ÎCCJ, decizie (scj.ro #83586)

Acțiunea în constatarea dreptului de proprietate.Interesul legitim În cazul acțiunii în constatare, dovedirea interesului nu este satisfăcută de interesul material ci de evitarea unor litigii ulterioare,lipsite de orice utilitate,în condițiile existenței deja a unui drept subiectiv,ocrotit de lege și al cărui titular partea probează a fi. Or, în speță, reclamanta a invocat un drept de proprietate inexistent, în raport cu împrejurarea că actul normativ invocat nu a constituit un drept de proprietate în favoarea acesteia, potrivit art.645C.civ. și nici nu are aptitudinea stabilirii unei posesii utile, neechivoce , față de care poate invoca dispozițiile art.1890 C.civ. (Secția comercială,decizia nr.5596 din 14 decembrie 2004) Prin sentința civilă nr.156/C din 3 februarie 2004, Tribunalul Argeș, Secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea F.Coop.

Argeș împotriva R. N. P. R., Direcția Silvică Pitești, cu motivarea că reclamanta nu a deținut terenul sub titlu de proprietar și a fost un simplu detentor precar, că nu a invocat nici unul dintre motivele de dobândire a dreptului de proprietate, astfel că s-a apreciat că simpla folosință nu îi conferă un drept de proprietate asupra terenului, nefiind întrunite cerințele art.111 C.proc. civ. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins de Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr.133 A/C din 19 aprilie 2004. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut lipsa interesului legitim, juridic, născut și actual, personal și direct al reclamantei pentru a solicita consolidarea dreptului său de proprietate asupra terenului în litigiu, excepție de fond absolută și peremptorie ce nu a fost examinată de către instanța de fond în condițiile art.137C.proc.

civ. și care face de prisos examinarea motivelor de apel invocate de reclamantă. În temeiul art.304 pct.9 C.proc.civ., reclamanta a declarat recurs. Criticile formulate vizau lipsa temeiului legal în pronunțarea soluției atacate și darea ei cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în sensul că interesul legitim în considerarea proprietății există și este motivat de împrejurarea că deține posesia asupra terenului din anul 1968 în folosință gratuită, fiind o posesie utilă, în condițiile art.1890 C.civ. Mai susține recurenta că interesul rezidă și din faptul că a construit pe teren un Complex Comercial Turistic, intabulat la Judecătoria Pitești așadar fiind proprietar al unor imobile, construite pe un teren al cărui proprietar solicită să fie declarat prin hotărâre judecătorească.

Recursul este nefondat. Îndreptățirea și, totodată, posibilitatea de a sesiza organul de jurisdicție și de a pune în mișcare activitatea pentru înfăptuirea justiției într-un raport juridic concret este justificată, între altele și de dovedirea interesului așa cum în mod corect au reținut ambele instanțe. În cazul acțiunii în constatare, condiția interesului nu este satisfăcută de interesul material, vizat de reclamantă, ci de evitarea unor litigii ulterioare, lipsite de orice utilitate, în condițiile existenței unui drept subiectiv, ocrotit de lege, al cărei titular partea probează a fi. Or, reclamanta invocă un drept de proprietate, inexistent, în raport cu împrejurarea că actul normativ invocat de parte nici nu a constituit un drept de proprietate în favoarea acesteia, în condițiile art.645 C.civ.

și nici nu are aptitudinea stabilirii unei posesii utile, neechivoce, în raport cu care să poată fi invocate dispozițiile art.1890C.civ. Drept urmare, respingând apelul și menținând sentința primei instanțe, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre legală, nesupusă cazului de modificare prevăzut în art.304 pct.9 C. proc. civ., invocat de reclamantă. În consecință, recursul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat.