ÎCCJ, decizie (scj.ro #84199)

Rejudecare

în caz de extrădare. Persoană judecată și condamnată

în lipsă

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri speciale.

Asistența judiciară internațională. Rejudecarea în caz de

extrădare

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

rejudecare în caz de extrădare

C.

proc. pen.,

art. 522

1

Persoana condamnată care a lipsit pe întreaga durată a

judecății - fiind plecată în străinătate chiar înainte

de începerea urmăririi penale - beneficiază de prevederile art. 522

1

C. proc. pen. referitoare la rejudecarea cauzei în caz de extrădare,

constituind persoană judecată și condamnată în lipsă,

în sensul acestor prevederi. Sub aspectul aplicării prevederilor art. 522

1

C. proc. pen. în cazul persoanei judecate și condamnate în

lipsă, împrejurarea că aceasta a avut cunoștință

despre efectuarea unor acte premergătoare începerii urmăririi penale

nu prezintă relevanță.

I.C.C.J., secția penală, decizia

nr. 5424 din 13 noiembrie 2007

Prin sentința penală nr. 310 din 12 iunie 2007,

Tribunalul Argeș a respins cererea de rejudecare a cauzei ce a făcut

obiectul dosarului nr. 1037/2003 al acestei instanțe, cerere

formulată de condamnatul

S.I.,

în prezent deținut în Penitenciarul Colibași.

Prima instanță a

reținut că, prin

sentința penală nr. 426/2003,

Tribunalul Argeș a dispus condamnarea inculpatului S.l. la o pedeapsă

rezultantă de 13 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în

art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Instanța a apreciat că, în conformitate cu art.

522

1

C. proc. pen., nu este

obligatorie rejudecarea cauzei, pentru că judecarea în

lipsă a

inculpatului s-a datorat propriei sale culpe, acesta plecând în Spania, de unde

a fost extrădat, situație care echivalează cu o sustragere de la

judecată.

Împotriva sentinței condamnatul a formulat apel,

invocând motive de netemeinicie, dat fiind că în perioada în care s-a

desfășurat cercetarea sa penală a fost plecat în Spania,

plecarea lui în străinătate fiind

anterioară

începerii cercetărilor penale.

Analizând hotărârea atacată prin prisma

criticilor apelantului, Curtea de Apel Craiova a apreciat că apelul este

fondat pentru că, într-

adevăr,

conform art. 522

1

C. proc. pen., rejudecarea cauzei după

extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă nu este

obligatorie, dar în

cauză urmărirea penală a fost

începută împotriva inculpatului la 27 februarie 2003, iar plecarea sa în

Spania s-a realizat în luna

septembrie 2002

.

Așadar, în toate gradele de

jurisdicție, citarea apelantului la adresa

din țară

s-a făcut prin afișare sau prin semnarea citației de alte

persoane găsite la aceeași adresă, apelantul neavând

posibilitatea să-și exprime punctul de vedere cu privire la actul de

trimitere în judecată și la faptele reținute în sarcina sa, cu

atât mai mult cu cât în prezentul apel inculpatul a negat săvârșirea

faptelor pentru care a fost trimis în judecată și, ulterior,

condamnat.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Craiova a

apreciat că se impune rejudecarea cauzei de către prima instanță,

în prezența apelantului, astfel că, prin decizia penală nr. 94/A

din 14 septembrie 2007, a admis apelul formulat, a desființat

sentința și a trimis la Tribunalul Argeș pentru

a fi rejudecată în fond cauza ce a făcut

obiectul dosarului nr. 1037/2003

, în care s-a pronunțat

sentința penală nr. 426/2003.

Împotriva deciziei a formulat recurs, între alții,

procurorul, care a criticat hotărârea pentru nelegalitate, arătând

că în cursul anului 2002 intimatul condamnat a fost audiat de mai multe

ori în calitate de făptuitor și ulterior a părăsit

țara, fără a mai putea fi identificat locul în care se afla,

motiv pentru care urmărirea penală și judecata s-au efectuat în

lipsa intimatului.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce se

vor expune în continuare:

Potrivit art. 522

1

C. proc. pen., în cazul în

care față de o persoană judecată și condamnată în

lipsă s-a derulat procedura de extrădare în România, această

persoană va putea fi rejudecată, la cererea sa, de către

instanța care a judecat cauza în primul grad de jurisdicție.

Același text de lege, în alin. (2), face trimitere

la procedura de rejudecare înscrisă în art. 405 - 408 C. proc. pen.,

procedură care este valabilă pentru rejudecarea cauzelor după

admiterea în principiu a cererilor de revizuire.

Aceste norme procedurale trimit la regulile de

procedură privind judecata în primă instanță, înscrise în

art. 345 - 353 și art. 373 C. proc. pen.

Din economia dispozițiilor legale amintite mai sus,

rezultă că atunci când o persoană a fost extrădată

după ce a fost judecată și condamnată în lipsă, se va

trece la rejudecarea cauzei de către prima instanță, la cererea

condamnatului.

Rejudecarea nu este o facultate a instanței, ci este

un drept al persoanei judecate și condamnate în lipsă, exercitabil

după derularea procedurii de extrădare. Dreptul persoanei

extrădate de a beneficia de rejudecarea unei cauze poate fi

restricționat numai în situația în care persoana condamnată a

fost prezentă la unul din termenele de judecată sau la

pronunțarea hotărârilor ori a avut cunoștință despre

desfășurarea judecății. Numai în aceste cazuri se poate

vorbi de o conduită procesuală culpabilă a persoanei

extrădate, care nu poate fi invocată în susținerea cererii de

rejudecare, conduită neprotejată de prevederile art. 34 din Legea nr.

302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie

penală și Convenția pentru extrădare.

Nu interesează dacă persoana

extrădată a cunoscut sau a

participat

la desfășurarea urmăririi penale și, cu atât mai mult,

dacă avea

cunoștință despre derularea unor acte

premergătoare începerii urmăririi

penale

în cauza în care s-a pronunțat condamnarea sa definitivă, pentru

că

aceste împrejurări nu înlătură obligația instanțelor

de judecată de a cita părțile și de a se asigura că

acestea au cunoștință despre judecată.

În cauză, se constată că întreaga

procedură judiciară, respectiv atât urmărirea penală, cât

și judecata s-au desfășurat în absența inculpatului, acesta

părăsind țara anterior începerii urmăririi penale, fiind

apoi extrădat după rămânerea definitivă a condamnării.

Citarea condamnatului pe durata judecății s-a efectuat la adresa din

țară și s-a îndeplinit prin afișare sau prin semnarea

citației de alte persoane găsite la aceeași adresă,

împrejurări care nu oferă certitudinea că a avut cunoștință

despre derularea procedurii în fața instanțelor. La data

părăsirii României, față de persoana extrădată nu

se începuse urmărirea penală, astfel că, în aprecierea conduitei

sale procesuale, nu se poate face referire la neîndeplinirea obligației

prevăzute în art. 177 alin. (3) C. proc. pen., privind comunicarea

schimbării domiciliului.

Plecarea din țară pe timpul efectuării

unor acte premergătoare nu poate fi interpretată ca sustragere de la

judecată, atâta timp cât în această etapă nu poate fi vorba de

raporturi juridice de drept procesual penal și, deci, nici de

obligații procesuale, în funcție de care să se aprecieze asupra

bunei sau relei credințe.

În această situație, în mod justificat

instanța de apel a apreciat că se impune rejudecarea cauzei de

către prima instanță și a procedat la desființarea

sentinței, cu trimiterea cauzei la prima instanță pentru a se

conforma dispozițiilor art. 522

1

, art. 405 - 408, respectiv

art. 345 - 353 și art. 373 C. proc. pen.

Drept urmare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și

Justiție a

respins recursul procurorului ca nefondat.