H.) H.N., T.S. și T.C. împotriva Deciziei

civile nr. 282A din 03 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 07 martie 2013.

Procesat de GGC - N