ÎCCJ, decizie (scj.ro #83946)

Recurs. Motivarea hotărârilor judecătorești

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal.

Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

motivarea

hotărârilor judecătorești

C. proc. pen.,

art. 385

9

alin. (1) pct. 9

Convenția europeană pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

art. 6 paragraful 1

În conformitate cu

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectată în special în

cauza Boldea împotriva României, obligația de motivare a hotărârilor judecătorești

impusă instanțelor naționale prin art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, chiar dacă

nu implică existența unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, presupune

să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse analizei

instanței, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au

condus la pronunțarea acesteia. În îndeplinirea obligației de motivare,

instanța de apel nu se poate limita să preia total sau parțial motivarea primei

instanțe, ci, procedând la o examinare proprie a cauzei, trebuie să răspundă cu

argumente la fiecare dintre criticile și apărările invocate de părți.

Prin urmare, dacă

instanța de apel nu a analizat criticile invocate de inculpați, nu a efectuat o

examinare proprie a cauzei și nu a răspuns prin decizia pronunțată la criticile

și la apărările formulate de inculpați - limitându-se la aprecierea că situația

de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite, iar din probe rezultă

că inculpații au comis faptele deduse judecății - este incident cazul de casare

prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 4222 din 25 noiembrie 2010

Prin sentința penală

nr. 331 din 2 decembrie 2009, Tribunalul Vrancea, în baza art. 335 alin. (2) C.

proc. pen., a reunit cauzele ce au format obiectul dosarului nr. 886/91/2006 în

care s-a pronunțat sentința penală nr. 183 din 13 aprilie 2007 a Tribunalului Vrancea, cauză trimisă spre rejudecare prin decizia penală nr. 72/A din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Galați și reînregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 2376/91/2009 cu cauza ce formează obiectul  dosarului nr.

33/P/2006 în care s-a pronunțat sentința penală nr. 82 din 13 martie 2006 a Tribunalului Vrancea.

A

desființat în parte sentința penală nr. 82 din 13 martie 2006 pronunțată de

Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 33/P/2006.

A condamnat pe

inculpata T.C. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art.

215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37

alin. (1) lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. și pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 9

alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și

art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., la 4 ani închisoare și un an interzicerea

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

S-a dispus

ca, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpata

T.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

A revocat suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei

prin sentința penală nr. 2678/2004 a Judecătoriei Sector 4 București și a

dispus executarea pedepsei în cumul cu pedeapsa de 10 ani închisoare, în total

inculpata urmând să execute 14 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza

art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute în art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A condamnat pe

inculpata V.E. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune

prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la 2

ani închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută în

art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74

alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la 2 ani și 6 luni

închisoare.

S-a dispus

ca, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpata

V.E. să execute 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza

art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute în art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Prin decizia penală

nr. 77/A din 25 martie 2010 a Curții de Apel Galați s-au respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpatele T.C. și V.E. împotriva sentinței penale nr.

331 din 2 decembrie 2009 a Tribunalului Vrancea.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs procurorul și inculpatele.

Procurorul a invocat,

între altele, cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

Inculpate au invocat

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 9, 10, 14 și 18 C. proc. pen.

Examinând recursurile

declarate atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție le

consideră fondate, prioritar pentru cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.

Cenzurând cauza sub

acest aspect, se constată că instanța nu a analizat punctual criticile invocate

de către cele două inculpate, cu trimitere la probele administrate în cauză,

limitându-se la a aprecia că „situația de fapt și încadrarea juridică au fost

corect stabilite, iar din probe rezultă că acestea au comis faptele deduse

judecății.”

Este evidentă lipsa de

motivare a deciziei recurate și, implicit, a elementelor necesare pentru

exercitarea controlului judecătoresc de către instanța de recurs, caz de casare

prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., care impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței

de apel.

Astfel, din

considerentele deciziei nu rezultă care au fost motivele pentru care instanța

de control nu a apreciat întemeiate criticile invocate de apelante, de ce

susținerile acestora privind achitarea și individualizarea pedepsei nu au fost

analizate, ignorându-se dispozițiile art. 383 C. proc. pen. și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale.

Chiar dacă obligația

impusă instanțelor naționale prin dispozițiile art. 6 din Convenție, de a-și

motiva deciziile (cauza Boldea împotriva României), nu presupune existența unui

răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a decis că trebuie să fie examinate în mod real problemele esențiale,

care au fost supuse analizei instanței, iar în considerentele hotărârii să fie

redate argumentele care au condus la pronunțarea acesteia.

În speță, este de

observat că instanța de prim control judiciar nu a argumentat apărările

inculpatelor T.C. și V.E., formulate atât în scris, cât și susținute oral,

limitându-se la o singură frază în analizarea probelor dosarului, neefectuând

un examen propriu și obiectiv al probelor și mijloacelor de probă și

nerăspunzând detaliat criticilor formulate.

Aspectele invocate de

către inculpate erau esențiale în aflarea adevărului, conform art. 3 C. proc. pen. (în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire

la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana

făptuitorului), de natură să asigure realizarea scopului procesului penal, și

anume acela ca orice infractor să fie pedepsit numai în măsura vinovăției sale

și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Motivarea hotărârii

reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act

jurisdicțional. Hotărârea judecătorească nu reprezintă un act discreționar, ci

este rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor

administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar

stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe și

reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care

își găsesc exponențialul în motivarea hotărârii judecătorești.

Hotărârea

judecătorească reprezintă rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar

motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe

judecător să adopte soluția dispusă în cauză.

Instanța de apel nu se

poate limita să preia total sau parțial motivarea instanței de fond (cauza

Boldea împotriva României), ci printr-o nouă examinare a cauzei, trebuie să

răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare

invocate de părți.

Instanța de control

judiciar este datoare să procedeze la un examen propriu al pricinii, chiar dacă

își însușește concluziile și motivele instanței a cărei hotărâre este atacată,

fiind obligată să verifice ori să dea o apreciere proprie materialului

probator.

În consecință, în

raport cu considerentele expuse, în conformitate cu art. 385

15

pct.

2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursurile declarate, a casat decizia atacată prioritar pentru cazul de casare

prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel  Galați.