ÎCCJ, decizie (scj.ro #83946)

Recurs. Motivarea hotărârilor judecătorești Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul Indice alfabetic: Drept procesual penal - motivarea hotărârilor judecătorești C. proc. pen., art. 385 9 alin. (1) pct. 9 Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 6 paragraful 1 În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectată în special în cauza Boldea împotriva României, obligația de motivare a hotărârilor judecătorești impusă instanțelor naționale prin art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, chiar dacă nu implică existența unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, presupune să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse analizei instanței, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus la pronunțarea acesteia.

În îndeplinirea obligației de motivare, instanța de apel nu se poate limita să preia total sau parțial motivarea primei instanțe, ci, procedând la o examinare proprie a cauzei, trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și apărările invocate de părți. Prin urmare, dacă instanța de apel nu a analizat criticile invocate de inculpați, nu a efectuat o examinare proprie a cauzei și nu a răspuns prin decizia pronunțată la criticile și la apărările formulate de inculpați - limitându-se la aprecierea că situația de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite, iar din probe rezultă că inculpații au comis faptele deduse judecății - este incident cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc.

pen. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 4222 din 25 noiembrie 2010 Prin sentința penală nr. 331 din 2 decembrie 2009, Tribunalul Vrancea, în baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen., a reunit cauzele ce au format obiectul dosarului nr. 886/91/2006 în care s-a pronunțat sentința penală nr. 183 din 13 aprilie 2007 a Tribunalului Vrancea, cauză trimisă spre rejudecare prin decizia penală nr. 72/A din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Galați și reînregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 2376/91/2009 cu cauza ce formează obiectul dosarului nr. 33/P/2006 în care s-a pronunțat sentința penală nr. 82 din 13 martie 2006 a Tribunalului Vrancea. A desființat în parte sentința penală nr. 82 din 13 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 33/P/2006.

A condamnat pe inculpata T.C. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., la 4 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a dispus ca, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpata T.C.

să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 2678/2004 a Judecătoriei Sector 4 București și a dispus executarea pedepsei în cumul cu pedeapsa de 10 ani închisoare, în total inculpata urmând să execute 14 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A condamnat pe inculpata V.E.

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare. S-a dispus ca, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpata V.E. să execute 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Prin decizia penală nr. 77/A din 25 martie 2010 a Curții de Apel Galați s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatele T.C. și V.E. împotriva sentinței penale nr. 331 din 2 decembrie 2009 a Tribunalului Vrancea. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs procurorul și inculpatele. Procurorul a invocat, între altele, cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. Inculpate au invocat dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 9, 10, 14 și 18 C. proc. pen. Examinând recursurile declarate atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție le consideră fondate, prioritar pentru cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc.

pen. Cenzurând cauza sub acest aspect, se constată că instanța nu a analizat punctual criticile invocate de către cele două inculpate, cu trimitere la probele administrate în cauză, limitându-se la a aprecia că „situația de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite, iar din probe rezultă că acestea au comis faptele deduse judecății.” Este evidentă lipsa de motivare a deciziei recurate și, implicit, a elementelor necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc de către instanța de recurs, caz de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., care impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel. Astfel, din considerentele deciziei nu rezultă care au fost motivele pentru care instanța de control nu a apreciat întemeiate criticile invocate de apelante, de ce susținerile acestora privind achitarea și individualizarea pedepsei nu au fost analizate, ignorându-se dispozițiile art. 383 C. proc.

pen. și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Chiar dacă obligația impusă instanțelor naționale prin dispozițiile art. 6 din Convenție, de a-și motiva deciziile (cauza Boldea împotriva României), nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că trebuie să fie examinate în mod real problemele esențiale, care au fost supuse analizei instanței, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus la pronunțarea acesteia. În speță, este de observat că instanța de prim control judiciar nu a argumentat apărările inculpatelor T.C.

și V.E., formulate atât în scris, cât și susținute oral, limitându-se la o singură frază în analizarea probelor dosarului, neefectuând un examen propriu și obiectiv al probelor și mijloacelor de probă și nerăspunzând detaliat criticilor formulate. Aspectele invocate de către inculpate erau esențiale în aflarea adevărului, conform art. 3 C. proc. pen. (în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului), de natură să asigure realizarea scopului procesului penal, și anume acela ca orice infractor să fie pedepsit numai în măsura vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional. Hotărârea judecătorească nu reprezintă un act discreționar, ci este rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care își găsesc exponențialul în motivarea hotărârii judecătorești. Hotărârea judecătorească reprezintă rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză.

Instanța de apel nu se poate limita să preia total sau parțial motivarea instanței de fond (cauza Boldea împotriva României), ci printr-o nouă examinare a cauzei, trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți. Instanța de control judiciar este datoare să procedeze la un examen propriu al pricinii, chiar dacă își însușește concluziile și motivele instanței a cărei hotărâre este atacată, fiind obligată să verifice ori să dea o apreciere proprie materialului probator. În consecință, în raport cu considerentele expuse, în conformitate cu art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate, a casat decizia atacată prioritar pentru cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc.

pen. și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galați.