ÎCCJ, decizie (scj.ro #83586)

Acțiunea în constatarea dreptului de

proprietate.Interesul legitim

În cazul acțiunii  în constatare, dovedirea interesului nu

este  satisfăcută de interesul material ci de evitarea unor litigii

ulterioare,lipsite de orice utilitate,în condițiile existenței deja a unui

drept subiectiv,ocrotit de lege și al cărui titular partea  probează a fi.

Or, în speță, reclamanta a invocat un drept de proprietate inexistent, în

raport cu împrejurarea că actul normativ invocat nu a constituit un drept de

proprietate în favoarea acesteia, potrivit art.645C.civ. și nici nu are

aptitudinea stabilirii unei posesii utile, neechivoce , față de care

poate invoca dispozițiile art.1890 C.civ.

(Secția comercială,decizia nr.5596 din 14 decembrie 2004)

Prin sentința  civilă nr.156/C din 3 februarie 2004,

Tribunalul Argeș, Secția comercială și de contencios administrativ a respins

acțiunea F.Coop. Argeș împotriva R. N. P. R., Direcția Silvică Pitești, cu

motivarea că reclamanta nu a deținut terenul sub titlu de proprietar și a fost

un simplu detentor precar, că nu a invocat nici unul dintre motivele de

dobândire a dreptului de proprietate, astfel că s-a apreciat că simpla

folosință nu îi conferă un drept de proprietate asupra terenului, nefiind

întrunite cerințele art.111 C.proc. civ.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins de

Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ, prin

decizia nr.133 A/C din 19 aprilie 2004.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut lipsa interesului

legitim, juridic, născut și actual, personal și direct al reclamantei pentru a

solicita consolidarea dreptului său de proprietate asupra terenului în litigiu,

excepție de fond absolută și peremptorie ce nu a fost examinată de către

instanța de fond în condițiile art.137C.proc. civ. și care face de prisos

examinarea motivelor de apel invocate de reclamantă.

În temeiul art.304 pct.9 C.proc.civ., reclamanta a declarat recurs.

Criticile formulate vizau lipsa temeiului legal în pronunțarea soluției atacate

și darea ei cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în sensul că interesul

legitim în considerarea proprietății există și este motivat de împrejurarea că

deține posesia asupra terenului din anul 1968 în folosință gratuită, fiind o

posesie utilă, în condițiile art.1890 C.civ.

Mai susține recurenta că interesul rezidă și din faptul că a construit pe teren

un Complex Comercial Turistic, intabulat la Judecătoria Pitești așadar fiind

proprietar al unor imobile, construite pe un teren al cărui proprietar solicită

să fie declarat prin hotărâre judecătorească.

Recursul este nefondat.

Îndreptățirea și, totodată, posibilitatea de a sesiza organul de

jurisdicție și de a pune în mișcare activitatea pentru înfăptuirea justiției

într-un raport juridic concret este justificată, între altele și de dovedirea

interesului așa cum în mod corect au reținut ambele instanțe.

În cazul acțiunii în constatare, condiția interesului nu este satisfăcută de

interesul material, vizat de reclamantă, ci de evitarea unor litigii

ulterioare, lipsite de orice utilitate, în condițiile existenței unui drept

subiectiv, ocrotit de lege, al cărei titular partea probează a fi.

Or, reclamanta invocă un drept de proprietate, inexistent, în raport cu

împrejurarea că actul normativ invocat de parte nici nu a constituit un drept

de proprietate în favoarea acesteia, în condițiile art.645 C.civ. și nici nu

are aptitudinea stabilirii unei posesii utile, neechivoce, în raport cu care să

poată fi invocate dispozițiile art.1890C.civ.

Drept urmare, respingând apelul și menținând sentința primei instanțe, instanța

de control judiciar a pronunțat o hotărâre legală, nesupusă cazului de

modificare prevăzut în art.304 pct.9 C. proc. civ., invocat de reclamantă.

În consecință, recursul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat.