ÎCCJ, decizie (scj.ro #84318)

Încetarea procesului penal. Prescripția răspunderii penale Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Regulile de bază și acțiunile în procesul penal. Acțiunea penală și acțiunea civilă în procesul penal. Acțiunea penală Indice alfabetic: Drept procesual penal - încetarea procesului penal - prescripția răspunderii penale C. proc . pen ., art . 10 alin. (1), lit . g) Dispozițiile privind prescripția răspunderii penale prevalează asupra prevederilor în materia grațierii și, prin urmare, dacă s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care pedeapsa a fost grațiată, instanța pronunță încetarea procesului penal în temeiul art . 11 pct . 2 lit . b) raportat la art . 10 alin. (1) lit . g) C. proc . pen , iar nu condamnarea inculpatului urmată de constatarea că pedeapsa aplicată a fost grațiată.

I.C.C.J ., secția penală, decizia nr . 5516 din 26 septembrie 2006 Prin sentința nr . 1662 din 29 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, s-a dispus, între altele, în baza art . 243 alin. (1) cu aplicarea art . 41 alin. (1) C. pen ., condamnarea inculpaților G.N . și G.D . la câte 5.000.000 de ROL amendă penală. Conform art . 1 din Legea nr . 543/2002 s-au constatat ca fiind grațiate integral și condiționat aceste pedepse. Prin decizia nr . 1024/A din 22 decembrie 2005 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile declarate de procuror și de inculpați, însă sub alte aspecte decât cel al înlăturării dispozițiilor privitoare la grațiere și al aplicării celor din materia prescripției răspunderii penale.

Împotriva deciziei penale nr . 1024/A din 22 decembrie 2005, au declarat recurs, în termen legal, procurorul și inculpații. Procurorul a invocat cazul de casare prevăzut în art . 385 9 alin. (1) pct . 15 C. proc . pen . solicitând încetarea procesului penal față de inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de rupere de sigilii prevăzută în art . 243 alin. (1) cu aplicarea art . 41 alin. (1) C. pen ., deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale. Recursul este fondat. Ambele instanțe, prima instanță și cea de apel, nu au respectat prevederile art . 122 și art . 124 C. pen . raportat la art . 10 alin. (1) lit . g) C. proc . pen ., referitoare la încetarea procesului penal în cazul intervenirii prescripției răspunderii penale.

Astfel, în privința inculpaților s-a reținut, atât în actul de sesizare, cât și în considerentele hotărârilor instanțelor, faptul că în aprilie și mai 1999 au îndepărtat, fără drept, sigiliile vamale aplicate asupra unor mijloace de transport. Pentru această faptă, ambii inculpați au fost condamnați în primă instanță sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute în art . 243 alin. (1) cu aplicarea art . 41 alin. (2) C. pen ., la câte o pedeapsă cu amendă penală în cuantum de 5.000.000 de ROL, condamnare menținută prin decizia penală recurată . Legea stabilește, pentru infracțiunea menționată, o pedeapsă cu închisoarea de la o lună la un an sau cu amendă, ceea ce înseamnă că termenul de prescripție al răspunderii penale este cel prevăzut în art . 122 alin. (1) lit . e) C. pen ., respectiv de 3 ani.

Având în vedere că termenul prescripției speciale prevăzut în art . 124 C. pen . este de 4 ani și 6 luni și că acesta s-a împlinit în noiembrie 2003, instanțele ar fi trebuit să înceteze procesul penal, în baza dispozițiilor art . 11 pct . 2 lit . b) raportat la art . 10 alin. (1) lit . g) C. proc . pen . cu referire la art . 124 C. pen ., pentru infracțiunea prevăzută în art . 243 alin. (1) cu aplicarea art . 41 alin. (2) C. pen ., reținută în sarcina inculpaților G.N . și G.D . Mai mult, instanța de apel ar fi trebuit să se pronunțe în sensul încetării procesului penal, întrucât la termenul din 28 septembrie 2005 cei doi inculpați și-au exprimat opțiunea de a continua procesul penal, conform dispozițiilor art . 13 C. proc . pen . Sub aspectul intervenției prescripției răspunderii penale și încetării procesului penal pentru infracțiunea de rupere de sigilii sunt fondate și recursurile declarate de inculpații G.N . și G.D . Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de procuror și de inculpați, a casat în parte decizia penală atacată și sentința penală nr . 1662 din 29 decembrie 2004,

referitor la greșita condamnare a inculpaților pentru infracțiunea de rupere de sigilii prevăzută în art . 243 alin. (1) cu aplicarea art . 41 alin. (2) C. pen . și a dispus înlăturarea dispozițiilor art . 1 din Legea nr . 543/2002 referitoare la grațierea pedepselor aplicate inculpaților, iar în baza art . 11 pct . 2 lit . b) raportat la art . 10 alin. (1) lit . g) C. proc . pen . a dispus încetarea procesului penal, constatând intervenită prescripția răspunderii penale.