ÎCCJ, decizie (scj.ro #81971)

Notificare formulată în baza Legii nr. 10/2001. Imobil intrat în patrimoniul statului ca urmare a emiterii certificatului de vacanță succesorală Cuprins pe materii : Drept civil. Drept de proprietate privată. Vacanță succesorală. Restituirea imobilului în baza Legii nr. 10/2001. Index : Drept civil ; - Poprietate ; - Certificat de vacanță succesorală; - Repunerea în termenul de acceptare a succesiunii; Legea nr. 10/2001 art. 4 Opțiunea de acceptare a moștenirii, manifestată prin notificarea formulată, în baza Legii nr. 10/2001, are drept efect înlăturarea statului de la succesiunea vacantă a fostului proprietar, lipsind de eficiență juridică însuși certificatul de vacanță succesorală și reactivând calitatea de succesori a celor în drept.

Astfel, chiar situația absenței actului de expropriere, nu este necesară o hotărâre distinctă privind constatarea nulității certificatului de vacanță succesorală pentru ca bunul să poată fi restituit persoanelor îndreptățite . I.C.C.J., Secția civilă și de Proprietate Intelectuală, decizia civilă nr. 3097 din 17 aprilie 2007. Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, prin sentința nr. 1378 din 25 noiembrie 2005 a admis contestația formulată de Z.T. și F.A.F. și a anulat dispoziția Primarului General al Municipiului București, prin care s-a respins notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 și a obligat intimatul să emită o altă dispoziție motivată privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru imobilul în litigiu, teren în suprafață de 448 m.p.

și construcție demolată. Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că intimata a respins notificarea formulată de Z.T. și F.F., vizând acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, cu motivarea că notificatorii nu pot fi persoane îndreptățite, în sensul legii, întrucât autorii lor au renunțat la moștenire în favoarea Statului Român. In considerentele sale, instanța a reținut însă că opțiunea de acceptare a moștenirii manifestată prin chiar notificarea formulată, în baza Legii nr. 10/2001, are drept efect înlăturarea statului de la succesiunea pretins „vacantă” a autoarei contestatorilor, lipsind de eficiență juridică însuși certificatul de vacanță succesorală și reactivând calitatea de succesori a celor în drept.

În această situație particulară, se mai reține, nu este necesară o hotărâre distinctă privind constatarea nulității certificatului de vacanță succesorală. Soluția a fost menținută de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie care, prin decizia nr. 288/A din 22 mai 2006, a respins ca nefondat apelul intimatei, reținând, în esență, că în chiar situația absenței actului de expropriere, certificatul de succesiune vacantă nu putea împiedica persoanele îndreptățite să beneficieze de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora moștenitorii cu vocație succesorală sunt repuși în termenul de acceptare a moștenirii, urmare a formulării notificării, în termenul prevăzut de lege.

În cauză a declarat recurs Municipiul București, prin Primar General, care susține, în esență, că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii în condițiile în care contestatorii nu au depus toate actele din care să rezulte calitatea lor de persoane îndreptățite iar, pe de altă parte, aceștia puteau fi repuși în termenul de acceptare a succesiunii, numai după ce solicitau constatarea nulității absolute a certificatului de vacanță succesorală, sau, în situația în care statul nu ar fi acceptat succesiunea vacantă. Recursul a fost respins ca nefondat. Este de necontestat că imobilul în litigiu a aparținut autoarei contestatorilor, urmare actului de vânzare-cumpărare, din 27 ianuarie 1898, actului dotal, din 30 mai 1908 și actului de tranzacție și partaj voluntar consfințit prin sentința civilă nr. 620 din 12 iunie 1947 a fostului Tribunalul Ilfov, Secția a I-a civilă.

După decesul autoarei contestatorilor, imobilul a fost expropriat prin Decretul nr. 1167 din 30 decembrie 1967 în scopul declarat al construirii unor blocuri de locuințe și a dotărilor aferente orașului București, figurând la poziția nr. 338 din anexa acestui act normativ. Ulterior, la aproape doi ani de la data preluării, Notariatul de Stat al Sectorului 2 București, emite certificatul de succesiune vacantă din 28 februarie 1969, prin care se constată că în lipsa moștenitorilor legali sau testamentari, care să fi acceptat succesiunea, imobilul în discuție – ce constituia întreaga masă succesorală rămasă după defuncta A.T. – revine Statului Român. Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, de prevederile acestei legi, beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

Alineatul 3 al textului, dispune că succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea, sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul legii. Tot astfel, cererea de restituire, are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul acestui act normativ. Soluția legislativă are în vedere, ipoteza comună când lipsa din patrimoniul defunctului a unor bunuri de valoare semnificativă, nu i-a motivat pe succesibili să declanșeze dezbaterea succesiunii și să obțină actul ce atestă vocația de a succede în drepturile și obligațiile defunctului, respectiv certificatul de moștenitor. Din această perspectivă, atât practica judiciară cât și doctrina au statuat că vocația la restituire nu este restrânsă decât cu privire la persoanele ce au renunțat expres la moștenire, legea acoperind ipoteza celor care nu au făcut acte de acceptare a moștenirii.

Este și cazul în speță, instanțele reținând corect că notificarea formulată în baza art. 22 din lege în termen legal, echivalează cu acceptarea succesiunii, opțiune ce lipsește de eficiență actul prin care Statul Român, a cules moștenirea rămasă de pe urma defunctei T. A. sub pretextul că aceasta ar fi fost vacantă.

De altfel, certificatul din 28 februarie 1969, prin care s-a constatat că succesiunea autoarei contestatorilor este vacantă a fost, de plano, lipsit de eficiență juridică în condițiile în care, cu mult înainte de emiterea acestuia, bunul fusese deja preluat în patrimoniul statului, urmare exproprierii, prin Decretul nr. 1167 din 30 decembrie 1967. Cât privește, proba calității de persoane îndreptățite, prin actele depuse la dosarul cauzei, contestatorii au făcut pe deplin dovada faptului că sunt moștenitorii autoarei A.T., fiind îndreptățiți astfel la măsurile reparatorii prevăzute de lege, înscrisurile prezentate îndeplinind cerința de „acte doveditoare”, în înțelesul art. 23, din Legea nr. 10/2001, în redactarea ulterioară republicării.

Așa fiind, recursul a fost respins, ca nefondat.