ÎCCJ, decizie (scj.ro #84689)

Favorizarea infractorului.complicitate.

Suspendarea executării pedepsei. Criterii

1

. Înțelegerea  între o persoană și autorii

furtului, de a transporta bunurile furate cu autoturismul, survenită într-un

moment când bunurile fuseseră scoase din  depozit și erau duse spre a fi aruncate

peste gardul curții, constituie pentru cel dintâi infracțiunea de favorizare a infractorului,

iar nu complicitate, deoarece ajutorul nu a fost dat autorului înainte sau în timpul

săvârșirii infracțiunii, ci a survenit după consumarea acesteia, fără existența

unei înțelegeri anterioare.

de 51 milioane de lei în 1999, la care au participat 5 participanți, coautori și

complici, ajutați de favorizator, nu se justifică suspendarea executării pedepsei,

în atare situație aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea

acesteia fiind lipsită de temei.

Decizia Secției penale nr.1072 din 27 februarie

2002

Prin sentința nr.612 din 28

septembrie 2000 a Tribunalului București, secția I-a penală, au fost condamnați

inculpații I.R., A.V. și M.P. la câte 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de furt calificat prevăzută în art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a și

g și alin.3, cu aplicarea art.74 și art.76 C.pen., iar inculpații I.I., M.R. și

T.M. la aceeași pedeapsă pentru complicitate la furt calificat.

Instanța a reținut că, în noaptea

de 17 august 1999, primii 3 inculpați au pătruns prin escaladare în incinta depozitului

unei societăți comerciale, de unde au sustras 10 saci cu cafea în valoare de 51

milioane de lei, cu complicitatea agenților de pază I.I. și M.R.

După ce au furat sacii cu cafea,

unul dintre autori l-a contactat telefonic pe inculpatul T.M., cerându-i să vină

și să ridice cu autoturismul său cafeaua furată. Sacii cu cafea au fost încărcați

în autoturism și transportați în locuri unde, ulterior, au fost împărțiți între

inculpați.

Prin decizia nr.91/A din 15

februarie 2001, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile

inculpaților, a înlăturat aplicarea dispozițiilor alin.3

al art.209 C.pen. ca urmare a

adoptării Ordonanței Guvernului nr.207/2000 și a condamnat la câte 2 ani și 10

luni închisoare pe autori și la câte 2 ani și 6 luni pe complici, dispunând

suspendarea condiționată a executării pedepselor.

Împotriva deciziei au

declarat recurs procurorul, cerând înlăturarea suspendării executării

pedepselor, și inculpatul T.M.

Recursurile sunt fondate.

În ceea ce privește

recursul inculpatului T.M., prima instanță și cea de apel au reținut, corect,

că el a fost chemat de inculpatul I.R. în timp ce autorii furtului se pregăteau

să arunce sacii cu cafea peste gardul societății comerciale. S-a mai reținut că

inculpatul a ajuns la locul faptei în timp ce autorii aruncau sacii furați

peste gard, neexistând o înțelegere anterioară între acesta și autorii

furtului.

În raport cu această stare

de fapt, încadrarea juridică de complicitate la furt dată faptelor recurentului

este greșită.

Potrivit art.26 C.pen.,

complice este persoana care, cu intenție înlesnește sau ajută în orice mod la

săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Pe de altă parte, conform

art.264 C.pen. constituie infracțiunea de favorizare a infractorului ajutorul

dat unui infractor, fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul

săvârșirii infracțiunii, pentru a înreguna sau zădărnici urmărirea penală,

judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau

produsul infracțiunii.

Din examinarea comparativă

a textelor, rezultă că ceea ce deosebește în mod esențial complicitatea de

favorizare este faptul că în primul caz înțelegerea între autor și complice

este anterioară sau concomitentă cu săvârșirea faptelor autorului, în timp ce în

cazul favorizării înțelegerea de a-l ajuta pe autor are loc după săvârșirea

faptelor.

În cauză, deposedarea

părții civile de către autori a avut loc în momentul în care sacii cu cafea au

fost scoși din depozitul societății comerciale; în acel moment infracțiunea de

furt era consumată.

Ulterior, după ce sacii cu

cafea au fost duși din depozit pentru a fi aruncați peste gard, a fost chemat

inculpatul T.M. care a transportat cu mașina lui bunurile furate.

Prin urmare, inculpatul

recurent nu a ajutat la comiterea furtului, care se consumase atunci când a

fost chemat la telefon, ci i-a sprijinit pe autori să-și asigure folosul bunurilor

dobândite prin infracțiune.

Așa fiind, fapta

recurentului constituie infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută în

art.264 alin.1 C.pen. și nu  complicitate la furt calificat, cum greșit au

reținut instanțele.

În ceea ce privește

recursul declarat de procuror, se constată că inculpații, autori și complici, au

săvârșit o infracțiune gravă contra patrimoniului, pedepsită cu închisoare de

la 3 la 15 ani, iar la data comiterii faptelor, valoarea pagubei era

ridicată.Ținând seama și de modul în care a fost concepută și săvârșită

infracțiunea, de către mai mulți făptuitori, erau suficiente și convingătoare

date în sensul că scopul pedepsei nu poate fi atins fără executare.

Așa fiind, recursurile au

fost admise și, în urma casării în parte a hotărârilor atacate, inculpatul T.M.

a fost con damnat în temeiul art.264, iar cu privire la toți inculpații aplicarea

art.81 C.pen. a fost înlăturată.