ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1234/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin Decizia civilă nr. 282A din 03 iulie 2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de către contestatorii B.A.G., B.D.G., B.L., B.M., B.R., I.D.R., I.E., I.N.R., I. (fostă H.) H.N., T.S. și T.C. împotriva Sentinței civile nr. 1402/2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în rejudecarea apelului, conform art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., s-a dispus efectuarea unei expertize topografice având ca obiectiv constatarea dacă construcțiile subterane și supraterane sunt autorizate și dacă există servitute de trecere pe terenul în litigiu, expertul P.R.C., concluzionând în lucrarea efectuată faptul că dacă se retrocedează întreg terenul de 294 mp al imobilului s-ar bloca atât calea de acces, cât și buna funcționare a sediului intimatului. În urma obiecțiunilor formulate de părți, expertul și-a menținut punctul de vedere. În limitele deciziei de casare, față de problemele de drept dezlegate, în rejudecarea apelului, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză specialitatea instalații, efectuat de expert D.M.L. și s-a stabilit ca obiectiv constatarea posibilității de relocare a utilităților situate pe terenul în litigiu (grup electrogen, cabluri).

Expertul a concluzionat că grupurile electrogene, precum și echipamentele de climatizare centralizată nu pot fi mutate în podul clădirii și nici montate pe pereții acesteia, astfel că aceste utilaje nu pot fi relocate nici în subsolul clădirii. Rezultă din probele administrate că întreaga suprafață de teren revendicată este afectată servituților legale, iar construcțiile edificate pe teren, inclusiv instalațiile și utilitățile aferente ocupă funcțional întregul teren. Pe de altă parte, instalațiile și echipamentele integrate imobilului sunt destinate strict asigurării funcționalității clădirii aparținând intimatului, fiind necesare construcții pentru ca aceasta să poată fi utilizată potrivit destinației sale.

Imobilul aparține domeniului public în integralitate, astfel că nu s-ar putea trata distinct construcția de echipamente și rețele edilitare aferente. 2. Recursul 2.1. Motive Reclamanții au declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., prin care au formulat următoarele critici: Instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 10 alin. (1 3 ) din Legea nr. 10/2001 atunci când a apreciat că retrocedarea terenului solicitat nu este posibilă întrucât s-ar bloca atât calea de acces, cât și buna funcționare a sediului intimatului, bazându-se pe concluziile expertizei. În speță, nu s-a probat existența vreuneia dintre situațiile de excepție de la restituirea în natură, prevăzute în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, și anume ca pe teren să fi fost edificate construcții noi autorizate, terenul să fie afectat de servituți legale ori pe teren să fie dovedită existența unor amenajări de utilitate publică.

Pe teren nu este edificată nicio construcție, iar servitutea de trecere se referă doar la o suprafață de 34 mp, nu la toată suprafața de 294 mp. Sediul intimatului nu se află pe terenul solicitat de către reclamanți, iar echipamentele/instalațiile s-ar putea muta pe o suprafață de teren imediată învecinată cu sediul intimatului, pentru a fi posibilă restituirea în natură a terenului. Instanța de apel a făcut motivări străine de natura pricinii și a aplicat greșit Legea nr. 10/2001. 2.2. Analiza recursului Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: Cât privește motivarea hotărârii recurate, se constată că, deși s-a arătat că „instanța de apel a făcut motivări străine de natura pricinii", recurenții nu au dezvoltat această critică, nearătând în ce ar consta nelegalitatea hotărârii sub aspectul modului în care s-a răspuns criticilor formulate prin cererea de apel.

Verificarea, din oficiu, a acestei chestiuni, a permis instanței de recurs să concluzioneze că în considerentele deciziei date în apel se regăsesc motivele de fapt și de drept asupra cărora instanța a trebuit să se pronunțe după casarea cu trimitere spre rejudecare. Așadar, prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu pot fundamenta admiterea recursului. Nu este întemeiată nici critica legată de modul de aplicare a art. 10 alin. (1 3 ) din Legea nr. 10/2001.

Conform acestui text, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent [alin. (1)]. În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent [alin. (2)]. Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile [alin. (3)]. În raportul de expertiză efectuat după casarea cu trimitere spre rejudecare s-a arătat că este imposibil ca echipamentele și instalațiile folosite de către intimat să fie mutate, respectiv amplasate în podul și subsolul clădirii deținute, astfel încât terenul solicitat de către reclamanți să le poată fi restituit în natură.

Pe de altă parte, propunerea recurenților în sensul că terenul poate fi eliberat prin deplasarea echipamentelor și instalațiilor pe un alt teren nu poate fi primită, față de limitele cadrului procesual fixat prin contestație. Or, deținătorii altor terenuri nu figurează în calitate de părți în prezentul dosar. După cum, faptul că ar fi afectată de servitute numai suprafața de 34 mp de teren nu justifică restituirea în natură a diferenței de teren, câtă vreme, prin existența echipamentelor și instalațiilor folosite de către intimat, această suprafață poate fi considerată că este afectată de amenajări de utilitate publică, ceea ce face ca întregul teren să fie ocupat. Întrucât echipamentele și instalațiile sunt destinate funcționalității clădirii ocupate de către intimat, în mod corect instanța de apel a apreciat că imobilul aparține în întregime domeniului public, motiv pentru care nu se justifică restituirea în natură a vreunei părți de teren.

Față de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că aspectele invocate prin motivele de recurs nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții B.A.G., B.D.G., B.L., B.M., B.R., I.D.R., I.E., I.N.R., I. (fostă H.) H.N., T.S. și T.C. împotriva Deciziei civile nr. 282A din 03 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 martie 2013. Procesat de GGC - N