ÎCCJ, decizie (scj.ro #81971)

Notificare formulată în baza Legii nr. 10/2001.

Imobil intrat în patrimoniul statului ca urmare a emiterii certificatului de

vacanță succesorală

Cuprins pe materii

: Drept civil. Drept de proprietate privată.

Vacanță succesorală. Restituirea imobilului în baza Legii nr.

10/2001.

Index : Drept civil ;

-

Poprietate ;

-

Certificat de vacanță succesorală;

-

Repunerea în termenul de acceptare a succesiunii;

Legea

nr. 10/2001  art. 4

Opțiunea de acceptare a moștenirii,

manifestată prin notificarea formulată, în baza Legii nr. 10/2001,

are drept efect înlăturarea statului de la succesiunea vacantă a

fostului proprietar, lipsind de eficiență juridică însuși

certificatul de vacanță succesorală și reactivând calitatea

de succesori a celor în drept.

Astfel,

chiar

situația absenței actului de expropriere, nu este necesară o

hotărâre distinctă privind constatarea nulității

certificatului de vacanță succesorală pentru ca bunul să

poată fi restituit persoanelor îndreptățite

.

I.C.C.J., Secția civilă și de Proprietate

Intelectuală, decizia civilă nr. 3097 din 17 aprilie 2007.

Tribunalul București – Secția a V-a

Civilă, prin sentința nr. 1378 din 25 noiembrie 2005 a admis

contestația formulată de Z.T. și F.A.F. și a anulat

dispoziția Primarului General al Municipiului București, prin care

s-a respins notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001

și a obligat intimatul să emită o altă dispoziție

motivată privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent,

pentru imobilul în litigiu, teren în suprafață de 448 m.p. și

construcție demolată.

Pentru a pronunța această soluție

s-a reținut că intimata a respins notificarea formulată de

Z.T. și F.F., vizând acordarea măsurilor reparatorii prevăzute

de Legea nr. 10/2001, cu motivarea că notificatorii nu pot fi persoane

îndreptățite, în sensul legii, întrucât autorii lor au renunțat

la moștenire în favoarea Statului Român.

In considerentele

sale, instanța a reținut însă că opțiunea de acceptare

a moștenirii manifestată prin chiar notificarea formulată, în

baza Legii nr. 10/2001, are drept efect înlăturarea statului de la

succesiunea pretins „vacantă” a autoarei contestatorilor, lipsind de

eficiență juridică însuși certificatul de vacanță

succesorală și reactivând calitatea de succesori a celor în drept.

În această situație particulară, se mai

reține, nu este necesară o hotărâre distinctă privind

constatarea nulității certificatului de vacanță

succesorală.

Soluția a fost menținută de Curtea de Apel

București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie care, prin decizia nr. 288/A din 22 mai 2006, a respins ca

nefondat apelul intimatei, reținând, în esență, că în chiar

situația absenței actului de expropriere, certificatul de succesiune

vacantă nu putea împiedica persoanele îndreptățite să

beneficieze de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, potrivit

cărora moștenitorii cu vocație succesorală sunt repuși

în termenul de acceptare a moștenirii, urmare a formulării

notificării, în termenul prevăzut de lege.

În cauză a declarat recurs Municipiul

București, prin Primar General, care susține, în esență,

că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii în

condițiile în care contestatorii nu au depus toate actele din care să

rezulte calitatea lor de persoane îndreptățite iar, pe de altă

parte, aceștia puteau fi repuși în termenul de acceptare a

succesiunii, numai după ce solicitau constatarea nulității

absolute a certificatului de vacanță succesorală, sau, în

situația în care statul nu ar fi acceptat succesiunea vacantă.

Recursul a fost respins ca nefondat.

Este de necontestat că imobilul în litigiu a

aparținut autoarei contestatorilor, urmare actului de vânzare-cumpărare,

din 27 ianuarie 1898, actului dotal, din 30 mai 1908 și actului de

tranzacție și partaj voluntar consfințit prin sentința

civilă nr. 620 din 12 iunie 1947 a fostului Tribunalul Ilfov, Secția

a I-a civilă.

După decesul autoarei contestatorilor, imobilul a

fost expropriat prin Decretul nr. 1167 din 30 decembrie 1967 în scopul declarat

al construirii unor blocuri de locuințe și a dotărilor aferente

orașului București, figurând la poziția nr. 338 din anexa

acestui act normativ.

Ulterior, la aproape doi ani de la data preluării,

Notariatul de Stat al Sectorului 2 București, emite certificatul de

succesiune vacantă din 28 februarie 1969, prin care se constată

că în lipsa moștenitorilor legali sau testamentari, care să fi acceptat

succesiunea, imobilul în discuție – ce constituia întreaga masă

succesorală rămasă după defuncta A.T. – revine Statului

Român.

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr.

10/2001, de prevederile acestei legi, beneficiază și

moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice

îndreptățite.

Alineatul 3 al textului, dispune că succesibilii

care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea, sunt

repuși

de drept

în termenul de acceptare a succesiunii pentru

bunurile care fac obiectul legii.

Tot astfel, cererea de restituire, are valoare de

acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se

solicită în temeiul acestui act normativ.

Soluția legislativă are în vedere, ipoteza

comună când lipsa din patrimoniul defunctului a unor bunuri de valoare semnificativă,

nu i-a motivat pe succesibili să declanșeze dezbaterea succesiunii

și să obțină actul ce atestă vocația de a succede

în drepturile și obligațiile defunctului, respectiv certificatul de

moștenitor.

Din această perspectivă, atât practica judiciară

cât și doctrina au statuat că vocația la restituire nu este

restrânsă decât cu privire la persoanele ce au renunțat expres la

moștenire, legea acoperind ipoteza celor care nu au făcut acte de

acceptare a moștenirii.

Este și cazul în speță, instanțele reținând

corect că notificarea formulată în baza art. 22 din lege în termen

legal, echivalează cu acceptarea succesiunii, opțiune ce

lipsește de eficiență actul prin care Statul Român, a cules

moștenirea rămasă de pe urma defunctei T. A. sub pretextul

că aceasta ar fi fost vacantă.

De altfel, certificatul din 28 februarie 1969, prin care

s-a constatat că succesiunea autoarei contestatorilor este vacantă a

fost, de plano, lipsit de eficiență juridică în condițiile

în care, cu mult înainte de emiterea acestuia, bunul fusese deja preluat în

patrimoniul statului, urmare exproprierii, prin Decretul nr. 1167 din 30

decembrie 1967.

Cât privește, proba calității de persoane

îndreptățite, prin actele depuse la dosarul cauzei, contestatorii au

făcut pe deplin dovada faptului că sunt moștenitorii autoarei

A.T., fiind îndreptățiți astfel la măsurile reparatorii

prevăzute de lege, înscrisurile prezentate îndeplinind cerința de

„acte doveditoare”, în înțelesul art. 23, din Legea nr. 10/2001, în

redactarea ulterioară republicării.

Așa fiind, recursul a fost respins, ca

nefondat.